Forumul European al persoanelor cu dizabilități (EDF) oferă publicului larg cel de-al treilea raport anual de sinteză al evaluărilor naționale/rapoartelor voluntare (ENV). Raportul a fost pregătit de Națiunile Unite, la New York. Acesta reprezintă un bogat mozaic al experiențelor naționale în ceea ce privește implementarea Agendei 2030, rezumând 46 de rapoarte (ENV) (inclusiv 11 țări europene), prezentate în cadrul reuniunii Forumului Politic la Nivel Înalt al ONU (HLPF), ce a avut loc în perioada 09-19 iulie 2018.
Pentru 2019, 51 de țări s-au oferit voluntar, dintre care 10 vor efectua cel de-al doilea sau chiar al treilea raport. O astfel de asimilare rapidă a evaluărilor, de către mai multe țări, este un testament al angajamentului acestor state față de punerea în aplicare a Agendei 2030.
Cel de-al treilea raport analizează eforturile țărilor raportoare de a implementa Agenda 2030, inclusiv provocările, lacunele, realizările și lecțiile învățate.
În rapoartele lor, țările descriu măsurile întreprinse pentru a încorpora Agenda 2030 în politicile și planurile naționale. Acest lucru are loc cu grade diferite de formalitate – pentru unele țări, documentele de planificare menționează în mod explicit Obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD-uri) și consacră Agenda ca un model de dezvoltare, în timp ce altele au îmbinat prioritățiile naționale cu ODD-urile. Esența punerii în aplicare la nivel național reflectă, de asemenea, aceste interconexiuni și, în acest sens, țările au subliniat, de exemplu, natura multidimensională a sărăciei sau aspectele transversale ale sănătății și ale bunăstării umane. Evaluările evidențiază faptul că integrarea ODD-urilor în contextul național se bazează pe o serie de părți interesate, inclusiv guvernele locale, întreprinderile private, societatea civilă, mediul academic, precum și persoanele care doresc să-și schimbe comportamentul.
Pentru a-și consolida capacitatea de a pune în aplicare Agenda 2030, țările au stabilit structuri pentru a corela guvernele naționale cu cele regionale și locale. Evaluările recunosc că parlamentele au un rol esențial în implementarea ODD-urilor, prin intermediul funcțiilor lor de supraveghere și legislative, inclusiv prin adoptarea de bugete. Multe țări au subliniat importanța implicării în mod semnificativ a parlamentelor. Realizarea progreselor în ceea ce privește Obiectivele va impune guvernelor să lucreze în toate domeniile de politică. Cu toate acestea, unele țări au subliniat faptul că, coerența politicilor reprezintă încă o provocare cheie pentru multe state.
,,A nu lăsa pe nimeni în urmă” este unul dintre principiile fundamentale ale Agendei 2030. Este recunoscut ca atare de aproape toate țările în rapoartele lor. Această temă centrală a ghidat țările pentru a identifica grupurile vulnerabile, comunitățile și persoanele fizice sau cele care riscă să rămână în urmă în contextele lor naționale. În ceea ce privește implementarea Agendei, țările și-au integrat angajamentul de ,,a nu lăsa pe nimeni în urmă” în planurile și programele lor naționale. Țările au raportat utilizarea de politici și măsuri atât universale, cât și specifice, pentru a pune în aplicare principiul. Deși grupurile care riscă să rămână în urmă variază în funcție de țară, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, populațiile autohtone, copiii, tinerii, femeile, persoanele care trăiesc în sărăcie, în special sărăcia extremă și persoanele LBGTIQ au fost identificate în mod obișnuit ca fiind cele mai vulnerabile.
EDF a acționat în conformitate cu principiul menționat mai sus, asigurându-se că vocile persoanelor cu dizabilități au fost bine reprezentate în declarațiile societății civile pentru evaluările voluntare naționale ale celor 14 țări europene. Munca lor de susținere a intereselor persoanelor cu dizabilități, desfășurată la nivel național, înainte și în timpul Forumului politic la nivel înalt, a fost atât de predominantă în raport.
Benin, Jamaica, Senegal și Spania au fost printre țările care au revizuit și au pus în aplicare legi, politici sau planuri de acțiune specifice pentru a combate discriminarea și pentru a promova drepturile și egalitatea de șanse pentru persoanele cu handicap. Albania, Jamaica, Polonia, au specificat măsuri concrete pentru a aborda drepturile și nevoile persoanelor cu dizabilități, prin eliminarea barierelor politice și de infrastructură din domeniul educației, îngrijirii sănătății, facilităților la locul de muncă, transporturilor, spațiilor publice și altor servicii publice pentru a asigura accesul și facilitarea incluziunii. Polonia a stabilit un program care vizează îmbunătățirea calității vieții și a independenței persoanelor cu mobilitate permanentă sau temporară și cu limitări senzoriale prin îmbunătățirea accesibilității zonelor, produselor și serviciilor publice.
În contextul Obiectivului 3, țările au recunoscut că sănătatea publică este un atu național și baza pentru realizarea unei dezvoltări durabile. Mai multe țări s-au referit la dreptul la sănătate, în timp ce altele au furnizat informații privind dispoziția Acoperirii universale a sănătății (UHC). Sănătatea a fost într-adevăr identificată ca un domeniu prioritar în planurile naționale de dezvoltare ale mai multor țări. Țările au raportat despre măsurile politice de combatere a ratelor ridicate de mortalitate maternă și neonatală și a bolilor transmisibile, precum și a celor netransmisibile. Preocupările legate de echitatea in sănătate sunt, de asemenea, reflectate în rapoarte.
Asigurarea unei educații de calitate incluzive și echitabile – Obiectivul 4 – continuă să fie o prioritate centrală de dezvoltare în toate rapoartele țărilor. Evaluările evidențiază un accent pe sporirea accesului la educația timpurie și la educația profesională. S-a accentuat necesitatea de a îmbunătăți accesul la o educație de calitate pentru studenții cu venituri mici și pentru cei din mediul rural și de a elimina ,,decalajul digital”, asigurându-se că toți studenții au acces fiabil la internet.
Referitor la Obiectivul 11, țările au raportat diverse strategii, planuri și programe puse în aplicare ca răspuns la presiunile generate de creșterea rapidă a populației și de urbanizarea serviciilor publice, infrastructurii și a mediului. În această privință, provocările cheie au inclus lipsa locuințelor, creșterea prețurilor la proprietăți, proliferarea așezărilor informale și vulnerabilitatea crescută față de dezastre, gestionarea deșeurilor și aglomerarea și poluarea aerului. Mai multe țări au evidențiat lipsa lor de capacitate în ceea ce privește planificarea urbană integrată și necesitatea de a consolida datele și monitorizarea.
România a menționat parteneriatele cu societatea civilă și importanța susținerii unui angajament semnificativ și activ cu societatea civilă. Raportul României notează rezultatele parteneriatului dintre Ministerul Afacerilor Externe (MAE) și Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România (FOND), inclusiv proiecte comune care vizează implicarea mai multor organizații ale societății civile și a altor părți interesate relevante în contextul cooperării pentru dezvoltare și al Agendei.
