Oamenii de știință de la Universitatea Duke au dezvoltat un mușchi artificial complet funcțional, care poate repara leziunile cauzate de un infarct miocardic.
Spre deosebire de alte organe umane, inima nu se poate regenera în urma unui atac de cord. Mușchiul mort este adesea transformat în țesut cicatricial, care poate afecta transmiterea semnalelor electrice și contractarea, ambele fiind necesare pentru un ritm cardiac normal. Rezultatul final este insuficiența cardiacă, boală care afectează peste 26 de milioane de oameni din întreaga lume.
Noua tehnologie reprezintă un progres remarcabil în ceea ce privește tratamentul pacienților care au suferit un atac de cord.
Studiul a fost publicat în revista Nature Communications, marți, 28 noiembrie 2017.
,,În prezent, practic toate terapiile existente vizează reducerea simptomelor leziunilor de la nivelul inimii, dar nici o abordare nu a reușit să înlocuiască mușchiul pierdut, pentru că, odată ce acesta a murit, nu se mai poate reface”, a declarat doctorandul inginer Ilya Shadrin, de la Universitatea Duke, primul autor al studiului.
,,Aceasta este o modalitate prin care am putea înlocui mușchii afectați cu țesuturi concepute în afara corpului”, a adăugat el.
Studiile clinice din prezent includ injectarea celulelor stem în zona afectată – celule precursoare ale corpului, care au remarcabila capacitate de a se dezvolta în orice tip de celule adulte. Din păcate, această terapie nu a funcționat așa cum era de așteptat. Mai puțin de 1% din celulele injectate supraviețuiesc, și chiar mai puțin devin celule cardiace.
În schimb, noul dispozitiv este așezat peste țesutul mort și rămâne activ pentru o lungă perioadă de timp, comportându-se exact ca o inimă umană reală și chiar reușind să primească și să transmită impulsuri electrice.
Cel mai mare obstacol pentru cercetători l-a reprezentat crearea dispozitivului la dimensiunea adecvată, iar pentru asta este nevoie de multă ingeniozitate inginerească. Cel mai mare plasture pe care ei l-au reușit până acum ajunge la aproximativ 16 centimetri pătrați. Ar putea părea destul de mare, dar plasturele are o grosime de doar câteva celule. Pentru ca el să fie suficient de rezistent pentru a reface o inimă umană va trebui să fie mult mai gros și mult mai dur.
,,Acest lucru este extrem de dificil de realizat. Cu cât este mai mare țesutul care este crescut, cu atât mai greu este de a-i menține aceleași proprietăți, a explicat Nenad Bursac, profesor de inginerie biomedicală la Universitatea Duke.
,,Lucrăm în mod activ la acest lucru, la fel ca și alți colegi, dar deocamdată suntem încântați că am reușit să găsim dimensiunea necesară ce permite dispozitivului să fie funcțional”, a concluzionat el.
