In raport cu cerintele locului de munca si cu gradul de reducere a capacitatii de munca, invaliditatea este: a) de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, a capacitatii de autoservire, de autoconductie sau de orientare spatiala, invalidul necesitand ingrijire sau supraveghere permanenta din partea altei persoane;
b) de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce si de a se orienta spatial, fara ajutorul altei persoane;
c) de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin jumatate din capacitatea de munca, invalidul putand sa presteze o activitate profesionala.
Aceasta ultima categorie de persoane se poate angaja in baza unui contract individual de munca. Potrivit art. 35 alin. (3) din Codul muncii, salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza.
Potrivit pct. 112 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 57 din Codul fiscal, in scopul determinarii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde se afla functia de baza, se intelege ultimul loc inscris in carnetul de munca sau in documente specifice, pentru persoanele fizice angajate cu contract de munca, la un singur loc de munca sau locul declarat de persoanele fizice drept functie de baza de catre persoanele care cumuleaza mai multe functii.
In cazul unei persoanei cu invaliditate de gradul III, care poate presta o activitate profesionala in temeiul art. 54 din Legea nr. 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, si care are incheiat un contract individual de munca cu ½ norma de munca, declarandu-l drept functie de baza, angajatorul va aplica metodologia prevazuta la art. 57 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, si acordand deducerea personala.
Nici Codul muncii, nici Codul fiscal nu disting intre calitatea persoanei fizice care realizeaza venituri din salarii la functia de baza. Delimitarea se face intre persoanele fizice care au functia de baza si acele persoane fizice care realizeaza venituri din salarii altele decat cele de la functia de baza.
Scopul este determinarea venitului din salarii supus impozitarii si reflectarea in fisa fiscala, a veniturilor, deducerilor si impozitului lunar pe salarii, deducerea personala acordandu-se doar la locul unde se afla functie de baza in limita venitului net lunar din care se scade.
Functia de baza poate fi declarata de angajat in conditiile legii si la locul de munca la care acesta realizeaza venituri din salarii in baza unui contract individual de munca cu norma de munca de 4 ore/zi. Cu atat mai mult se va aplica metodologia de determinare a impozitului la functia de baza (art. 57 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal) daca un salariat nu are incheiat decat un singur contract individual de munca, fie el cu timp partial, si indiferent de calitatea persoanei fizice – pensionar sau nu.
