Prea mulți copii, persoane cu dizabilități, persoane cu probleme de sănătate mintală și alte grupuri vulnerabile sunt lipsite în mod inutil de îngrijirea familiei și a comunității, deoarece sunt plasate în instituții rezidențiale la scară largă.
Potrivit celor mai recente date furnizate de UNICEF, cel puțin 2,7 milioane de copii din întreaga lume trăiesc în instituţii rezidenţiale. Europa Centrală și de Est s-a dovedit a avea cea mai înaltă rată la nivel mondial de copii separați de familiile lor, cu 666 de copii din 100.000 care trăiesc în îngrijire rezidențială. Practic, cifra este de peste cinci ori mai mare decât media globală de 120 copii la 100.000 de locuitori. Construirea sau întreținerea instituțiilor, oriunde în lume, nu reprezintă nici soluția adecvată, nici utilizarea corectă a fondurilor pentru copiii vulnerabili. În schimb, angajamentele și resursele ar trebui direcționate către îngrijirea de tip familial.
Cu sprijinul UE, unele țări au reușit să reducă considerabil numărul de copii instituționalizați în ultimul deceniu. Însă mai sunt multe de făcut.
În cel mai recent raport ,,Încheierea instituționalizării și consolidarea îngrijirii de tip familial a copiilor din Europa și dincolo de ea”, UNICEF pledează pentru un angajament sporit față de dezinstituționalizare în următorul cadru financiar multianual 2021-2027 și solicită 10 acțiuni specifice:
1. Păstrarea principiilor care sunt deja atașate fondurilor structurale și de investiții europene;
2. Prioritizarea tranziției spre îngrijirea comunitară în toate fondurile UE;
3. Prioritizarea tranziției spre îngrijirea de tip familial în toate acțiunile externe ale UE;
4. Integrarea îngrijirii de tip familial în toate domeniile politice relevante ale UE și promovarea serviciile sociale incluzive în cadrul Acordului post-Cotonou, Consensului european privind dezvoltarea și a Agendei 2030.
5. Consolidarea monitorizării acestor reguli și politici în toate etapele dezinstuționalizării și dezvoltarea serviciilor comunitare (nu doar la nivel de reglementare), prin implicarea societății civile, a utilizatorilor de servicii și a tuturor părților interesate relevante și prin folosirea unei colectări îmbunătățite a datelor în cadrul acestui proces.
6. Clarificarea faptului că scopul condițiilor UE care interzic instituționalizarea nu este doar de a eradica sărăcia, ci să realizeze incluziunea socială și protecția drepturilor omului.
7. Consolidarea normelor existente privind finațarea, astfel încât acestea să fie aplicabile tuturor politicilor interne și tuturor statelor membre ale UE.
8. Utilizarea unei abordări coerente bazată pe drepturi în ceea ce privește alocarea fondurilor UE și definirea politicilor UE.
9. Susținerea discuțiilor internaționale privind dezinstituționalizarea și convingerea altor donatori de a acorda prioritate acestei probleme.
10. Acțiuni de incluziune socială în următorul cadru financiar multianual, incluzând:
• Deinstituționalizarea și consolidarea sistemelor de protecție a copilului;
• Suport familial;
• Dezvoltarea copilăriei timpurii;
• Educație incluzivă;
• Servicii sociale și de sănătate;
• Îngrijire alternativă de calitate, inclusiv formarea adecvată.
