Înghețarea (rigiditatea) este unul dintre cele mai frecvente și mai debilitante simptome ale bolii Parkinson, o tulburare neurodegenerativă care afectează peste nouă milioane de persoane din întreaga lume. Atunci când rigiditatea se manifestă la persoanele cu boala Parkinson, acestea pur și simplu îngheață, își pierd brusc capacitatea de a-și mișca picioarele, adesea la jumătatea pasului, ceea ce duce la o serie de pași nesiguri care devin din ce în ce mai scurți până când persoana se oprește cu totul. Aceste episoade reprezintă unul dintre cei mai mari factori care contribuie la căderi în rândul persoanelor care trăiesc cu boala Parkinson, notează The Harvard Gazette.

În prezent, această problemă este tratată cu o serie de terapii farmacologice, chirurgicale sau comportamentale, dar niciuna dintre acestea nu este deosebit de eficientă.

Cercetătorii de la Harvard (Facultatea de inginerie și științe aplicate – SEAS) și de la facultatea din Boston (Colegiul de Sănătate și Științele Regenerării) au testat un exoschelet, un dispozitiv robotic, pentru a ajuta o persoană care suferă de Parkinson să meargă fără episoade de ,,înghețare”.

Costumul robotic, ușor și confortabil, purtat în jurul șoldurilor și coapselor, oferă o împingere blândă a șoldurilor în timp ce piciorul se mișcă, ajutând pacientul să obțină un pas mai lung.

Dispozitivul a eliminat complet episoadele de înghețare ale participanților în timpul mersului, permițându-le să se deplaseze mai repede și mai departe decât ar fi putut în mod normal.

,,Am constatat că doar foarte puțină asistență mecanică din partea costumului nostru robotic a produs efecte instantanee și a îmbunătățit în mod constant mersul în diverse condiții pentru individul din studiul nostru”, a declarat Conor Walsh, profesor de inginerie și științe aplicate la SEAS și coautor al studiului.

Cercetarea, publicată în revista Nature Medicine, demonstrează potențialul roboticii moi de a trata acest simptom frustrant și potențial periculos al bolii Parkinson și ar putea permite persoanelor care trăiesc cu această boală să își recapete nu doar mobilitatea, ci și independența.

De peste un deceniu, laboratorul de bioproiectare de la SEAS a dezvoltat tehnologii robotice de asistență și reabilitare pentru a îmbunătăți mobilitatea persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral (AVC) și a celor care trăiesc cu SLA (scleroză laterală amiotrofică) sau cu alte boli care afectează mobilitatea.

O parte din această tehnologie, în special un exoschetet pentru antrenarea mersului după un AVC, a primit sprijin din partea Institutului Wyss pentru Inginerie Inspirată Biologic și a fost licențiată și comercializată deja de compania ReWalk Robotics.

În 2022, SEAS și Sargent College au primit un grant de la Massachusetts Technology Collaborative pentru a sprijini dezvoltarea și transpunerea roboticii de ultimă generație și a tehnologiilor portabile.

Cercetarea se desfășoară la Move Lab, a cărui misiune este de a sprijini progresele tehnologiei robotice pentru a îmbunătăți performanțele umane ale sportivilor, militarilor sau pe cele ale persoanelor care suferă de degenerare musculară.

,,Folosirea roboților moi purtabili pentru a preveni înghețarea mersului la pacienții cu Parkinson a necesitat o colaborare între ingineri, oameni de știință în domeniul reabilitării, fizioterapeuți, cei care se ocupă cu biomecanica și designeri vestimentari „, a declarat Walsh, a cărui echipă a colaborat îndeaproape cu cea a lui Terry Ellis, profesor și șef al departamentului de terapie fizică la Universitatea Boston.

Echipa a petrecut șase luni lucrând cu un bărbat de 73 de ani cu boala Parkinson, care – în ciuda utilizării tratamentelor chirurgicale și farmacologice – suferea episoade de rigiditate substanțiale și incapacitante de mai mult de 10 ori pe zi, ceea ce îl făcea să cadă frecvent. Aceste episoade îl împiedicau să se deplaseze în comunitatea sa și îl obligau să se bazeze pe un scuter pentru a se deplasa în exterior.

În cercetările anterioare, Walsh și echipa sa au valorificat optimizarea tehnologiei pentru a demonstra că un dispozitiv moale, portabil, ar putea fi folosit pentru a crește flexia șoldului și a ajuta la balansarea piciorului în față, pentru a oferi o abordare eficientă în vederea reducerii cheltuielilor de energie în timpul mersului la persoanele sănătoase.

În acest caz, cercetătorii au folosit aceeași abordare, dar pentru a aborda problema încremenirii musculare.

Dispozitivul portabil utilizează mecanisme acționate de cabluri și senzori purtați în jurul taliei și coapselor. Folosind datele de mișcare colectate de senzori, algoritmii estimează faza mersului și generează forțe de asistență în concordanță cu mișcarea musculară.

Efectul a fost instantaneu. Fără nicio pregătire specială, pacientul a putut să meargă în interior fără niciun fel de încremenire (înghețare) și doar cu episoade ocazionale în exterior. De asemenea, a putut să meargă și să vorbească fără episoade de înghețare, o raritate în lipsa dispozitivului, precizează cercetătorii.

De asemenea, dispozitivul ar putea fi folosit pentru a înțelege mai bine mecanismele de înghețare a mersului, despre care se cunosc foarte puține.

,,Costumul mă ajută să fac pași mai lungi, iar când nu este activ, observ că pot să îmi trag picioarele mult mai mult. M-a ajutat cu adevărat și simt că este un pas înainte. Ar putea să mă ajute să merg mai mult și să-mi mențin calitatea vieții„, a declarat participantul la studiu.

O serie de studii disponibile la Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite sau publicate în diverse jurnale de specialitate  arată potențialul acestei tehnologii, însă rămâne problema accesibilității la scară largă.

Conform NBC News, în 2017 existau în întreaga lume doar câteva sute de exoschelete experimentale și disponibile comercial, însă mediul de afaceri a început să sesizeze potențialul comercial al acestor produse, iar industria s-a dezvoltat rapid în ultimii ani.

Articolul Cercetătorii americani au creat un exoschelet ușor pentru persoanele cu Parkinson apare prima dată în Jurnal Social.

Foto: Xinhua/Wang Yuguo (Demonstrație cu o interfață creier-computer pentru reabilitarea după un AVC, la Conferința Mondială de Robotică 2023 din Beijing, capitala Chinei, 16 august 2023.

Cercetătorii din China au dezvoltat recent un nou tip de electrod nervos implantabil din hidrogel, cu scopul de a îmbunătăţi recuperarea şoarecilor după ce au suferit accidente vasculare cerebrale (AVC), o metodă ce oferă o nouă perspectivă asupra tratamentelor cu ajutorul tehnologiei bazate pe interfaţa creier-computer, anunță agenția de presă Xinhua.

Accidentul vascular cerebral este una dintre principalele cauze ale hemiplegiei și ale handicapului motor. Oamenii de știință se așteaptă ca tehnologia emergentă de interfață creier-computer să realizeze reglarea comportamentului de ,,ardere” (activare) a neuronilor, a funcției sinaptice și a circuitului nervos al creierului, promovând în același timp recuperarea neuronilor și a circuitelor nervoase deteriorate din creier.

Echipa care a realizat noul studiu, condusă de Zhang Qiang de la Institutul de Chimie Aplicată Changchun din cadrul Academiei Chineze de Științe, a dezvoltat un nou tip de electrod nervos implantabil din hidrogel, care poate obține informații despre nervii cerebrali in situ și poate regla nervii cerebrali la nivelul unei singure celule.

Cercetătorii chinezi au monitorizat informaţiile nervoase din creier timp de opt săptămâni consecutive şi au folosit tehnologia de reglare fotogenetică a nervilor pentru a regla atât circuitele neuronale din creier, cât şi răspunsurile membrelor.

Potrivit cercetătorilor asiatici, reglarea neuronilor deteriorați în zonele cerebrale ale șoarecilor afectați de accidente vasculare cerebrale poate reduce în mod eficient zona de infarct a țesutului cerebral și poate să inducă recuperarea funcțiilor motorii.

,,Tehnologia se află în avangarda internațională a domeniului și a fost dezvoltată în totalitate de echipa noastră, cu drepturi de proprietate intelectuală depline”, a declarat profesorul Zhang Qiang.

Conform acestuia, această tehnologie a înregistrat progrese în ceea ce privește proiectarea electrozilor de detectare a nervilor, monitorizarea semnalelor nervoase, reglarea nervilor și tratamentul accidentelor vasculare cerebrale, având, de asemenea, valoare aplicativă în obținerea de informații despre nervii cerebrali și tratarea disfuncțiilor cerebrale.

Tehnologia interfeței creier-mașină poate fi utilizată pentru a trata afecțiuni ale creierului, precum epilepsia, boala Parkinson și Alzheimer, potrivit Academiei Chineze de Tehnologie a Informației și Comunicațiilor (CAICT).

Studiul a fost publicat în revista ştiinţifică Advanced Materials.

Articolul Cercetătorii chinezi au creat un electrod inovator pentru a trata accidentul vascular cerebral apare prima dată în Jurnal Social.

Photo: Joe Carrotta / NYU Langone Staff

O echipă de chirurgi de la spitalul NYU Langone din New York a anunțat că a efectuat cu succes primul transplant total de ochi din lume la o persoană în viață.

Aaron James, cel care l-a primit, a suferit un accident de muncă acum doi ani, în urma căruia și-a pierdut ochiul stâng și o parte din față. La sfârșitul lunii mai, el a beneficiat de un transplant total de ochi și unul parțial de față.

Operația de transplant realizată de chirurgii de la NYU Langone Health pe 27 mai a durat 21 de ore și a inclus o echipă formată din peste 140 de medici, asistenți medicali și alți profesioniști din domeniul sănătății, se arată într-un comunicat al spitalului publicat joi, 9 noiembrie.

Intervenția chirurgicală a inclus transplantul întregului ochi stâng şi a unor părţi ale feţei de la un singur donator, ceea ce face ca acesta să fie primul transplant total de ochi din istoria medicinei și singurul caz de transplant combinat de acest tip care a avut succes.

Potrivit echipei medicale, ochiul stâng transplantat a dat semne ,,remarcabile” de sănătate, inclusiv fluxul sanguin direct către retină – zona din spatele ochiului care primește lumina și trimite imagini către creier. Deşi nu poate vedea cu ochiul, el rămâne cu speranţa că vederea ar putea veni cu timpul, și că procedura în premieră ar putea contribui la progresul medicinei de transplant.

Aaron, un veteran militar în vârstă de 46 de ani, din Arkansas, lucra ca instalator de linii electrice de înaltă tensiune, iar într-o noapte, în iunie 2021, bărbatul s-a electrocutat atunci când faţa sa a atins accidental un fir aflat sub înaltă tensiune.

În ciuda multiplelor operații de reconstrucție, Aaron a suferit leziuni extinse la nivelul feței. Din cauza șocului electric mortal de 7.200 de volți, el a rămas fără aproape jumătate din față, fiindu-i afectate ochiul stâng, întregul nas și buzele, zona obrazului stâng și bărbia, precum și brațul stâng.

Soția lui Aaron nu spera că el se va recupera. Bărbatul a fost inconștient timp de șase luni. Iar medicii i-au spus să se aștepte la ce este mai rău. 

„Îi puteam vedea orbita ochiului şi totul. Îi vedeam craniul şi cred că asta a fost partea care m-a cam speriat. Eram ca şi cum, oh, Doamne, faţa lui dispăruse”, a povestit soţia bărbatului, care la rândul său a spus că nu-şi aminteşte deloc accidentul.

Echipa de îngrijire medicală a menţionat opţiunea unui transplant de ochi şi de faţă.

Dr. Eduardo Rodriguez, directorul programului de transplant de faţă de la spitalul NYU Langone, efectuase până atunci patru transplanturi de faţă.

El a declarat că este „remarcabil” faptul că Aaron a supravieţuit.

,,Să-l vezi mergând, după ce a fost complet distrus în spital – insuficiență a sistemului multiorganic, tub de respirație, va supraviețui, va avea leziuni neurologice – să îl vezi fără niciuna dintre aceste sechele este foarte impresionant”, a declarat dr. Rodriguez pentru CNN.

,,Este o mărturie pentru progresul medicinei moderne”, a adăugat el.

Dr. Rodriguez i-a spus bărbatului despre posibilitatea de a face nu doar un transplant parțial de față, ci și un transplant total de ochi, însă l-a avertizat că ochiul donator ar putea să nu-i redea vederea.

Pentru ca să existe vedere, ar trebui să existe o anumită comunicare între ochiul transplantat și creier.

Aaron a intrat pe listă ca potențial beneficiar în februarie 2023. Oportunitatea de a efectua transplantul total de ochi și transplantul facial parțial a venit doar câteva luni mai târziu, în luna mai.

A fost o operație ,,riscantă” pentru Rodriguez și colegii săi. Nicio echipă medicală din lume nu mai efectuase până atunci un transplant de ochi uman de succes la un pacient viu.

Pentru transplantul de ochi, echipa a combinat ochiul donatorului cu celule stem adulte derivate din măduva osoasă a donatorului, injectând celulele stem adulte în nervul optic în timpul transplantului. Aceste celule stem pot contribui la îmbunătățirea regenerării nervilor.

„Am reușit să definim o celulă specifică, o CD34, care este o celulă stem adultă ce are unele beneficii potențiale – nu numai în ceea ce privește modularea imunitară, deoarece este vorba de un transplant –, dar și regenerarea neurologică”, a spus dr. Rodriguez.

„La conexiunea nervului optic de la donator la primitor, chiar în acel loc, am injectat aceste celule stem CD34″, a mai menționat el.

Dr. José-Alain Sahel, purtător de cuvânt clinic al Academiei Americane de Oftalmologie, consideră că ,,un pas cheie în operația de transplant de ochi a fost reconectarea nervului optic al lui Aaron la ochiul donator”.

El nu a fost implicat în procedură, dar este președintele Departamentului de Oftalmologie de la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh și a fost implicat în cercetări experimentale conexe.

,,A fost foarte inteligent faptul că nu au tăiat nervul optic prea departe de globul ocular atunci când ochiul a fost îndepărtat la primitor”, a declarat dr. José-Alain Sahel, după ce a urmărit activitatea echipei de la NYU Langone Health.

Potrivit acestuia, o acțiune majoră va fi cum să regenereze nervul optic, să ghideze fibrele sau axonii săi către țintele corespunzătoare, precum și să se asigure că nervii corneeni sunt bine conservați.

Aaron continuă să fie monitorizat îndeaproape și trebuie să ia în continuare medicamente pentru a reduce riscul ca organismul său să respingă transplantul. Cu toate acestea, el nu încetează să aibă o atitudine pozitivă, fiind veșnic recunoscător că și-a recăpătat multe elemente de viață pe care le-a pierdut după accidentul din 2021, în special capacitatea de a gusta, mirosi și mânca alimente solide.

,,Sunt recunoscător dincolo de cuvinte pentru donator și familia sa, care mi-au oferit o a doua șansă la viață în timpul propriilor lor momente de mare dificultate. Sper ca familia să găsească consolare în a ști că o parte din donator trăiește în continuare cu mine. De asemenea, îi voi fi veșnic recunoscător doctorului Rodriguez și echipei sale pentru că mi-au schimbat viața. Familia mea și cu mine nu am fi putut să parcurgem această călătorie dificilă fără expertiza și sprijinul lor. Speranța noastră este că povestea mea poate servi drept sursă de inspirație pentru cei care se confruntă cu leziuni faciale și oculare grave”, a declarat Aaron.

Procedura marchează un pas important pentru domeniul medicinei de transplant. Fiind o operație extrem de tehnică și complexă, aceasta reprezintă un progres semnificativ în domeniul transplantului de față, potrivit experților americani.

Ei susțin că dacă transplantul de ochi se dovedește a avea succes în restaurarea oricărei forme de funcție nervoasă sau a semnalelor vizuale, acest lucru ar fi un progres extraordinar în medicină pentru pacienții care au suferit pierderea ochiului din cauza unui traumatism sau a cancerului.

Articolul Primul transplant total de ochi din lume, realizat de medici din SUA apare prima dată în Jurnal Social.

Foto: Marc Gauthier, care are boala Parkinson în stadiu avansat, merge cu ajutorul unor electrozi implantați în coloana vertebrală, la Spitalul Universitar Lausanne din Elveția.

Un bărbat cu boala Parkinson în stadiu avansat poate acum să meargă din nou aproape normal datorită unor electrozi implantați în măduva spinării, au transmis, luni, cercetătorii.

Un implant experimental care furnizează stimulare electrică la nivelul măduvei spinării a îmbunătățit considerabil mobilitatea unui bărbat cu boala Parkinson în stadiu avansat, potrivit unui raport publicat luni, 6 noiembrie 2023, în revista Nature Medicine.

Această premieră medicală a fost realizată de cercetătorii elvețieni, care sunt pionieri în descoperiri similare, ajutând și anterior persoanele paralizate să meargă din nou.

„Aceasta ar putea fi o tehnologie revoluționară, care ar ajuta la restabilirea mișcărilor la persoanele cu Parkinson în stadiu avansat”, a declarat pentru AFP, David Dexter, director de cercetare la Parkinson’s UK, care nu a participat la studiu, subliniind că procedura este invazivă și că este nevoie de mai multe cercetări.

Tehnologia, dezvoltată de cercetătorii de la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie din Lausanne (EPFL), îi permite bărbatului să meargă fără să cadă – lucru pe care nu-l putea face înainte de tratament, deoarece boala Parkinson provoacă mișcări incontrolabile și dificultăți de coordonare care se agravează în timp.

Boala Parkinson este o boală neurologică degenerativă, cauzată de pierderea progresivă a neuronilor producători de dopamină. Pentru aproximativ 90% dintre pacienții cu boala în stadiu avansat, acest lucru duce la simptome, precum tremurături, rigiditate şi dificultăţi de echilibru şi coordonare, dificultăți de mers.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), incidenţa acestei boli s-a dublat în ultimii 25 de ani. Estimările de la nivel global indică peste 8,5 milioane de oameni care sufereau de această maladie în 2019.

Tratamentele convenționale, cum ar fi medicamentul Levodopa, pot ameliora simptomele, dar nu sunt în măsură să restabilească complet mișcarea normală.

Implantul își propune să depășească această problemă, prin faptul că vizează direct zona spinării responsabilă de activarea mușchilor picioarelor în timpul mersului.

„Mi-a schimbat viaţa, pentru că acum sunt independent. Pot să plec de acasă, să fac diverse treburi. Mă duc chiar şi pe jos”, afirmă Marc Gauthier, pacientul care a primit implantul.

Efectele tratamentului durează de doi ani.

,,Nu există terapii care să abordeze problemele grave de mers care apar într-un stadiu mai avansat al bolii Parkinson, așa că este impresionant să îl vedem mergând”, spune Jocelyne Bloch, neurochirurg la EPFL și unul dintre autorii principali ai lucrării.

Însă, având în vedere că a fost testat un singur individ, rămâne neclar dacă abordarea va funcționa și pentru alte persoane cu această boală. Următorul pas ,,ar fi să se facă un studiu randomizat și controlat”, spune Susan Harkema, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Louisville din Kentucky, care lucrează la terapia de stimulare la persoanele cu leziuni ale măduvei spinării.

Marc Gauthier, pacientul în vârstă de 62 de ani care locuiește în Franța, suferă de această afecțiune cerebrală debilitantă de aproximativ 30 de ani.

La fel ca mai mult de 90% dintre persoanele cu Parkinson în stadiu avansat, bărbatul avea mari dificultăți în a merge.

Ceea ce specialiștii numesc episoade de „înțepenire”, în timpul cărora pacienții sunt temporar incapabili să se miște și pot să cadă, reprezintă un risc semnificativ pentru aceștia, îngreunându-le viața de zi cu zi.

Multe lucruri sunt necunoscute în cazul bolii Parkinson, ceea ce face ca tratamentul să fie dificil, iar simptomele pot afecta grav viața pacienților, uneori imobilizându-i la pat sau într-un scaun rulant.

Când a apărut oportunitatea de a fi operat în Elveția, Marc a profitat de această ocazie.

,,Acum pot să merg dintr-un loc în altul, fără să îmi fac griji despre cum voi ajunge acolo. Pot să mă plimb, să ies la cumpărături de unul singur – pot să mă duc să fac ce vreau”, mărturisește el.

Echipa elvețiană, condusă de chirurgul Jocelyne Bloch și de cercetătorul în neuroștiințe Gregoire Courtine, a implantat un sistem complex de electrozi, numit ,,neuroproteză”, în puncte cruciale de-a lungul măduvei spinării bărbatului, potrivit Medical Xpress.

Cei doi au introdus anterior utilizarea implanturilor medulare pentru a permite pacienților paraplegici să meargă din nou.

Ei au anunțat alte două premiere mondiale: prima premieră la începutul verii, când Bloch și Courtine au instalat dispozitive similare unui olandez (Gert-Jan Oskam) care a paralizat în urma unui accident de motocicletă, pentru a-l ajuta să meargă din nou în mod natural, iar cea de-a doua, în septembrie, la un bărbat paralizat care a putut să-și miște din nou brațele și picioarele după implanturi pe creier și în coloana vertebrală.

Cea mai recentă cercetare, publicată în revista Nature Medicine, funcționează aproximativ după același principiu.

În cazul lui Marc și al altor pacienți cu boala Parkinson, comunicarea dintre creier și măduva spinării este afectată de dispariția progresivă a neuronilor care generează neurotransmițătorul dopamină.

Prin urmare, neuroproteza trebuie nu numai să trimită stimulente electrice pentru a stimula mersul, ci și să preia rolul creierului prin sincronizarea corectă a stimulării, astfel încât mișcările rezultate să corespundă dorințelor pacientului.

Neuroproteza a fost testată mai întâi pe primate, apoi a fost implantată bărbatului cu Parkinson, care a folosit-o timp de aproximativ opt ore pe zi, timp de aproape doi ani.

Marc a declarat că acum poate merge mult mai ușor – plănuiește chiar o călătorie în Brazilia –, dar a subliniat că încă necesită concentrare, în special atunci când urcă scările.

Echipa elvețiană și-a extins experimentul la un grup de șase pacienți cu Parkinson, cu scopul de a ști cum ar putea ajuta și alte persoane, având în vedere că boala afectează oamenii în moduri diferite.

Stimularea măduvei spinării implică implantarea chirurgicală a unui dispozitiv neuroprotetic care livrează impulsuri de electricitate în anumite regiuni ale măduvei spinării, în încercarea de a activa circuitele neuronale disfuncționale.

Tehnica a fost utilizată experimental pentru a permite persoanelor paralizate care au suferit leziuni ale măduvei spinării să se ridice singure și chiar să meargă pe distanțe scurte.

Jocelyne Bloch susține că ,,metoda s-a dovedit a îmbunătăți mersul persoanelor cu Parkinson, dar rezultatele sunt adesea modeste, de scurtă durată sau inconsistente”.

,,Cercetătorii au avut tendința de a plasa implantul în partea superioară și mijlocie a coloanei vertebrale pentru a modula informațiile senzoriale care se îndreaptă spre creier”, spune ea.

În schimb, echipa elvețiană a implantat neuroproteza în partea inferioară a spatelui, deasupra măduvei spinării lombosacrale. Acolo, stimularea activează rețeaua de neuroni care se află între măduva spinării și mușchii picioarelor.

Echipa a aplicat cu succes această strategie la persoanele cu paralizie cauzată de leziuni ale măduvei spinării și a considerat că aceasta ar putea fi adaptată la boala Parkinson.

Potrivit revistei științifice Nature, pentru a personaliza stimularea pentru Marc Gauthier, bărbatul care a participat la experimentul lor, cercetătorii au adunat date despre deficitele și tiparele de mers ale acestuia, prin plasarea de senzori pe picioarele sale. Apoi au configurat stimularea pentru a compensa orice disfuncție. O astfel de disfuncție ar putea include o extensie slabă a genunchiului sau o problemă de contractare a mușchilor fesieri.

,,Specialitatea noastră constă în înțelegerea modului în care putem stimula măduva spinării pentru a fi foarte preciși în modul în care reglăm mișcarea picioarelor”, spune Grégoire Courtine, profesor de științe neurologice la EPFL, cel care a dezvoltat tehnica.

„Noutatea acestui studiu constă în valorificarea acestor cunoștiințe și a acestei tehnologii în cazul bolii Parkinson”, adaugă el.

Conform revistei Nature, Jocelyne Bloch și Grégoire Courtine intenționează să studieze tratamentul de stimulare pe alte șase persoane cu Parkinson, anul viitor.

Între timp, Marc Gauthier spune că viața sa s-a îmbunătățit considerabil.

,,Cădeam de cinci-șase ori pe zi. De multe ori stăteam și acasă și am fost nevoit să nu mai lucrez acum trei ani. De exemplu, să intru într-un magazin era imposibil înainte, din cauza ,,înghețării” mersului care s-ar fi întâmplat în acele medii. Însă acum nu se mai întâmplă”, a declarat Gauthier în cadrul unei conferințe de presă.

El primise anterior tratamente standard pentru boala Parkinson, inclusiv stimularea cerebrală profundă (DBS), în care o neuroproteză este implantată adânc în creier. DBS a ajutat la reducerea unora dintre simptomele sale, cum ar fi rigiditatea, dar nu a putut depăși problemele de mers.

În cadrul studiului, cercetătorii elvețieni au testat stimularea spinală singură și în combinație cu DBS. Ei au constatat că o combinație a celor două stimulatoare a produs cele mai bune rezultate.

,,Prin această terapie, dacă oamenii pot căpăta mai multă încredere şi pot să iasă din casă, să aibă interacţiuni sociale mai bune şi să facă mai multe lucruri, atunci este vorba despre un plus enorm în ceea ce priveşte activităţile lor zilnice şi calitatea vieţii”, a precizat cercetătoarea Jocelyne Bloch.

Articolul Un pacient cu boala Parkinson în stadiu avansat poate să meargă din nou datorită unui implant spinal apare prima dată în Jurnal Social.

Trăim într-o eră în care progresele tehnologice au deschis uși către noi posibilități și au îmbunătățit considerabil viața persoanelor cu dizabilități. Aceste tehnologii inovatoare oferă soluții eficiente ce aduc o serie de beneficii persoanelor cu nevoi speciale.

O astfel de soluție inovatoare este sistemul de control cu ochii (mișcarea ochiului), care permite persoanelor cu dizabilități să navigheze și să-și controleze computerul prin urmărirea privirii.

În acest sens, Able Tech România oferă produse de tehnologie asistivă, precum sistemul de control cu ochii, primul software de comunicare în limba română, care ajută persoanele cu dizabilități fizice sau cognitive să ducă o viață mai bună și mai independentă.

În plus, Able Tech România furnizează o variantă de sisteme de control prin ochi pentru a ajuta fiecare individ să găsească cea mai eficientă soluție.

Controlul prin ochi este o tehnologie care este folosită pentru a vedea unde se uită o persoană pe ecranul computerului. Tehnologia poate fi, de asemenea, folosită pentru a controla un computer cu ochii, în loc să fie utilizată tradiționala tastatură și mouse. Controlul cu ochii (mișcarea ochiului) este soluția optimă pentru a îmbunătăți accesibilitatea, autonomia și calitatea vieții persoanelor cu dizabilități. 

,,Trebuie să te uiți normal cu ochii, privirea, la monitor computer și cursorul mouse-ului îți va urmări privirea unde te uiți la monitor. Nu trebuie să îți miști capul pentru a a controla cursorul mouse-ului, dar poți să îți miști capul în mod liber dacă vrei! Softul va face ajustările necesare în mod automat. Vă rugăm să luați aminte că, în cazul în care aveți nevoie de sistemul de montare, va fi nevoie să îl achiziționați separat. Folosirea Sistemului de Control prin Ochi vă poate îmbunătăți calitatea vieții, intimitatea și independența”, precizează Able Tech România.

Persoanele interesate pot comanda produsul prin https://b.link/OrderFormAbleTechEn. De asemenea, pot trimite e-mail la info@abletech.ro sau pot suna la numărul de telefon 0040 7313 54816.

Despre Able Tech România

Able Tech a fost fondată în 2015, cu viziunea de a ajunge o companie fruntașă în România, furnizând pe piața locală cele mai bune produse de tehnologie asistivă pentru copii și adulți cu nevoi speciale, în scopul de a le îmbunătați cât mai mult viața. Aceasta urmărește să  identifice și să ofere cele mai bune produse de tehnologie asistivă pentru persoane cu nevoi speciale, într-un mod respectuos, compătimitor și integru, onorînd, totodată, individualitatea și confidențialitatea clienților.

Able Tech crede cu tărie că toată lumea are dreptul la acces, comunicare și educație.

Able Tech cooperează cu mai mult de nouăzeci de companii specializate în tehnologie asistivă din toată lumea, companii care activează în acest domeniu de mai bine de 30 de ani. De asemenea, sunt reprezentanții exclusivi ai acestor companii în România, susține Able Tech.

Compania colaborează îndeaproape cu instituții locale, centre, școli, specialiști și profeșioniști care își oferă serviciile persoanelor cu nevoi speciale.

Articolul Control cu ochii – Primul software de comunicare în limba română apare prima dată în Jurnal Social.

Foto articol: ETH Zurich / Laboratorul Bar-Nur – Celulele stem musculare și fibrele musculare pot fi cultivate în laborator din celule de țesut conjunctiv reprogramate (imagine microscopică).

Oamenii de știință au reușit să reprogrameze, în premieră, celulele țesutului conjunctiv în celule stem musculare, fără ajutorul ingineriei genetice. Noua metodă permite obținerea în condiții de siguranță a unor cantități mari de celule stem musculare în culturi celulare, ceea ce oferă o potențială opțiune de tratament pentru pacienții cu boli musculare, potrivit ETH Zurich.

O echipă de cercetători de la ETH Zurich, din Elveția, conduși de profesorul Ori Bar-Nur, a reușit să cultive în laborator celule musculare de șoarece, dar cercetătorii sunt interesați să extindă procedeul și la celule umane și de vacă.

Aplicații promițătoare

Țesutul muscular uman cultivat în laborator ar putea fi utilizat în chirurgie, în timp ce, în cazul celulelor stem musculare umane, acestea ar putea ajuta persoanele cu boli musculare.

De asemenea, țesutul muscular de vacă cultivat în laborator ar putea revoluționa industria cărnii, permițând producerea de carne, fără a fi nevoie de sacrificarea animalelor.

Deocamdată, însă, cercetările echipei de la ETH Zurich se concentrează pe optimizarea generării de celule stem musculare și pe sporirea siguranței acestei metode. Ei au reușit acum să facă acest lucru printr-o nouă abordare.

Celule reprogramate

La fel ca alți cercetători din domeniu, oamenii de știință de la ETH Zurich folosesc un tip de celule diferit, mai ușor de cultivat, ca material de bază pentru generarea de celule musculare, și anume celulele țesutului conjunctiv.

Folosind un cocktail de molecule mici și proteine, ei au reușit să ,,reprogrameze” molecular aceste celule, transformându-le astfel în celule stem musculare, care se înmulțesc apoi rapid și produc fibre musculare.

,,Această abordare ne-a permis să producem cantități mari de celule musculare. Deși celulele musculare ar putea fi, de asemenea, cultivate direct din biopsii musculare, celulele tind să își piardă funcționalitatea după izolare, ceea ce face dificilă producerea unor cantități mari de celule”, a explicat Xhem Qabrati, doctorand în cadrul grupului lui Bar-Nur și unul dintre cei doi coautori principali ai acestui studiu.

O componentă importantă a cocktailului utilizat – și un catalizator central pentru transformarea celulară – este proteina MyoD, un factor de transcripție care reglează activitatea anumitor gene musculare în nucleul celular. MyoD nu este prezentă în mod normal în celulele țesutului conjunctiv. Înainte ca aceste celule să se transforme în celule musculare, oamenii de știință trebuie să le ,,convingă” să producă MyoD în nucleul lor timp de câteva zile.

Fără inginerie genetică

Până acum, cercetătorii au apelat la ingineria genetică pentru acest proces. Aceștia au folosit particule virale pentru a transporta informația ADN pentru proteina MyoD în nucleul celulei. Acolo, virusurile inserează aceste instrucțiuni de construcție în genom, permițând celulelor să producă proteina MyoD.

Totuși, această abordare implică un risc de siguranță. Oamenii de știință nu pot controla unde anume în genom inserează virusurile aceste instrucțiuni.

Uneori, virusurile se integrează în mijlocul unei gene vitale, deteriorând-o, în timp ce, alteori, acest proces de inserție ar putea duce la modificări care pot declanșa formarea de celule canceroase.

De data aceasta, Bar-Nur și colegii săi au folosit o abordare diferită pentru a livra MyoD în celulele țesutului conjunctiv, inspirată de vaccinurile cu ARN mesager (ARNm) pentru COVID-19.

În loc să folosească virusuri pentru a introduce informația ADN a genei MyoD, ei introduc în celule transcrierea ARNm a acestei gene. Prin urmare, genomul celulelor rămâne neschimbat,  evitându-se  efectele negative asociate cu astfel de modificări.

ARNm permite în continuare celulelor țesutului conjunctiv să producă proteina MyoD, astfel încât, împreună cu celelalte componente ale cocktailului optimizat de cercetătorii de la ETH, acestea să se transforme în celule stem și fibre musculare.

Cercetătorii au publicat recent noua lor abordare în revista NPJ Regenerative Medicine. Ei sunt primii care reprogramează celulele țesutului conjunctiv în celule stem musculare, fără inginerie genetică.

Ajutor pentru distrofia musculară

Celulele musculare produse în acest mod sunt pe deplin funcționale, după cum au demonstrat cercetătorii în experimentele cu șoareci care suferă de distrofia musculară Duchenne.

La oameni, această boală ereditară rară îi lasă pe cei care suferă de această afecțiune fără o proteină necesară pentru stabilitatea mușchilor, ceea ce înseamnă că aceștia se confruntă cu pierderea progresivă a mușchilor și cu paralizie.

Oamenii de știință de la ETH Zurich au injectat celule stem musculare în mușchii șoarecilor cu distrofie musculară Duchenne care poartă acest defect. Ei au reușit să demonstreze că celulele stem sănătoase formează fibre musculare reparate în mușchi.

,,Un astfel de transplant de celule stem musculare ar putea fi util în special pentru pacienții cu Duchenne, într-o formă avansată, care sunt deja grav afectați de atrofie musculară”, a menționat Inseon Kim, un alt doctorand din grupul Bar-Nur și coautor principal al acestui studiu.

Metoda este potrivită pentru producerea unor cantități mari de celule stem musculare necesare în acest scop. În plus, faptul că se realizează fără inginerie genetică și fără riscurile asociate o face atractivă pentru o potențială utilizare terapeutică viitoare la om.

Producția alternativă de carne

Cu toate acestea, cercetătorii trebuie încă să-și adapteze abordarea la celulele umane, acesta fiind următorul pas.

,,În plus, dorim să investigăm dacă este posibilă și transformarea celulelor de țesut conjunctiv în celule musculare direct în organism, prin injectarea ARNm MyoD și a celorlalte componente ale cocktailului în șoareci afectați de boli musculare”, a spus Bar-Nur. Și această abordare ar putea ajuta într-o bună zi pacienții (umani) cu distrofie musculară.

În cele din urmă, Bar-Nur și echipa sa ar dori să încorporeze noile descoperiri în studiile  în curs de desfășurare cu celule de vacă – o altă direcție de cercetare a laboratorului.

Ei speră că această metodă ar putea sprijini eforturile actuale de a cultiva celule stem musculare ale animalelor pentru producția de carne cultivată, o metodă alternativă de a produce carne pentru consum.

Articolul Oamenii de știință au creat, în premieră, țesut muscular, fără inginerie genetică, oferind o speranță pentru pacienții cu boli musculare apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Alice (Ciurez) Broinea

Persoanele care încep să ia medicamente la scurt timp după primele semne de scleroză multiplă (SM) pot avea un risc mai mic de dizabilitate mai târziu, potrivit unui studiu publicat în ediția online din 19 iulie 2023 a revistei Neurology®, jurnal medical al Academiei Americane de Neurologie.

Scleroza multiplă este o boală în care sistemul imunitar al organismului atacă mielina, substanța albă și grasă care ajută la izolarea și protejarea nervilor. Simptomele SM pot include oboseală, amorțeală, furnicături sau dificultăți de mers.

,,Când vine vorba de tratamentul SM, cu cât este mai devreme, cu atât mai bine. Studiul nostru a constatat că începerea tratamentului în termen de șase luni de la apariția primelor simptome este asociată cu un risc mai scăzut de dizabilitate în timp”, a declarat autorul studiului, dr. Alvaro Cobo-Calvo, de la Centrul de Scleroză Multiplă din Catalonia și de la Universitatea Autonomă din Barcelona, Spania.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 580 de persoane cu simptome care au început să se manifeste recent, cum ar fi furnicături, amorțeală, slăbiciune musculară sau probleme de echilibru, care au primit cel puțin un medicament care modifică boala.

Cercetătorii au împărțit participanții în trei grupuri:194 de persoane au fost tratate pentru prima dată cu medicamente pentru scleroza multiplă în decurs de șase luni de la primele simptome, 192 au fost tratate pentru prima dată între șase luni și 16 luni și 194 au fost tratate cu primul tratament după mai mult de 16 luni.

Timp de o medie de 11 ani, s-au monitorizat nivelurile de dizabilitate ale oamenilor și s-au făcut scanări pentru a detecta leziuni ale creierului și ale măduvei spinării ca urmare a bolii. Scorurile de dizabilitate au variat de la zero la 10, scorurile mai mari indicând un grad mai mare de dizabilitate.

Cei tratați mai devreme au avut un risc cu 45% mai mic de a atinge un scor de dizabilitate de trei până la sfârșitul studiului decât cei din ultimul grup de tratament. Un scor de trei indică faptul că oamenii pot merge în continuare neasistați, dar au dizabilități moderate într-unul din cele opt domenii, cum ar fi funcția motorie, vederea sau abilitățile de gândire sau dizabilități ușoare în trei sau patru domenii. În total, 42 de persoane din grupul de tratament timpuriu, adică 23%, au atins un scor de trei, comparativ cu 75 de persoane, adică 43%, din ultimul grup de tratament.

De asemenea, grupul care a urmat cel mai devreme tratamentul a avut un risc cu 60% mai mic de a trece la următoarea etapă a bolii, numită SM secundar progresivă, decât persoanele din ultimul grup de tratament. În această etapă, dizabilitatea se agravează în mod constant. Aproximativ 7% dintre persoanele din primul grup au fost diagnosticate cu SM secundar progresivă, comparativ cu 23% din ultimul grup de tratament.

Studiul a fost sprijinit de Fondul European de Dezvoltare Regională, Institutul de Sănătate Carlos III, Rețeaua spaniolă de scleroză multiplă și Agenția pentru Managementul Granturilor Universitare și de Cercetare din Spania.

Articolul Tratarea sclerozei multiple la primele semne de boală ar putea însemna un risc mai scăzut de dizabilitate mai târziu – Studiu apare prima dată în Jurnal Social.

Autor: Alice (Ciurez) Broinea

Trăim într-o epocă în care inovațiile tehnologice au deschis noi posibilități și au adus schimbări semnificative în viața persoanelor cu dizabilități.

Aceste tehnologii avansate oferă soluții creative și eficiente, fiind concepute pentru a îmbunătăți accesibilitatea, independența și calitatea vieții persoanelor cu dizabilități. În acest articol vom explora zece tehnologii inovatoare care aduc beneficii semnificative și schimbări pozitive:

1. DynaVox EyeMax – comunicare lingvistică doar prin mișcarea ochilor

Până de curând, capacitatea de a ne folosi mâinile era considerată esențială pentru utilizarea dispozitivelor digitale. Mai mult decât atât, sistemul EyeMax este conceput pentru persoanele cu abilități motorii reduse sau fără nicio abilitate motorie. EyeMAX oferă persoanelor cu dizabilități, cum ar fi cele cu paralizie cerebrală, alte paralizii și pacienții cu AVC, posibilitatea de a folosi comunicarea vocală, folosindu-și doar ochii. Sistemele avansate de urmărire a ochilor le permit utilizatorilor să interacționeze cu o tastatură de pe ecran pentru a introduce cuvinte și expresii pe dispozitivele bazate pe touchscreen. Utilizatorii pot face selecții cu gesturi simple, cum ar fi clipirea sau întreruperea în secțiunea dorită a paginii.

2. The DEKA Robotic Arm

O linie completă de proteze robotizate de mișcare

Brațul robotizat DEKA a fost dezvoltat ca parte a Programului de proteze inovatoare al DARPA, o divizie a Departamentului de Apărare al SUA. Rezultatele au fost uimitoare, cu precizie și control suficient pentru a curăța strugurii cu o mână protetică care cântărește mai puțin de 2 kg. Acest dispozitiv convertește semnalele de la mușchii pacientului în mișcări complexe. Tehnologia de bază a brațului robotizat care utilizează electrozi electromiografici (EMG) pentru a capta semnale electrice de la mușchii pacientului există de mulți ani. Dar oamenii de știință de la DEKA au dus-o la un nivel cu totul nou. Brațul DEKA permite persoanelor cu amputații și celor cu anumite afecțiuni congenitale să-și folosească membrele lipsă cu o funcționalitate mai mare.

Acest braț este, de asemenea, disponibil comercial și oferă o serie de caracteristici uimitoare pentru persoanele amputate, cum ar fi coatele suficient de puternice pentru a ridica o pungă cu alimente de pe podea la masă. Încheietura are o gamă largă de mișcare și dexteritatea de a ține un pahar cu apă deasupra capului sau la nivelul taliei fără a-l vărsa. O mână complexă cu patru motorizări poate ține obiecte grele și delicate, cum ar fi ouăle, fără să cadă sau să se spargă.

• iBOT® PMD

iBOT® PMD utilizează sisteme electronice, senzori, tehnologie avansată de baterii și software, astfel încât să puteți merge unde doriți. Acesta vine cu niște caracteristici uimitoare: poate urca scările, poate ridica utilizatorul de la nivelul scaunului la nivelul ochilor și poate menține această poziție „în picioare” într-un ritm constant de mers.

• ReWalk Argo’ –  Tehnologia exoscheletului motorizat

ReWalk este un exoschelet robot care oferă mișcare motorizată a șoldului și a genunchiului pentru a permite persoanelor cu leziuni ale măduvei spinării să stea în picioare, să meargă, să se întoarcă și să urce și să coboare scările. Sistemul permite mersul independent și controlat, imitind în același timp mersul natural al picioarelor.

Surse:

https://www.tobiidynavox.com/

http://www.dekaresearch.com/

Articolul Tehnologii care schimbă viața persoanelor cu dizabilități apare prima dată în Jurnal Social.

Miercuri, 28 iunie 2023, Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a anunțat că a aprobat prima terapie celulară pentru diabetul de tip 1. Medicamentul, denumit Lantidra, constă într-o perfuzie de celule pancreatice producătoare de insulină de la un donator decedat.

Potrivit unui comunicat transmis de FDA, Lantidra este primul tratament aprobat pentru adulții cu diabet zaharat de tip 1 care nu pot atinge nivelul țintă al hemoglobinei glicozilate (nivelul mediu al glicemiei) din cauza episoadelor repetate de hipoglicemie severă (glicemie scăzută), în ciuda unui control intens și a unei educații intense privind diabetul.

,,Hipoglicemia severă este o afecțiune periculoasă care poate duce la complicații, precum pierderea cunoștinței sau convulsii”, a declarat Peter Marks, M.D., Ph.D., director al Centrului pentru evaluarea și cercetarea produselor biologice al FDA. Aprobarea de astăzi a primei terapii celulare de până acum pentru tratarea pacienților cu diabet de tip 1 oferă persoanelor care trăiesc cu diabet de tip 1 și cu hipoglicemie severă recurentă o opțiune suplimentară de tratament pentru a atinge obiectivul dorit al glicemiei”, a declarat dr. Peter Marks, directorul Centrului pentru evaluarea și cercetarea produselor biologice al FDA.

Diabetul de tip 1 este o boală cronică autoimună care necesită îngrijire pe tot parcursul vieții, prin injectarea cu insulină zilnic.

Unele persoane cu diabet zaharat de tip 1 au probleme în gestionarea cantității de insulină necesare în fiecare zi pentru a preveni hiperglicemia (nivelul ridicat al zahărului din sânge), fără a provoca hipoglicemie. În cazul în care pacientul nu poate detecta scăderea glicemiei, dozarea insulinei devine dificilă. Astfel, terapia cu Lantidra oferă o potențială opțiune de tratament pentru acești pacienți.

,,Se crede că mecanismul principal de acțiune al Lantidra este secreția de insulină de către celulele beta ale insulelor alogene perfuzate. La unii pacienți cu diabet de tip 1, aceste celule infuzate pot produce suficientă insulină, astfel încât pacientul nu mai trebuie să ia insulină (prin injecții sau pompă) pentru a-și controla nivelul de zahăr din sânge. Lantidra se administrează sub formă de perfuzie unică în vena portală hepatică (principala venă a ficatului). Se poate efectua o perfuzie suplimentară de Lantidra în funcție de răspunsul pacientului la doza inițială”, se arată în comunicat.

Siguranța și eficacitatea terapiei Lantidra a fost evaluată în două studii clinice, în care 30 de participanți cu diabet zaharat de tip 1 au primit între una și trei perfuzii de medicament. Aproximativ 70% dintre aceștia nu au mai avut nevoie să ia insulină timp de un an sau mai mult după perfuzie, iar 30 % nu au avut nevoie să o ia timp de peste cinci ani.

Reacțiile adverse asociate cu Lantidra au variat la fiecare participant, în funcție de numărul de perfuzii primite și de perioada de timp în care au fost urmăriți, fiind posibil să nu reflecte ratele observate în practică

Cele mai frecvente reacții adverse au inclus greață, oboseală, anemie, diaree și dureri abdominale. Majoritatea participanților au prezentat cel puțin o reacție adversă gravă legată de procedura de perfuzie a Lantidra în vena portală hepatică și de utilizarea medicamentelor imunosupresoare necesare pentru a menține viabilitatea celulelor insulare.  Unele reacții adverse grave au necesitat întreruperea medicamentelor imunosupresoare, ceea ce a dus la pierderea funcției celulelor insulare și a independenței față de insulină. Aceste reacții adverse trebuie luate în considerare atunci când se evaluează beneficiile și riscurile Lantidra pentru fiecare pacient.

Această terapie inovatoare reprezintă un pas mare înainte în tratarea diabetului de tip 1 și aduce o rază de speranță pentru milioane de oameni din întreaga lume care se confruntă cu această afecțiune.

Articolul FDA a aprobat prima terapie celulară pentru diabetul de tip 1 apare prima dată în Jurnal Social.

Sursa foto: https://www.bilan.ch/techno/le-scientifique-gregoire-courtine-epfl-prime-a-washington

Autor: Anis Ali

Un bărbat paralizat și-a recăpătat capacitatea de a merge, folosindu-se doar de gândurile sale, o performanță realizată pentru prima dată, datorită combinației a două tehnologii care au făcut posibilă comunicarea dintre creier și măduva spinării.

Măduva spinării, protejată de coloana vertebrală, este o prelungire a creierului și controlează un număr mare de mișcări, iar deteriorarea comunicării creierului îl face ulterior, în mod definitiv, incapabil să efectueze aceste mișcări.

Prin cuvintele: ,,Mi-am recăpătat o oarecare libertate”, pacientul Gert Jan, care nu a a dorit să își dezvăluie numele de familie, a rezumat ceea ce simte, deoarece acest olandez, în vârstă de 40 de ani, poate acum să stea în picioare și să se poate deplasa în spații de natură variate și chiar să urce scări.

Gert a suferit o leziune a măduvei spinării la nivelul vertebrelor cervicale, după un accident de bicicletă petrecut în urmă cu 10 ani. Explicând rezultatele unui studiu publicat, miercuri, în revista Nature, chirurgul elvețian Jocelyn Blok, profesor la Centrul Medical Universitar Vaud, a menționat că bărbatul ,,nu putea inițial să facă niciun pas”.

Înainte de Gert, mersul a fost din nou posibil pentru o serie de alți pacienți care nu își puteau mișca picioarele, dar noul studiu a arătat că olandezul a fost primul care și-a recăpătat capacitatea de a-și controla mișcarea picioarelor și ritmul pașilor, folosindu-se de gândurile sale.

Această realizare a fost obținută prin combinarea a două tehnici implantate în creierul și măduva spinării lui Great, conform celor explicate Agenției de Presă Franceză de către cercetătorul Guillaume Charvet de la Comisia pentru Energie Atomică și Energii Alternative (CEA), unul dintre cercetătorii implicați în proiect.

Acest rezultat a fost obținut în urma a 10 ani de cercetări efectuate de echipe din Franța și Elveția.

O punte digitală

În încercarea de a aborda această problemă, electrozii dezvoltați de Comisia pentru Energie Atomică și Alternativă au fost implantați în pacientul paralizat, deasupra părții din creier care controlează mișcarea picioarelor.

Acești electrozi permit decodarea semnalelor electrice generate de creier atunci când o persoană se gândește să meargă. În același timp, un stimulator nervos atașat la un câmp de electrozi a fost plasat deasupra zonei măduvei spinării care controlează mișcarea picioarelor.

Datorită algoritmilor bazați pe inteligență artificială, intențiile de mișcare pot fi decodificate în timp real din înregistrările creierului. Aceste intenții sunt apoi transformate în secvențe electrice pentru a stimula măduva spinării, care, la rândul ei, activează mușchii picioarelor pentru a obține mișcarea dorită.

Datele sunt transmise prin intermediul unui sistem portabil, plasat pe o bandă de alergare sau într-un rucsac mic, permițând pacientului să se dispenseze de orice ajutor extern.

Până în prezent, instalarea unui singur implant care stimulează electronic măduva spinării a permis pacienților cu hemiplegie să meargă din nou, dar controlul acestui mers nu a fost natural. Ceea ce este nou de data aceasta este puntea digitală dintre creier și măduva spinării, care nu numai că i-a permis lui Gert Yan să se miște, ci și să își controleze în mod voluntar mișcările și amplitudinea acestora.

Cum a început povestea

„Este fundamental diferit de ceea ce s-a descoperit până acum”, a spus Gregoire Courtine, cercetător francez și profesor de neuroștiință la Școala Politehnică Federală din Lausanne. El a explicat că „pacienții anteriori mergeau cu mare efort, dar acum (pacientul) trebuie doar să se gândească la mers pentru a face un pas”.

Sursa foto: https://www.epfl.ch/labs/courtine-lab/

Olandezul a descris ceea ce a trăit, pentru a putea să se ridice din nou în picioare și să meargă timp de câteva minute consecutive, drept o ,,călătorie lungă”, întrucât a suferit două intervenții chirurgicale pentru a pune cele două implanturi.

Un alt progres important a fost înregistrat, deoarece, după 6 luni de antrenament, se pare că și-a recăpătat o parte dintre capacitățile senzoriale și motorii.

Guillaume Charvet, de la Comisia pentru Energie Atomică și Energii Alternative, a spus: ,,Aceste rezultate sugerează  faptul că, stabilirea unei legături între creier și măduva spinării ar favoriza reorganizarea circuitelor neuronale la nivelul leziunilor.”

Întrebat dacă această tehnologie va fi disponibilă în curând tuturor celor care au nevoie de ea, Charvet a răspuns că ,,vor fi necesari mulți ani de cercetare” înainte de a fi implementată. Dar echipele se pregătesc să lanseze un experiment pentru a restabili funcția brațului și a mâinii folosind, aceeași tehnologie. Cercetătorii speră, de asemenea, să o aplice și în cazul altor afecțiuni clinice, inclusiv în cazul paraliziei cauzate de un accident vascular cerebral.

SURSE

https://www.nature.com/articles/s41591-021-01663-5

https://www.swissinfo.ch/ara/sci-tech/%D8%AC%D9%87%D8%A7%D8%B2–%D9%84%D8%AA%D8%AD%D9%81%D9%8A%D8%B2-%D8%A7%D9%84%D8%A3%D8%B9%D8%B5%D8%A7%D8%A8-%D9%8A-%D8%B3%D8%A7%D8%B9%D8%AF-%D8%A7%D9%84%D9%85-%D8%B5%D8%A7%D8%A8%D9%8A%D9%86-%D8%A8%D8%A7%D9%84%D8%B4%D9%84%D9%84-%D8%B9%D9%84%D9%89-%D8%A7%D9%84%D9%85%D8%B4%D9%8A-%D9%88%D8%B1%D9%83%D9%88%D8%A8-%D8%A7%D9%84%D8%AF%D8%B1%D8%A7%D8%AC%D8%A9-%D9%88%D8%A7%D9%84%D8%B3%D8%A8%D8%A7%D8%AD%D8%A9/47329490

Articolul O tehnologie revoluționară ajută persoanele care suferă de paraplegie să meargă din nou apare prima dată în Jurnal Social.