Povestea de viață a lui Janine Shepherd pare desprinsă dintr-un film de la Hollywood. Ea ne vorbește despre posibilitatea omului de a se recupera. Janine practica schi fond și făcea parte din echipa de schi a Australiei. Visul ei era acela de a câștiga aurul olimpic. Asta o definea. Era paradisul ei. Însă un eveniment nefericit avea să-i năruie visul, asemenea unui castel de nisip spulberat de un val năprasnic.
În 1986, când Janine se pregătea pentru Jocurile Olimpice de iarnă din 1988, de la Calgary, a fost lovită de un tir în timpul unei ture cu bicicleta. Viața ei era pe cale să se schimbe radical. Tânăra avea leziuni grave care-i periclitau viața. Gâtul și spatele erau rupte în șase locuri și avea un traumatism cranian. De asemenea, avea traumatisme interne și pierduse 5 litri de sânge. Timp de 10 zile, ea în pendulat între două dimensiuni, însă în această luptă a vieții, dorința de a trăi a învins. Chiar dacă supraviețuise în mod miraculos acestui accident, doctorii i-au spus că ea nu va mai putea merge niciodată. Speranțele lui Janine de a fi un sportiv de elită dispăruseră.
Janine a refuzat să creadă pronosticul sumbru dat de personalul medical și după șașe luni de spitalizare și o operație delicată, și-a concentrat atenția asupra fiecărei părți a ființei ei, pentru a-și vindeca trupul rănit și a-și ridica de jos moralul. Ea spune că a început să lucreze la cel mai creativ proiect pe care l-ar putea face fiecare vreodată: acela de a reface o viață. Deși nu avea nicio idee despre ce va face, din această incertitudine s-a născut un simț al libertății, fiind liberă să cucerească infinitele posibilități ale vieții. Această trezire interioară aveai să-i transforme viața.
În scaunul cu rotile și cu corpul în ghips, în timp ce se lupta să se împace cu visurile ei olimpice distruse și întrebându-se ceea ce i-ar putea oferi acum viața, spiritual de luptă al lui Janine a fost reaprins uitându-se pe cer, la avioanele mici care zburau deasupra capului. În acel moment, și-a spus: ,,Dacă nu pot merge, voi zbura”. Și ea, într-adevăr, a zburat.
Pentru a trece examenul medical, Janine și-a exersat mersul cât a putut, sprijinită de cineva, ținându-se de mobile. A progresat atât de mult, încât a putut să umble prin toată casa ținându-se de pereți. În cele din urmă, ea a reușit să-și ia permisul de pilot. Și nu s-a oprit aici. S-a făcut instructor de zbor, învățându-i pe alții cum să zboare, la nici 18 luni după ce părăsise secția neuro.
Recuperarea miraculoasă a lui Janine, precum și realizările ulterioare sunt o dovadă a puterii spiritului uman, care emoționează și inspira oameni din întreaga lume.
,,Simt că accidentul meu a fost un dar întrucât nu aș fi persoana care sunt astăzi dacă n-aș fi trecut prin aceste încercări. Puterea reală nu are nimic de-a face cu corpurile noastre fizice. Noi toți ne-am născut cu această capacitate incredibilă de a depăși toate provocările vieții”, a declarat Janine pentru CNN.
În prezent, Janine Shepherd este autorul cel mai bine vândut și un speaker de renume internațional, care călătorește intens în Australia și în întreaga lume, împărtășindu-și povestea. De fapt, povestea ei este atât de extraordinară, încât a fost făcut un film despre ea. De asemenea, Janine a primit un Ordin al Australiei pentru serviciul ei în cadrul comunității, pentru inspirația și munca de sensibilizare privind cercetarea măduvei spinării, fiind votată drept una dintre cele mai remarcabile și inspiraționale persoane din lume.
Mesajul ei este plin de forță și de speranță: noi nu suntem corpul nostru fizic, iar renunțarea la vechile visuri poate face loc altora noi să se ridice spre cer.
,,Doar după ce am renunțat la viața pe care credeam că trebuie să o am, am putut să-mi îmbrățișez viața care mă aștepta. Acum știu că adevărata mea forță n-a venit niciodată din trup şi, cu toate că aptitudinile fizice mi s-au diminuat dramatic, ceea ce sunt e neschimbat. Lumina de pilot din mine e aceeași lumină, la fel este în fiecare din noi în parte”, a povestit Janine într-unul dintre cele mai emoționante discursuri TED.
,,Și că nu mai contează cum arăți, de unde vii sau cu ce te ocupi. Tot ce contează e să continuăm să întreținem flacăra umanității trăindu-ne viața ca expresie fundamental creativă a ceea ce suntem cu adevărat.”
