Deși legislația UE în domeniul drepturilor călătorilor a intrat integral în vigoare în iulie 2008 [Regulamentul (CE) 1107/2006] și garantează dreptul la nediscriminare al persoanelor cu handicap sau cu mobilitate redusă, persistă unele probleme practice atât pentru transportatorii aerieni și aeroporturi, cât și pentru călătorii cu dizabilități.
Un număr mare de călători nu-și cunosc drepturile. Chiar dacă ei se confruntă cu probleme de mobilitate, pot călători cu avionul, ca și ceilalți pasageri. Aceștia su dreptul la asistență gratuită la decolare, la aterizare, pe durata zborului, în aeroporturi.
Pasagerii aerieni cu mobilitate redusă trebuie să informeze compania aeriană sau operatorul de turism cu privire la nevoia lor de asistență cu cel puţin 48 de ore înainte de călătorie.
Operatorii nu le pot refuza îmbarcarea pe motiv de mobilitate redusă, decât în cazul în care aeronava este prea mică sau din motive de securitate. În schimb, companiile aeriene nu sunt obligate să îi ajute să ia masa sau să ia medicamentele pe durata zborului. În cazul în care persoana cu dizabilități are nevoie de astfel de sprijin, de exemplu, pe durata unui zbor mai lung, operatorul îi poate cere să dispună de un însoţitor.
Dacă nu primește asistenţa la care are dreptul, trebuie să semnaleze acest aspect autorităţilor aeroportuare sau companiei aeriane. În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, poate contacta organismul naţional competent din ţara în care a intervenit incidentul.
Călătorii cu probleme de mobilitate pot călători cu trenul, ca şi ceilalţi pasageri. De asemenea, compania feroviară trebuie să le faciliteze accesul la informaţii privind accesibilitatea trenurilor. Ei au dreptul la asistenţă gratuită, la urcarea şi la coborârea din tren, la schimbarea trenurilor, pe durata călătoriei şi în gări.
Pentru a beneficia de cele mai bune servicii de asistenţă, trebuie să contacteze compania feroviară, vânzătorul de bilete sau operatorul de turism, cu cel puţin 48 de ore înainte de călătorie şi să precizeze tipul de asistenţă de care are nevoie.
Nu li se poate refuza îmbarcarea pe motiv de mobilitate redusă, decât dacă acest lucru este strict necesar pentru respectarea regulilor de acces ale companiei.
Dacă persoana nu primește asistenţa la care are dreptul, trebuie să semnaleze acest aspect autorităţilor feroviare sau companiei responsabile. În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, pot contacta organismul naţional competent.
În ceea ce privește călătoria cu autobuzul sau cu autocarul, persoanele cu mobilitate redusă au dreptul de a călători cu aceste mijloace de transport, la fel ca ceilalți pasageri. Nu li se poate interzice să cumpere un bilet, să facă o rezervare sau să se urce într-un mijloc de transport pe motiv de mobilitate redusă – decât dacă acest lucru este strict necesar pentru respectarea cerinţelor legale în materie de sănătate şi siguranţă sau dacă infrastructura nu le poate garanta un transport sigur.
În cazul călătoriilor pe distanţe lungi (peste 250 de km):
• Compania trebuie să îi permită unei persoane desemnate de aceasta să o însoţească în călătorie gratuit – dacă acest lucru rezolvă problemele de siguranţă şi securitate care, în caz contrar, le-ar împiedica să călătorească.
• Persoana cu mobilitate redusă are dreptul la asistenţă în cadrul terminalelor desemnate şi la urcarea şi coborârea din autobuz sau autocar.
Asistenţa este disponibilă gratuit însă, pentru a fi siguri că beneficiază de ea, trebuie să contacteze compania, vânzătorul de bilete sau operatorul de turism cu cel puţin 36 de ore înainte de începerea călătoriei pentru a preciza de ce tip de asistenţă are nevoie.
Dacă nu primiște asistenţa la care are dreptul, trebuie să semnaleze acest lucru autorităţilor sau companiei responsabile. În situaţia în care răspunsul primit nu este satisfăcător, poate contacta organismul naţional competent din ţara în care a intervenit incidentul.
