PREZENTARE
Asociația Reninco România are ca misiune sprijinirea şi promovarea integrării în comunitate a copiilor și tinerilor cu cerinţe educative speciale (CES) – provenite dintr-o deficienţă și/sau handicap (dizabilitate), condiţii negative de mediu, etc. – în instituţii şi structuri cât mai deschise, ale comunității.
Asociaţia RENINCO România s-a constituit și funcționează ca structură de parteneriat, ca o rețea de informare și cooperare, între organizaţiile neguvernamentale, reprezentanţii instituţiilor, părinţi, specialişti interesaţi şi implicaţi în realizarea scopului Asociaţiei RENINCO România. Printre membrii RENINCO sunt în prezent și cadre didactice de la universitățile din București, Cluj, Iași, Oradea, Sibiu și Constanța.
RENINCO a avut alături și colaborează cu parteneri din țară și din Europa – UNICEF, Ministerul Educației Naționale, autoritățile de specialitate din cadrul Ministerului Muncii, Agenția Europeană pentru Cerințe Speciale și Educație Incluzivă, Forumul European al Dizabilității (ca membru fondator al Consiliului Național al Dizabilității din România), Includ-Ed (Reţeaua europeană pentru educaţie incluzivă şi dizabilitate).
Unul dintre obiectivele RENINCO este să promoveze şi să încurajeze colaborarea dintre unităţile şi structurile educaţionale speciale şi cele de masă.
Rețeaua RENINCO a militat încă de la înființare – în anul 1998 – pentru integrarea școlară a tuturor copiilor cu CES iar în ultimii 10 ani pentru promovarea și dezvoltarea, în cât mai mare masură posibilă, a practicilor incluzive, în școlile comunității (generale, de masă), pentru copii cu dizabilități și/sau alte cerințe speciale.
CONSTATARI şi ÎNGRIJORĂRI
În ultimii 20 de ani (de când activează organizția noastră) deși s-au făcut multe eforturi și s-au obținut realizări importante pe calea integrării și în prezent a incluziunii educaționale a copiilor cu CES există câteva aspecte care necesită o atenție serioasă pentru a fi depășite şi a se pune în acord cu politicile din acest domeniu ale Uniunii Europene şi ale spaţiului euroatlantic.
1) În legislația din ultimii ani, inclusiv în Legea Educației Naționale (din anul 2011) au apărut denumiri discutabile, de natură să creeze confuzie – ,,învățământ special integrat’’ sau ,,centre școlare de educație incluzivă’’ care nu se regăsesc în alte țări din Uniunea Europeană și nu au fost supuse unei reale consultări și dezbateri, cu societatea civilă și/sau lumea academică din țara noastră.
În legatură cu această titulatură centre școlare de educație incluzivă a apărut și o notă critică pentru România, într-un document al Consiliului Europei din anul 2017:
– Council of Europe, September 2017, Fighting school segregation in Europe through inclusive education: a position paper, https://rm.coe.int/fighting-school-segregationin-europe-throughinclusive-education-a-posi/168073fb65 – 1.10.2017;
Secțiunea de « învățământ special și integrat » (secțiunea 13) din LEN (Legea nr.1/2011) nu aduce elemente noi, de progres și de contextualizare adecvată europeană, în raport cu secțiunea similară din Legea Învățământului (nr.84/1994); aceasta secțiune este chiar în contradicție cu:
* Legea 221/2010 de ratificare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități (mai precis cu art. 24, educația care recomandă « un sistem educațional incluziv, la toate nivelurile și pe toată durata vieții»;
* Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, COMISIA EUROPEANĂ, Bruxelles, 2010) care stipuleaza cerința de «promovare a unui învățământ favorabil incluziunii și a învățării de-a lungul vieții pentru elevii și studentii cu handicap».
Legislația secundară LEN din anul 2011 – regulamentele adiacente legate de domeniul cerințelor educaționale speciale – mențin viziunea (depășită) din secțiunea 13 a (LEN/2011) și conțin unele inadvertențe, inclusiv din punct de vedere științific.
2) Proiectul de act normativ, pe care l-am iniţiat şi la care am contribuit, în colaborare cu UNICEF, MEN și alte agenții guvernamentale, intitulat Strategia naţională privind învăţământul persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale în contextul educaţiei incluzive a fost postat pe site-ul www.edu.ro (la proiecte de acte normative) din luna aprilie 2010, a fost actualizat în 2014, dar nu știm dacă s-au făcut demersuri oficiale pentru a fi adoptat, până în prezent…
Menţionăm că un asemenea document există în numeroase ţări europene, inclusiv în Republica Moldova…
3) În domeniul educației nu există nicio structură de cercetare-dezvoltare legată de educația cerinţelor speciale (special needs education) și mai ales de direcția emergentă în toată Europa și în lume a incluziunii școlare pentru persoanele cu CES.
Din acest punct de vedere situaţia este comparabilă doar cu una dintre cele mai grele perioade ale societăţii comuniste din România, respectiv anii 1980…
4) ROMÂNIA NU ESTE ÎNCĂ MEMBRĂ A EUROPEAN AGENCY FOR SPECIAL NEEDS AND INCLUSIVE EDUCATION (EASNIE)”- www.european-agency.org – organizație din care fac parte toate țările membre UE (inclusiv Bulgaria, din 2016) precum și alte țări europene asociate sau țări în curs de aderare (Serbia, din 2018).
Acest fapt limitează semnificativ șansele noastre de a fi informați și de a ține pasul cu ceea ce se întâmplă în țările UE, din această perspectivă educațională.
ACEASTĂ ABSENȚĂ DINTR-UN FOR EUROPEAN POATE RIDICA SERIOASE SEMNE DE ÎNTREBARE ASUPRA EDUCAȚIEI DIN ROMÂNIA, ÎN PERSPECTIVA PREȘEDINȚIEI EUROPENE DE LA 1.01.2019!
PROPUNERILE NOASTRE
În contextul prezentat şi cu speranţa că vom găsi receptivitatea necesară la conducerea sistemului educaţional din România – precum şi la comisiile de specialitate din cadrul Preşedinţiei şi Parlamentului României – propunem câteva MĂSURI NECESARE – măsuri la a căror aplicare suntem deschişi să participăm, în anii care urmează:
1. Constituirea unui grup de lucru, dintre profesioniştii români (din învăţământul universitar şi preuniversitar, din alte organizații) care să evalueze – pe baze independente – legislaţia, practicile administrative şi școlare din România, formarea inițiala și continuă a cadrelor didactice, a profesioniştilor din sfera socio-umană, din perspectiva principiilor incluziunii, egalităţii de şanse şi echităţii, stipulate în Legea Educaţiei Naţionale (nr.1/2011), în alte legi din România, în contextul politicilor şi practicilor europene şi internaționale privind persoanele cu CES (a se vedea și cele două documente internaționale mai sus menționate);
2. Dezbaterea, actualizarea și adoptarea printr-un act normativ (HG) a Strategiei învățământului pentru persoane cu cerințe educaționale speciale, în contexte incluzive, propuse ca proiect de către Asociația RENINCO România, în colaborarea cu MECTS și UNICEF în 2010 și 2014.
3. Înființarea unui sector/laborator/colectiv de cercetare în ,,Educație Incluzivă și CES’’, în cadrul Institutului de Științe ale Educației din București – care să fie focalizat pe problematica complexă (inclusiv curriculară) a incluziunii educaționale a copiilor cu CES (ca și a altor grupuri marginalizate și vulnerabile) în școlile de masă, pe funcționarea CJRAE și a altor structuri sau servicii educaționale adiționale necesare, ca și pe problematica școlilor speciale, pe fondul dezvoltării rolului nou al acestora, de centre de resurse, asa cum se întâmplă în Europa, pe măsura avansului incluziunii școlare și sociale.
4. Înscrierea oficială a României DE URGENȚĂ (prin MEN și/sau alte organizații – inclusiv din societatea civila) ca membru cu drepturi depline la EASNIE – EUROPEAN AGENCY FOR SPECIAL NEEDS AN INCLUSIVE EDUCATION – pentru a putea beneficia, în România şi în limba română, de informațiile din celelalte țări membre UE (studii, rapoarte, publicații etc) și pentru a intra efectiv – cu datele noastre de ţară – în acest circuit european de informaţii.
5 . Infuzarea în curricula din universități, în planurile de învățământ și în conținuturile disciplinelor din cadrul programului de formare psihopedagogică pentru viitoarele cadre didactice, a unor cursuri/teme care vizează problematica incluziunii copiilor, elevilor și studenților cu CES și/sau dizabilități, în contextul emergenței și dezvoltării psihopedagogiei diversității, pe plan internațional.
Reiterăm şi vă asigurăm de dorinţa noastră sinceră de a pune la dispoziţia Ministerului Educaţiei Naţionale toată expertiza de care dispunem şi de a contribui, pe măsura potenţialului membrilor Asociaţiei RENINCO România, la soluţionarea planificata, constructivă și progresivă a aspectelor aici semnalate.
Este vorba de un segment educaţional adeseori neglijat în trecut, foarte important însă într-o țară democratică, sector complicat și delicat în același timp – fiind legat în mare măsură de drepturile fundamentale ale omului.
Sperăm însă că vom putea continua şi dezvolta în timp, o colaborare autentică cu autorităţile din învăţământ, în evalurea, revizuirea și dezvoltarea necesară acestui complex domeniu educațional.
În anexă este lista de publicații și contribuții semnificative ale Asociației RENINCO România.
Președinte,
Prof. univ.dr. Ecaterina Vrășmaș
ANEXA la Scrisoarea deschisă
Dintre publicațiile realizate în ultimii 12 ani amintim:
• Ghid de stimulare, 2005, 2013, Jim Dale, traducere din limba engleză
• Să comunicăm cu placere, RENINCO și UNICEF, 2000, 2015
• Vrășmaș, E. (coord.), Să învățăm cu…plăcere. Fișe de exerciții logopedice în comunicarea orală și scrisa, Editura Arlechin, 2007, 2011
• Pași spre educația incluzivă în România, Ministerul Educației și Cercetării, RENINCO și UNICEF, 2008
• Vrășmaș, E. (coord.), 8 LOG, Program de exerciții logopedice pentru remedierea dislaliei, Supliment al Revistei Învățământului Preșcolar, 2009
• Vrășmaș, E., (coord), Premisele educației incluzive în grădinița, MECTS, RENINCO, UNICEF, Editura Vanemonde, 2010
• Vrășmaă, T., (coord.), 2010, Incluziunea școlară a copiilor cu cerințe educaționale speciale, UNICEF, MECTS si RENINCO, Ed. Vanemonde
• Vrășmaă, E., Vrășmaș, T. (coord), 2011, Modele și forme de sprijin educațional în contexte incluzive, Editura Terra (cu sprijin de la Ambasada Franței în România)
• Vrasmas, E., Vrasmas, T., (coord), 2012, Educatia incluziva in gradinita: dimensiuni, provocari si solutii, 2012, coordonare de grup, Buzau, Alpha MDN, UNICEF, MECTS si RENINCO
• Vrășmaă, E., Vrășmaș, T., (coord), 2013, Promovarea educației incluzive în învățământul primar. Ghid pentru cadre didactice, alți profesioniști, manageri școlari și părinți, septembrie 2013, Editura Vanemonde, UNICEF, MEN si RENINCO
• Vrășmaș, E, Preda, V., 2015, Practici bune în educația incluzivă din gradinițe, UNICEF, MENCS, RENINCO
• EDUCAŢIE PENTRU TOŢI ŞI PENTRU FIECARE. Accesul şi participarea la educaţie a copiilor cu dizabilităţi şi/sau CES din şcolile participante la Campania UNICEF Hai la şcoală!, 2015 (ISE, UNICEF, RENINCO)
• Toolkit multimedia-resursa pentru profesioniștii care lucrează cu CES, 2016
• Metodologie privind combaterea discriminării și excluziunii școlare a copilului și tânărului cu cerințe educaționale speciale (CES) prin colaborare și intervenție multidisciplinară, 2016
• Raport de cercetare: Investigarea modului în care cadrul legislativ și practicile școlare sprijină combaterea discriminării și excluziunii sociale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, 2016
Asociația RENINCO a promovat și a avut o contribuție semnificativă, direct sau prin reprezentanții săi, la publicarea în limba română a două lucrări de referință ale OMS în domeniul dizabilității:
Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, OMS, Geneva, 2001, ediția în limba Română prin grija UNICEF, Editura Marlink, 2004
Clasificarea internațională a funcționării, dizabilității și sănătății, versiunea pentru copii și tineri, OMS, 2007, publicată în limba română cu asistență UNICEF, în 2012
Asociația RENINCO România a avut o contribuție însemnată la realizarea unor studii și la participarea în grupuri de lucru care au condus la revizuiri și dezvoltări necesare în legislația și practicile administrative legate de copii cu CES și/sau dizabilități, dintre care amintim:
– Evalurea comisiilor care se ocupă de copiii cu dizabilități (2000-2001)
– Analiza de situație privind “acțiunea de integrare școlară a copiilor cu deficiențe” (2001 – 2002);
– Elaborarea unui Ghid metodologic pentru evaluarea copilului cu dizabilităţi şi încadrarea într-un grad de handicap, 2003 – adoptat prin Ordin comun și revizuit în 2016;
– Formarea primelor cadre didactice și a suportului educațional necesar – Ghid pentru cadre didactice de sprijin (2003-2005);
– Contribuția consultativă la procesul de elaborare a unor ordine, regulamente și metodologii ale MEN (2005-2016);
– Elaborarea unor planuri și programe școlare de învățământ pentru diverse grupuri de copii cu dizabilități (2011-2016, în colaborare cu Institutul de Științe ale Educației);
– Elaborarea unui draft de “Strategie privind învățământul pentru persoane cu CES în contexte incluzive – 2008 (publicat pe site-ul MECTS în 2010), reactualizat în 2014 – prin colaborare cu MEN și UNICEF.
