Nicolae Simionescu sau Nicky, cum îi place să i se spună, este un băiat în scaun rulant din Polovragi, Gorj, student în ultimul an la Facultatea de Drept. Tânărul suferă de tetrapareză spastică, dar acest lucru nu îl împiedică nici pe departe să-și realizeze visurile. El este genul de om care dorește să schimbe lumea. Părinții lui, ambii profesori, i-au asigurat, cu mari sacrificii, accesul la o educație adecvată. Nu se lasă descurajat de problemele sale locomotorii și de sistemul din România care nu îi oferă șansa unei vieți normale. Din dorința de a face ceva pentru sine și pentru semenii săi, aflați într-o situație similiară, el s-a implicat în politică. Înarmat în această luptă inechitabilă cu voință, curaj și optimism, e determinat să învingă. Am stat de vorbă cu Nicky, pentru a-i cunoaște povestea, una despre ambiție și perseverență.
Lavinia E Niculicea: Cu ce provocări te-ai confruntat pentru a putea avea acces la o educație adecvată?
Nicky Simionescu: Pentru a avea acces la o educație adecvată m-am confruntat cu multe bariere impuse de societate. Primul și cel mai important obstacol a fost lipsa accesibilizării mijloacelor de transport în comun. Acest fapt m-a determinat să fac naveta cu mașina personală, ceea ce a implicat costuri uriașe.
Lavinia E. Niculicea: De ce ai ales Facultatea de Drept?
Nicky Simionescu: Am ales facultatea de drept, deoarece am avut șansa învățamântului la
distanță care nu implică naveta zilnică și fiindcă îmi place noțiunea de dreptate.
Lavinia E. Niculicea: Cine te-a susținut pentru a putea să-ți realizezi visurile?
Nicky Simionescu: Pentru a putea să-mi realizez visurile am fost susținut 100% de familia mea din punct de vedere financiar și moral.
Lavinia E. Niculicea: Ce hobby-uri ai?
Nicky Simionescu: Îmi place să stau în fața laptopului, să navighez pe internet, deoarece cu ajutorul său comunic cu lumea exterioară, și astfel timpul trece mai ușor.
Lavinia E. Niculicea: Ce te-a motivat să mergi înainte?
Nicky Simionescu: Mama mea a murit înainte să intru eu la liceu. Se poate spune că am mers înainte din inerție. Acel moment a fost și încă este cel mai greu din viața mea. Se întâmplă și acum să am momente în care spun că viața este grea sau nedreaptă. Pot spune că merg înainte pentru familia mea. Trebuie să încerc sa le ofer ceva la schimb, după ce ei au dus această luptă grea cu birocrația și lipsa de înțelegere a societății față de persoanele cu dizabilități.
Lavinia E. Niculicea: Ce te-a determinat să intri în politică?
Nicky Simionescu: Intrarea mea în politică a fost determinată de gândul că persoanele cu dizabilități nu pot să mai trăiască în această situație în care sunt, stigmatizate de societate, abandonate de stat și nevoite să supraviețuiască din niște venituri insuficiente. Persoanelor cu dizabilități, în Romania, li se refuză dreptul la o viață demnă. Simt o mare vină și greutate sufletească pentru moartea mamei mele și pentru starea de sănătate a tatălui și a surorii mele. Oricât am vrea să negăm, îngrijirea unei persoane cu dizabilitati duce la ,,costuri” uriașe din toate punctele de vedere: fizic, psihic, sufletește, financiar, etc.
Lavinia E. Niculicea: Cu ce bariere se confruntă o persoană cu dizabilități în România?
Nicky Simionescu: O persoană cu dizabilități se confruntă cu nenumărate bariere în țara noastră. De cele mai multe ori, ești nevoit să îți petreci o mare parte din timp în locuință, din cauza lipsei de accesibilizare a mediului exterior. Nu ni se oferă șansa de a munci. De asemenea, nu ni se asigură accesul la o educație adecvată. Au șansa de a dobândi o educație de calitate doar cei care sunt susținuți de membrii familiei care fac eforturi supraomenești, așa cum a fost cazul meu.
Lavinia E. Niculicea: Cum ai schimba situația grea a persoanelor cu dizabilități?
Nicky Simionescu: Schimbarea situației grele a persoanelor cu dizabilități din România este un proces foarte greu. El trebuie pornit de la mentalitatea societății în care trăim. Fiecare om sănătos trebuie să înțeleagă că în orice secundă poate ajunge să dobândească o dizabilitate. Apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități ține de drepturile fundamentale ale omului și de maturizarea democratică a societății noastre.
Lavinia E. Niculicea: Ce îți dorești să faci pe viitor?
Nicky Simionescu: Pe viitor, aș vrea să dobândesc calitatea de reprezentant al persoanelor cu dizabilitati în Parlamentul acestei țări. Este o misiune grea. Cred că, atât societatea în ansamblul său, cât și persoanele cu dizabilitati trebuie să înțeleagă că este nevoie de persoane cu dizabilități în politică, pentru a arăta că suntem cu adevărat o democrație bazată pe valori europene.
