Evanghelia Duminicii a XII-a după Rusalii prezintă întâlnirea dintre un tânăr bogat şi Mântuitorul Iisus Hristos. Învăţăm de la acest tânăr bogat, evlavios şi moral, că totuşi omul, chiar dacă are o situaţie materială asigurată în lumea aceasta, bunurile materiale limitate şi trecătoare nu pot niciodată să-i dea sentimentul împlinirii, al desăvârşirii şi nici arvuna vieţii veşnice.
Tânărul bogat era un om moral, evlavios, dar zgârcit. Bogatul evlavios şi corect din punct de vedere moral era totuşi în adâncul inimii un om zgârcit, prea mult înrobit în avuţie şi prea puţin darnic. Însă Mântuitorul vrea să îi spună că va fi desăvârşit numai când va fi şi milostiv sau darnic (PF Parinte Patriarh Daniel).
Sfânta Evanghelie din Duminica a XII-a după Rusalii ne pune în faţă problema bogăţiei ca obstacol în calea mântuirii şi a desăvârşirii vieţii creştine.
Bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când omul se leagă de ea ca de ultima realitate, când îşi alipeşte sufletul atât de mult de cele materiale, încât grija pentru bogăţie robeşte sufletul său şi nu mai lasă în el loc pentru prezenţa lui Dumnezeu.
Este nevoie să vedem ce ne învaţă Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre bogăţie şi sărăcie, pentru a înţelege când şi cum acestea ne împiedică sau ne ajută să dobândim mântuirea, adică iertarea păcatelor şi unirea cu Hristos, Izvorul vieţii veşnice.
Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii (Tânărul cel bogat)
„În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus, îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învățător, ce bine să fac ca să am viață veșnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul: Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.
El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: „Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu marturisești strâmb; Cinsteste pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipsește?
Iisus i-a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuții. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăția cerurilor. Și iarăsi zic vouă că mai lesne este să treacă o camila prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: Dar cine poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință”. (Matei 19, 16-26).
Evanghelia Duminicii a XII-a dupa Rusalii prezinta intalnirea dintre un tanar bogat si Mantuitorul Iisus Hristos, evidentiind o multime de invataturi duhovnicesti pentru viata noastra crestina. Tanarul bogat din Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Matei reprezinta pe omul care, desi are o situatie materiala buna, desi este corect din punct de vedere moral si religios, cauta totusi ceva mai mult decat poate sa-i ofere avutia materiala.
Constatam din Evanghelia de astazi ca Mantuitorul Iisus Hristos mai intai i-a spus acestui tanar ca nu doreste sa fie numit bun pentru ca numai Dumnezeu este bun. Prin aceasta Mantuitorul ne arata mai intai smerenia Sa, si anume ca nu asteapta sa fie laudat sau sa fie magulit, ci toata lauda care I se aduce Lui, El o intoarce spre Dumnezeu. Pe de alta parte, in comportamentul tanarului care-l numeste pe Iisus „Bunule Invatator” (Matei 19, 16) se poate citi nu numai un respect deosebit sau un comportament cuviincios, ci si convingerea sa ca Iisus invata nu doar prin intelepciune, ci si prin bunatate. Desigur, el a auzit despre Iisus ca a ajutat pe multi oameni sa-si schimbe viata, sa se ridice din boala si din pacate. De aceea, probabil nu I-a zis lui Iisus „Inteleptule Invatator”, ci „Bunule Invatator”. Cand aude Mantuitorul Iisus Hristos ce preocupare are acest tanar, si anume „Ce bine sa fac ca sa am viata vesnica?” (Matei 19, 16) sau in Evanghelia dupa Marcu „Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica” (Marcu 10, 17), Hristos Domnul ii raspunde: „De vrei sa intri in viata, pazeste poruncile” (cf. Matei 19, 17).
Atunci tanarul a intrebat: „Care?” Iar Mantuitorul Iisus Hristos raspunde citand poruncile principale din Vechiul Testament, si anume: „Sa nu ucizi, sa nu faci desfranare, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 19, 18-19). Aceasta din urma porunca a adaugat-o Mantuitorul Iisus Hristos la poruncile cunoscute. Atunci tanarul I-a raspuns: „Toate acestea le-am pazit din copilaria mea” (Matei 19, 20), se spune in Evanghelia dupa Matei, iar in cea dupa Marcu: „Acestea toate le-am pazit din tineretile mele” (Marcu 10, 20). Auzind ca el a pazit inca din copilarie toate aceste porunci, Mantuitorul ii spune: „Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21). La auzul acestui sfat pe care l-a dat Mantuitorul unui tanar bogat care implinise in viata lui poruncile din Vechiul Testament, tanarul „a plecat intristat, caci avea multe avutii” (cf. Matei 18, 22), spune Evanghelia. El n-a mai intrebat nimic, n-a mai raspuns nimic, nu s-a explicat, ci a plecat. A plecat intristat. Iar Mantuitorul Iisus Hristos ii respecta tacerea si intristarea lui. Nu-l consoleaza si nu schimba sfatul dat lui, pentru ca Iisus i-a dat sfatul cel bun, chiar daca tanarul bogat nu-l putea implini imediat, ci dupa o lupta interioara cu el insusi.
Dupa plecarea acestui tanar bogat, evlavios si moral, dar totusi neputincios in a implini sfatul pe care l-a primit, Iisus S-a intors catre ucenici si le-a zis: „Adevarat zic voua, ca un bogat cu greu va intra in Imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua, ca mai lesne este sa treaca o camila prin urechile acului, decat sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu” (Matei 19, 23-24). Prin camila poate fi inteles animalul respectiv sau, prin asemanarea termenilor in limba greaca, poate fi inteleasa o funie: „Mai usor trece funia prin urechile acului decat sa intre bogatul in Imparatia cerurilor” . Unii talcuitori mai spun ca exista in Ierusalim o poarta ingusta numita „Urechile Acului”, iar cand o camila trecea prin aceasta poarta, ea trebuia sa ingenuncheze, adica sa se aplece mult, intrucat poarta era stramta si joasa.
Dar, indiferent de interpretarea data cuvantului camila, Iisus vorbeste de o dificultate a bogatilor, nu de o imposibilitate totala de a intra in Imparatia cerurilor. Mirati sau uimiti de aceste cuvinte ale lui Iisus, ucenicii Sai L-au intrebat, zicand: „Cine poate sa se mantuiasca?” (Matei 19, 25). Iar El i-a privit in fata. Amanuntul acesta pe care il evidentiaza Evanghelia, si anume ca Iisus nu doar le-a vorbit, ci i-a privit in fata, este foarte important. Prin privirea Sa direct in fata ucenicilor, El a voit sa fixeze si mai mult in sufletele lor adevarul invataturii pe care il rosteste prin urmatoarele cuvinte: „La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta” (Matei 19, 26). Cand i-a privit pe ucenici in fata, Mantuitorul Iisus Hristos a privit si in viitorul acestui tanar care a primit invitatia de a deveni si el ucenic al lui Hristos, pentru ca i-a zis: „Vinde averea ta… si vino si urmeaza-Mi” (Matei 19, 21), adica vino si te fa ucenic al Meu.
Evanghelia se termina cu o constatare a dificultatii intrarii celor bogati in Imparatia cerurilor, dar si cu speranta data de Mantuitorul Iisus Hristos, si anume ca adesea ceea ce este cu neputinta pentru oameni devine posibilitate cand ei primesc ajutorul lui Dumnezeu. Ceea ce nu poate face omul prin propriile sale forte, sau prin propriile sale puteri sufletesti, el poate totusi realiza cu ajutorul lui Dumnezeu, cu harul lui Dumnezeu. De aceea, Sfintii Parinti ai Bisericii au vazut in cuvintele Mantuitorului cuvinte de speranta, dar si de cunoastere a viitorului tanarului bogat care a plecat intristat. In acest sens, potrivit Traditiei, dupa o lupta mare cu el insusi, timp de un an, acest tanar bogat s-a hotarat, in sfarsit, sa implineasca sfatul lui Iisus. A vandut averea sa, a impartit banii saracilor si L-a urmat pe Iisus.
In primul rand invatam de la acest tanar bogat, evlavios si moral ca totusi omul, chiar daca are o situatie materiala asigurata in lumea aceasta, bunurile materiale limitate si trecatoare nu pot niciodata sa-i dea sentimentul implinirii, al desavarsirii si nici arvuna vietii vesnice , pentru ca sufletul omului, creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit, este in cautare permanenta a lui Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit, Cel netrecator si nelimitat. E atat de mare sufletul omului, incat nimic din lumea aceasta materiala nu-l poate multumi pe deplin, nimic din ceea ce este trecator pe pamant nu poate raspunde dorintei lui de viata vesnica. Nimic din ceea ce este limitat nu poate corespunde dorintei lui de iubire nelimitata. Numai Dumnezeu Cel vesnic si nesfarsit in iubirea Sa poate umple sufletul omului cu viata si iubire vesnica. Aceasta este adancimea cautarii existentiale din intrebarea tanarului evlavios si bogat: „Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Intrebarea lui era cea mai frumoasa intrebare, nu numai pentru un tanar, ci pentru orice om.
Sfantul Ioan Gura de Aur confirma aceasta frumusete unica a intrebarii tanarului: „Ce bine sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” cand zice: „Ce folos avem de viata aceasta trecatoare, daca in timpul ei nu cautam viata vesnica netrecatoare?” O multime de tineri astazi sunt preocupati cum sa-si faca o cariera, cum sa-si construiasca sau sa-si cumpere o casa, cum sa-si intemeieze o familie trainica, cum sa-si asigure o situatie materiala buna pentru un trai decent. Putini insa sunt tinerii care isi pun intrebarea: „Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?” Acestia putini sunt tinerii credinciosi care stiu ca mai intai trebuie sa caute Imparatia lui Dumnezeu, iar celelalte se vor adauga ca binecuvantare de la Dumnezeu in viata lor. De aceea, in Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Marcu, in capitolul X, dupa ce tanarul bogat I-a spus lui Iisus: „Toate aceste porunci le-am pazit din tineretile mele” (Marcu 10, 20), „Iisus l-a privit cu dragoste” (cf. Marcu 10, 21). A privit cu drag cautarea lui sincera, adica dorinta lui de-a dobandi viata vesnica.
Din Evanghelia de astazi mai invatam un alt adevar fundamental: ca nu este suficient sa fii evlavios si credincios, nu e suficient sa fii corect in comportamentul tau moral fata de oameni, nu e suficient sa nu ucizi, sa nu desfranezi, sa nu furi, sa nu minti sau sa nu inseli, sa nu marturisesti stramb. Nu este suficient sa te abtii de la rau, ci trebuie sa faci si mult bine ca sa fii desavarsit. Iar cel mai mare bine pe care-l putea savarsi acest tanar bogat fata de aproapele sau era ajutorarea saracilor, milostenia fata de ei. Tanarul bogat era un om moral si evlavios, dar zgarcit . Bogatul evlavios si corect din punct de vedere moral era totusi in adancul inimii un om zgarcit, prea mult inrobit de avutie si prea putin darnic. Iar Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa ii spuna tanarului bogat ca va fi desavarsit numai cand va fi si milostiv sau darnic. Din Evanghelie se constata dificultatea omului de a se dezlipi de avutiile sale limitate si trecatoare, pentru a dobandi daruri ceresti netrecatoare, de a renunta la ceva material si trecator, pentru a se uni cu Cineva netrecator, cu Dumnezeu Insusi.
Deci, Hristos Domnul ne arata ca nu ne putem mantui numai prin evlavie daca nu suntem si milostivi, mai ales daca avem multe bunuri materiale. Cand nu posedam bunuri materiale sau bani, milostenia noastra se poate arata prin cuvantul bun, prin fapta buna, prin sfatuirea buna si mai ales prin rugaciunea pentru altul. Insa, cand avem bogatii materiale, milostenia se arata mai ales ajutandu-i pe cei saraci. De aceea, Biserica nu a dezvoltat in istorie numai Liturghia, ci si Filantropia, adica ajutorarea celor nevoiasi atat duhovniceste, cat si material. Tanarul bogat primeste de la Iisus sfatul de a renunta la ceea ce are in jurul lui pentru a dobandi comoara in inima lui si in ceruri. De fapt, toate lucrurile materiale se aduna in jurul nostru, dar fapta buna se imprima in sufletul nostru ca o lumina pe care o purtam cu noi in vesnicie. De aceea, Iisus ii cere tanarului bogat sa renunte la ceva si sa urmeze pe Cineva. „Urmeaza-Mi Mie” inseamna intra in legatura de iubire vesnica cu Dumnezeu Care arata oamenilor iubirea si bunatatea Sa in Hristos Cel Bun si Milostiv. Vedem aici prefigurarea tainei Bisericii. „Urmeaza-Mi Mie” inseamna fa-te ucenic al Meu, intra in comuniune cu Mine si in comunitatea celor care Ma urmeaza. Mantuitorul il indeamna pe tanar, de fapt, sa devina crestin, impreuna cu ucenicii Sai Apostoli. Ca sa fii desavarsit, trebuie sa fii urmator lui Hristos, sa fii in legatura vie cu Persoana Lui si sa fii milostiv ca El, pentru ca El este bogatia cea vesnica, nelimitata si netrecatoare. „Aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).
Din Evanghelia de astazi vedem si faptul ca nu este usoara dobandirea desavarsirii, ca schimbarea in bine inseamna o lupta cu noi insine, adesea cu multa intristare. Uneori ne intristam cand Hristos prin Evanghelie ne cheama sa ne schimbam viata in bine, sa daramam idolii lacomiei si mandriei ascunsi in inima noastra si sa lasam in locul lor sa vina lumina si iubirea lui Hristos Cel milostiv. Dar toate sunt cu putinta celui care cauta sincer viata vesnica si cere ajutorul sau harul lui Hristos.
Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute ca prin harul Sau sa devenim tot mai milostivi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!
Autor: Elena Nastase
