,,Ceea ce trăiești nu este ceea ce ți se întâmplă; este ceea ce faci cu ceea ce ți se întâmplă”. Aceste cuvinte reflectă atitudinea unui om fenomenal, legenda paralimpică Chris Waddell, care demonstrează că niciun vis nu e prea mare, nicio provocare nu este prea grea. El oferă tuturor o lecție despre ambiție, curaj și voință.
Chris Waddell, un mono-schior american, în vârstă de 50 de ani, a fost familiarizat cu tainele sportului încă din copilărie. El a crescut în Massachusetts, în apropierea unei zone muntoase. Fiind captivat de munte, la vârsta de 6 ani a început să ia lecții de ski de la părinții săi. În timp ce frecventa colegiul Middlebury, din Vermont, un eveniment dramatic avea să-i schimbe viața, însă nu și visul. La vârsta de 20 de ani, Chris Waddell a suferit un accident de ski, care l-a lăsat paralizat de la brâu în jos. Această întâmplare nefericită nu l-a oprit să-și urmeze visurile.
,,Cred că există două lucruri diferite care se întâmplă. Pentru mine, după accident, totul a devenit alb-negru. Cred că multe momente din viața noastră de zi cu zi le putem trăi în zona gri, dar nuanțele de alb-negru au reprezentat accidentul meu, fiind un moment atât de critic încât mi-aș fi putut pierde viața. Trebuia să găsesc o cale de a continua, de a fi mai bine în fiecare zi. Chiar trebuia să fiu pozitiv din acel moment și asta era puterea pe care o puteam aduce pentru recuperarea mea. Acum, încerc să aduc aceeași putere în viața mea de zi cu zi. Cel mai mare atribut al meu este acum optimismul. Când totul merge prost îmi spun: ,,Știi ce? Nu voi lăsa ca acel lucru să mă învingă, voi continua să fiu optimist, pentru că asta îmi va oferi cea mai bună ocazie pentru a reuși”, a povestit Chris Waddell pe un blog destinat sportului.
La un an după accident, Chris s-a întors pe pârtie, dar de data aceasta a folosit un mono-schi. Chris a învățat foarte rapid, trecând de la un nivel de începător la un nivel de profesionist în câteva luni. După numai 2 ani de schi, a fost ales în echipa de schi a persoanelor cu dizabilități, din Statelor Unite, iar după ce a câștigat mai multe campionate naționale, Chris a participat la primele Jocuri Paralimpice, în 1994, la Lillehammer, unde a câștigat prima sa medalie de aur (cel mai bun moment paralimpic).
Însă Chris Waddell nu s-a oprit aici. El a continuat să participe la următoarele patru ediții ale Jocurilor Paralimpice, câștigând în total 12 medalii și devenind cel mai decorat schior masculin din istoria Jocurilor Paralimpice. Acest sportiv talentat a reușit să-și construiască o carieră glorioasă în schi, ceea ce nu s-ar fi întâmplat niciodată înainte de accidentarea sa, așa cum mărturisește el: ,,Accidentul mi-a dat ocazia de a fi cel mai bun la ceva”.
Chris Waddell a fost inclus în Snowboard Hall of Fame și în the Paralympics Hall of Fame. De asemenea, a fost model pentru Eddie Bauer, fiind desemnat de revista People ,,unul dintre cei mai frumoși 50 de oameni ai lumii, în 1998. În plină glorie, el s-a retras din sport la vârsta de doar 36 de ani.
El a subliniat că cel mai dificil lucru a fost să se retragă din sportul competitiv. Identitatea i-a fost mai mult legată de succesul pe care l-a avut, pentru că sportul l-a făcut să nu mai fie o persoană cu dizabilități, ci să fie un atlet.
În septembrie 2009, Chris Waddell a decis să escaladeze muntele Kilimanjaro (5.895 m), devenind astfel primul om în scaun rulant care urcă aproape neasistat pe Kilimanjaro. El a pornit în această aventură epică pentru a-și depăși limitele, pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la dizabilități, precum și pentru a-i inspira pe ceilalți și a-i ajuta să descopere puterea nelimitată a minții și a spiritului.
Ceea ce ne învaţă aceast sportiv curajos este că fiecare clipă din viaţa noastră contează şi că nu există limite reale, acestea ni le punem noi înşine. Nimic nu este imposibil atunci când crezi în tine însuţi. Prin povestea sa plină de inspirație, Chris Waddell schimbă nu doar modul în care oamenii cu dizabilități sunt văzuți de societate, ci și modul în care se văd ei înșiși.
,,Cel mai important lucru pentru mine este să găsesc ceva de care să fiu pasionat. Găsiți un motiv pentru a vă autodepăși. Ați putea face asta pentru copiii dvs., pentru soțul / soția sau pentru multe alte lucruri. Avem nevoie de un motiv să ne îmbunătățim viețile și să ne trezim dimineața, fiind hotărâți să facem acest lucru și să realizăm că succesul nostru este un produs al sacrificiilor și durerilor pe care am fost dispuși să le suportăm în drumul nostru spre a ajunge acolo. Este vorba de a avea un scop mai mare decât noi înșine”, a conchis el.
