Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, Dunja Mijatović, a transmis o scrisoare conducerii Senatului României și a Comisiei pentru Drepturile Omului din cadrul Senatului, cu referire la procesul de alegere a unui nou președinte pentru Consiliul de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD).
Aceasta subliniază în repetate rânduri, în cadrul scrisorii, asupra importanței respectării criteriului independenței în procesul de selecție și solicită ca mesajul său să ajungă atât la membrii Comisiei, dar și pe masa fiecărui senator care va avea un vot de dat pe acest subiect.
Comisarul observă că, în conformitate cu o serie de standarde internaționale relevante pentru funcționarea Consiliului de monitorizare, este necesar un proces de numire transparent, incluziv și bazat pe merit, pentru a asigura independența și încrederea publicului în conducerea Consiliului la nivel național: „Conducerea Consiliului de monitorizare ar trebui să se bucure de sprijinul și încrederea ONG-urilor, cu care această instituție este menită să lucreze îndeaproape”
Mai jos redăm scrisoarea:
Stimate președinte al Senatului,
președinte al Comisiei pentru drepturile omului,
În calitate de comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei , mandatul meu este să încurajez respectarea eficientă a drepturilor omului în toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. În acest scop, o parte importantă a activității mele constă în dialogul cu guvernele și parlamentele statelor membre și sprijinirea acestora în ceea ce privește punerea în aplicare a drepturilor omului. În acest sens, acord o atenție specială protecției drepturilor persoanelor cu dizabilități, în special prin implementarea efectivă a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități (CRPD). De asemenea, acesta a fost unul dintre subiectele abordate în timpul vizitei mele în România, în noiembrie 2018 și în raportul pe care l-am publicat în urma vizitei.
În acest context, vă scriu cu privire la viitoarea numire a noului președinte al Consiliului de monitorizarea a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități (Consiliul de monitorizare). Aș dori să profit de această ocazie pentru a vă atrage atenția asupra unor principii cheie care, în opinia mea, ar trebui respectate în cursul acestui proces în vederea asigurării conformității cu standardele internaționale și cu Legea nr. 8/2016 privind stabilirea mecanismelor prevăzute de CRPD.
Ca o condiție centrală, articolul 33 alineatul (2) din CRPD impune ca mecanismele instituite pentru a promova și monitoriza punerea în aplicare a Convenției să fie independente. Prin urmare, prevede obligația statelor de a ține seama, la desemnarea unor astfel de mecanisme, de principiile referitoare la statutul și funcționarea instituțiilor naționale de protecție și promovare a drepturilor omului, cunoscute și sub numele de „Principiile de la Paris” (Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 48/134 din 20 decembrie 1993). Recomandarea CM / Rec (2021) 1 a Comitetului de Miniștri către statele membre ale Consiliului Europei subliniază în continuare importanța vitală ca orice instituție pentru drepturile omului să fie înființată și să funcționeze în deplină conformitate cu standardele minime stabilite în Principiile de la Paris.
Principiile de la Paris conțin un set de standarde recunoscute la nivel internațional cu privire la credibilitatea, independența și eficacitatea instituțiilor naționale pentru drepturile omului. Acestea cer, în special, ca astfel de instituții să fie independente și să aibă o cooperare eficientă cu diferite părți interesate, inclusiv ONG-uri care lucrează în domeniul drepturilor omului. Această condiție crucială este, de asemenea, încorporată în articolul 33 alineatul (3) din CRPD, care impune ca societatea civilă, în special persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative să fie implicate și să participe pe deplin la procesul de monitorizare.
În raportul meu privind vizita efectuată în țara dvs, menționat anterior, am identificat o serie de bariere sistemice în calea protecției eficiente a drepturilor persoanelor cu dizabilități în România. Deficiențele în ceea ce privește funcționarea structurilor naționale ale drepturilor omului, care au condus la importante lacune în monitorizarea punerii în aplicare a legislației naționale pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și a CRPD, au reprezentat o provocare distinctă. În mod deosebit, am constatat că activitatea și procedurile Consiliului de monitorizare au fost lipsite de transparență, inclusiv în ceea ce privește relațiile sale cu societatea civilă. În această privință, am fost îngrijorată în special de reducerea, în ultimii ani, a spațiului acordat ONG-urilor în vederea monitorizării situației persoanelor cu dizabilități care trăiesc în instituții. Deși, Consiliul de monitorizare este mandatat în mod specific prin Legea nr. 8/2016 pentru a facilita accesul ONG-urilor la instituțiile rezidențiale pentru persoanele cu dizabilități și la spitalele și secțiile de psihiatrie, sunt îngrijorată de faptul că, în practică, această dispoziție este adesea încă nerespectată.
După cum știți, persoanele cu dizabilități care trăiesc în instituții sunt expuse în mod special la încălcări grave ale drepturilor omului. O serie de rapoarte, inclusiv ale predecesorilor mei și ale altor instituții internaționale și naționale, precum și ale ONG-urilor, au arătat vulnerabilitatea extremă a acestor persoane, cărora le lipsește, cel mai adesea, orice cale de recurs atunci când devin victime ale unor astfel de încălcări. În această privință, rolul esențial referitor la accesul ONG-urilor la instituții a fost recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, inclusiv în hotărârea sa de referință din 17 iulie 2014 în Cazul Centrul de Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României. Curtea a constatat că, dacă nu ar fi fost implicarea ONG-urilor, cazul domnului Câmpeanu nu ar fi fost niciodată adus la cunoștința autorităților, fie ele naționale sau internaționale. Mai mult, fără reprezentarea furnizată de ONG-ul solicitant în fața autorităților naționale și a Curții, exista riscul ca statul să nu fie tras la răspundere.
Ca o condiție suplimentară, principiile de la Paris impun ca instituțiile naționale pentru drepturile omului să aibă un proces de alegere inclusiv și transparent a noului președinte. Înțeleg că Legea nr. 8/2016 reflectă această cerință, stipulând că persoanele candidate la funcția de președinte al Consiliului de monitorizare sunt propuse de ONG-uri și că președintele este numit de Senat, ținând cont de opinia Comitetului său pentru drepturile omului. În mod crucial, legea impune ca cei care candidează să aibă expertiză în domeniul drepturilor omului, în special în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Aceste condiții sunt, prin conceperea și efectele lor, inseparabile și interdependente. Acest lucru este exprimat și în Observațiile generale (G.O.) privind orientările interpretative referitoare la Principiile de la Paris, adoptate în 2018, de Subcomitetul pentru Acreditare al Alianței Globale a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului (GANHRI), o instituție parteneră a Națiunilor Unite.
Subcomitetul a subliniat în G.O.1.8, ca o cerință esențială a Principiilor de la Paris, că un proces care promovează selecția bazată pe merite și asigură pluralismul este necesar pentru a asigura independența și încrederea publicului în conducerea superioară a unei instituții naționale pentru drepturile omului. Sunt ferm convinsă că succesul Consiliului de monitorizare, inclusiv monitorizarea eficientă de către acest organism a situației persoanelor cu dizabilități care trăiesc în centre rezidențiale, depinde îndeaproape de respectarea acestor principii. În special, conducerea Consiliului de monitorizare ar trebui să se bucure de sprijinul și încrederea ONG-urilor, cu care această instituție este menită să lucreze îndeaproape. Am încredere că veți face tot ce vă stă în putință pentru a folosi acest moment important în scopul de a vă asigura că principiile menționate mai sus sunt respectate.
O respectare scrupuloasă a acesteia este indispensabilă, în opinia mea, pentru protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități, în conformitate cu angajamentele internaționale ale României. Aș fi recunoscător dacă ați putea, de asemenea, să vă asigurați că toți membrii Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, precum și Senatul, primesc o copie a acestei scrisori.
Cu respect, Dunja Mijatović
