Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), într-o hotărâre luată joi, 15 iulie 2021, a stabilit că un angajator nu poate să concedieze un salariat care a dobândit un handicap doar pentru că starea fizică nu mai corespunde unor standarde impuse printr-o lege, fără a verifica capacitatea acestuia de a-și îndeplini atribuțiile, cu sau fără ajutor din partea unei tehnologii asistive, sau de a fi mutat pe un post unde handicapul dobândit nu îi restrânge puterea de a munci pentru firma respectivă.
Curtea a analizat o speță ce viza concedierea unui agent de penitenciar din Estonia care, în urma scăderii acuității auzului sub pragurile de percepție sonoră minime stabilite printr-o reglementare națională, a fost concediat. Legea estoniană nu permitea salariaților să folosească aparate auditive pentru a atinge pragurile minime de acuitate auditivă.
Fostul agent de penitenciar a înaintat o acțiune în instanță, în care susține că a fost discriminat pe motive de handicap, fapt ce contravine Constituției țării respective, dar și dreptului Uniunii Europene.
,,Curtea a apreciat că respectivul regulament nu permite o evaluare individuală a capacității agentului de a îndeplini funcțiile esențiale ale acestei profesii, în pofida deficienței auditive pe care o prezintă”, se arată într-un comunicat al CJUE.
În plus, conform Directivei europene 2000/78/CE privind egalitatea de tratament în încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare, astfel încât să permită unei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, cu condiția ca măsurile să fie proporționale pentru angajatorul respectiv.
În acest caz, Curtea a constatat că legea internă nu i-a permis angajatorului să efectueze, înainte de a concedia respectivul agent de penitenciar, verificări pentru a vedea dacă atribuțiile sale puteau fi îndeplinite cu ajutorul unui aparat auditiv, dacă putea oferi o dispensă de la obligația de a îndeplini sarcini care necesitau atingerea pragurilor de percepție sonoră minime sau chiar o repartizare pe un post care nu necesită atingerea acestor praguri.
CJUE a decis că respectiva reglementare estoniană a impus o cerință nenecesară pentru atingerea obiectivelor urmărite, iar legea cu pricina se opune dreptului european privind egalitatea de tratament a salariaților.
,,Curtea concluzionează că articolul 2 alineatul (2) litera (a), articolul 4 alineatul (1) și articolul 5 din Directiva 2000/78 se opun unei reglementări naționale care prevede o imposibilitate absolută de menținere în funcție a unui agent penitenciar a cărui acuitate auditivă nu respectă pragurile de percepție sonoră minime stabilite de această reglementare, fără a permite să se verifice dacă agentul respectiv este în măsură să îndeplinească funcția menționată, dacă este cazul, după adoptarea unor amenajări corespunzătoare în sensul acestui articol 5.”, se mai arată în comunicat.
Potrivit Legii 145/2020, angajatorii sunt obligați să asigure persoanelor cu handicap acces la locuri de muncă adaptate la potențialul funcțional al acestora și la capacitatea lor de adaptare. Totodată, programul de lucru trebuie modificat sau adaptat corespunzător. În cazul în care nu respectă aceste măsuri, angajatorii riscă amenzi cuprinse între 10.000 şi 25.000 de lei.
