Autor: Sorin Ilie Țața
Un copil nevăzător de 8 ani a murit după ce a căzut pe scări. Fetiţa era elevă la Liceul Special pentru nevăzători din Târgu Frumos. Incidentul s-a petrecut într-un moment în care pedagogul care trebuia să fie acolo, era plecat. În total, în unitatea de învăţământ cu program special sunt înscriși 109 copii, iar ieri, pe tură, erau patru pedagogi.
Consiliul Naţional al Dizabilităţii din România a înaintat o scrisoare Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Iinspecţie Socială în care readuce în atenție problema lipsei accesibilizării clădirilor proprietate publică și privată, conform prevederilor legii nr. 448/2006 şi a normativului np 051, Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap. În plus, am solicitat deschiderea unei anchete privind incidentul petrecut duminică în această unitate şcolară. De asemenea, a solicitat mai multe informații cu privire la gradul de accesibilizare a școlii, dacă liceul a facut obiectul vreunui control al inspecției sociale iar dacă da, care au fost concluziile controlului.
O tragedie care putea fi evitată
În România, accesibilizarea este încă percepută ca un moft, sau o favoare făcută persoanelor cu dizabilităţi. Doar în astfel de cazuri tragice autorităţile iau măsuri. Din păcate, de cele mai multe ori, ca şi în cazul de faţă, măsurile vin prea târziu. Trebuie să schimbăm paradigma, să începem să acţionăm proactiv.
Nu există un preţ pentru viaţa unui om. Trebuie depuse toate eforturile necesare pentru siguranţa individului, mai ales când este vorba de copii. Marcajele tactile, semnele Braille şi elementele de securitate ar trebui să fie prioritare pentru orice instituţie. Ignorarea acestor măsuri de siguranţă echivalează cu o ucidere din culpă.
Reprezentații ONG-urilor din domeniul protecției persoanelor cu dizabilități sunt revoltaţi că un copil a murit pentru că autorităţile publice au ignorat complet legislaţia în vigoare şi au lăsat să se întâmple o astfel de tragedie. Sunt îngroziţi că un astfel de scenariu se poate repeta oricând și solicită autorităților să nu se joace cu viaţa persoanelor cu dizabilităţi să înceteze de a mai pune copiii în pericol.
Np 051, Normativul pentru adaptarea clădirilor civile şi spaţiului urban aferent la exigenţele persoanelor cu handicap prevede toate măsurile de siguranţă pe care autorităţile trebuie să le respecte în spaţiile publice. Însă, la nivel naţional, câte dintre aceste clădiri îl respectă deşi normele sunt obligatorii?
Câte bombe cu ceas ticăie în şcoli şi spitale?
Câte tragedii trebuie să se mai întâmple până când accesibilizarea spaţiului construit va fi luată în serios?
Reprezentații ONG-urilor din domeniul protecției persoanelor cu dizabilități cred cu tărie că această fetiţă ar fi putut trăi astăzi dacă instituţiile responsabile şi-ar fi luat rolul în serios; dacă le-ar fi păsat de siguranţa copiilor cu dizabilităţi şi şi-ar fi făcut treaba pentru care sunt plătiţi.
