În urmă cu 6 luni, vă prezentam povestea jurnalistului Cristian Mureşanu, a cărui viaţă stă sub semnul ineditului, al reuşitei şi al cunoaşterii, descifrându-i tainele insolite. Un om cu o voinţă de fier, care a reuşit să transforme o experienţă nefericită într-o poveste de succes. Un om pasionat de ştiinţă, care a realizat interviuri de excepţie cu personalităţi ştiinţifice internaţionale, precum Bruce Lipton, Randy Scheckman (laureat al premiului Nobel), Miceal Ledwith (fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea). Se pare că realizările au continuat, reuşind să obţină un lucru extraordinar, asupra căruia merită să ne oprim: o revistă medicală internaţională de prestigiu i-a publicat povestea biotransformărilor ce au avut loc în corpul său, fenomen verificat şi confirmat medical. Pentru a afla mai multe despre acest subiect, am purtat o nouă discuţie cu jurnalistul Cristian Mureşanu, realizator al emisiunii ,,Ştiinţă şi Cunoaştere” de la TVR Cluj.
Lavinia Elena Niculicea: Deoarece interviul precedent a avut un feedback pozitiv din partea cititorilor, m-am gândit să continuăm discuţia cu dvs. despre cele mai recente activităţi. Ce ne puteţi spune despre publicarea poveştii dvs. în baza de date PubMed, precum și într-o revistă medicală internaţională de renume?
Cristian Mureșanu: În prezent, PubMed este cea mai mare bază de articole, care a început, iniţial, doar cu cele din domeniul medical, dar s-a extins atât de mult şi a devenit atât de bine citată, încât, în momentul de faţă, PubMed cuprinde marea majoritate a articolelor ştiinţifice din domenii diverse, precum biologie, chimie, medicină, farmaceutică, zoologie, şi multe alte domenii. PubMed publică rezumatele articolelor acceptate în reviste cu factor de impact, şi după ce acestea sunt vândute celor interesaţi, majoritatea articolelor devin disponibile, on-line, pe PubMed, în versiune integrală, ce pot fi consultate gratuit. O mică parte din povestea vindecării unei boli degenerative, de care am suferit aproape 15 ani, a ajuns în paginile unei reviste, care apare în ianuarie 2019. Au fost comunicate doar acele elemente necesare elaborării unui model biochimic de simulare sau stimulare parţială a efectelor biotransformării, în speranţa de a atrage atenţia comunităţii ştiinţifice asupra unui fenomen fiziologic real, dar care a fost neglijat de prea multă vreme.
L.E.N: Cum aţi ajuns la această performanţă, de a fi singurul jurnalist din România care publică într-o astfel de revistă?
C.M.: Cred că cea mai mare şansă a fost aceea de a realiza numeroase interviuri, cu personalităţi ştiinţifice de talie internaţională, precum cei pe care deja i-aţi amintit, prezentându-le, pas cu pas, cartea publicată la Universitatea Houston-Victoria, apoi articolul apărut în IJIRES, pe urmă am realizat interviuri cu un profesor universitar din Texas, de origine rusă, dar stabilit în SUA de zeci de ani. Întâmplarea a făcut că domnia sa era unul dintre cei doi editori-şefi ai revistei, și a analizat cu atenţie cartea mea, articolele anterioare. A înţeles imediat că este vorba despre un nou fenomen fiziologic, de mare însemnătate pentru ştiinţa medicală. M-a invitat să scriu la revista sa, deşi iniţial, eu îmi planificasem publicarea într-o revistă obscură fără valoare, spunându-mi, citez: ,,Este păcat ca asemenea informaţii valoroase să apară într-o revistă fără valoare. Te rog, scrie pentru revista noastră!” Sunt singurul jurnalist care publică în acea revistă, deoarece sunt singurul care am avut o poveste foarte bine documentată şi redactată în limbaj ştiinţific de nivel mediu. Aş putea adăuga faptul că sunt puţini profesori universitari, care au mai reuşit să publice acolo, deoarece sistemul de revizuire, cunoscut sub denumirea ,,peer review”, este foarte exigent. Se pretinde cunoaşterea limbii engleze la nivel profesionist, comunicarea datelor trebuie să fie foarte bine organizată, iar lista de referinţe bibliografice nu are voie să conțină nicio greşeală. Articolul se poate respinge pentru orice greşeală. Am trecut prin 4 etape de revizuire. Desigur, am fost ajutat, profesorul Siva a avut ideea de bază, aşa că el este autorul 1, eu sunt autorul 2, după care urmează autorul de corespondenţă şi co-autorii. Eu şi cu Siva am scris articolul în 3 luni, dar revizuirea a durat încă 6 luni, cu mare noroc, deoarece s-ar fi putut întinde până la 2 ani sau mai mult.
L.E.N. Ce conţine articolul care va face obiectul Volumului 18 al revistei intitulată ,,Central Nervous System Agents in Medicinal Chemistry”, adică ,,Agenţi ai Sistemului Nervos Central în Chimie Medicală”?
C.M.: Articolul prezintă câteva neajunsuri ale tratamentelor convenţionale actuale ale maladiilor degenerative ale discurilor intervertebrale, în partea introductivă, după care profesorul Siva a propus o ipoteză de lucru, bazată pe două studii anterioare, care au rămas în faza de teste pe animale de laborator. În continuare, am explicat faptul că anumite proteine, ce pot stimula crearea de noi celule funcţionale, necesare inelului fibros şi a nucleului pulpos, de fapt nu ar fi nevoie să fie injectate în pacient, deoarece ele se regăsesc şi în fluidul seminal (la bărbat), iar acestea ar putea fi recirculate, oferind astfel posibilitatea organismului să se vindece. Pe urmă, am povestit cum anume a evoluat boala în cazul meu, ce medicamente am folosit, ce efecte au avut acestea şi am prezentat câteva analize medicale, inclusiv RMN, ale căror imagini au fost analizate prin metoda de verificare dublu-orb, de către o persoană care nu îmi cunoştea nici boala, nici identitatea, nici povestea, şi nu ştia când anume au fost realizate cele 3 RMN-uri. Din analiza imaginilor, trebuia să spună unde se văd cele mai multe îmbunătăţiri şi să le descrie. În mod normal, boala degenerativă progresează cu trecerea timpului şi se agravează, uneori cu complicaţii severe. În cazul meu, pe o durata de 14 ani, boala are un traseu foarte rar întâlnit, de la stadiul 3 la stadiul 1 subclinic, când ea nu mai induce pacientului niciun fel de disconfort şi nu mai poate fi pusă în evidenţă decât pe RMN-urile moderne de înaltă rezoluţie. Cred că aceasta a fost partea cea mai convingătoare, care a contribuit mult la acceptarea articolului. În ultima parte, am oferit referinţele bibliografice, aproape 50 la număr, care arată că există numeroase studii la nivel de laborator, care ar putea aduce rezultate excepţionale în viitorul apropiat.
L.E.N. Cum aţi reuşit să stopaţi procesele degenerative şi să realizaţi biotransformările din organismul dvs.?
C.M.: Pentru a scurta povestea de zeci de pagini, descrisă în cartea mea (Biotransformări Celulare şi Fiziologice Complexe), disponibilă gratuit aici: https://www.academia.edu/32181783/Biotransformari_Celulare_si_Fiziologice_2006_-_2017_Editie_Adaugita o să descriu foarte condensat. După ce m-am îmbolnăvit şi am început să am dureri mari de spate, nimeni nu îmi putea oferi vreun sfat. La acea vreme, boala degenerativă era incurabilă prin definiţie. Dar, la cursurile de yoga, pe care le-am urmat o anumită perioadă de timp, ni se repeta, aproape obsesiv, faptul că trebuie neapărat să transformăm fluidele seminale (bărbaţii) şi cele menstruale (femeile), dacă vrem să avem dezvoltare personală, spirituală sau, pur şi simplu, să ne menţinem sănătoşi. Am acordat crezare acestei afirmaţii foarte neobişnuite, şi după mii de încercări nereuşite, în data de 3 februarie 2006, în jurul amiezii, într-o zi de vineri, s-a produs biotransformarea. Tot ceea ce a urmat de atunci şi până în prezent, este un efect continuu al acelui factor generator primar. Odată ce vindecarea se producea cu o viteză de 3 ori mai mare decât cea cu care boala se instalase în corpul meu, am avut, cum s-ar spune, cea de-a doua şansă în viaţă, adică de a reveni la starea de sănătate, însă, cu această ocazie, am vrut să descopăr fundamentele biologice ale acestei transformări, deoarece ele ar putea fi utile, cândva în viitor, tuturor oamenilor. Nu a fost necesar să depun un efort sau să fac o anume tehnică, pentru a anula efectele degenerării, ci doar să menţin biotransformarea pe poziţia ei de funcţionare automată. Mai mult decât atât, degenerarea nu poate fi oprită, însă se poate crea un proces compensator de regenerare, care să concureze cu degenerarea, pe baza diferenţelor de viteză. Dacă viteza de regenerare, ar putea fi crescută peste cea de degenerare, atunci, în mod logic, toate ţesuturile afectate se pot regenera. Dacă vitezele ar fi fost doar egale, atunci boala ar fi fost adusă la un nivel constant, ceea ce ar fi însemnat că ea ar fi fost în continuare incurabilă, însă fără progres în timp. Asta nu îmi era de mare folos, deoarece ar fi însemnat să rămân cu dureri şi, odată cu îmbătrânirea, să pierd viteza de regenerare, iar atunci degenerarea ar fi fost din nou în avans.
L.E.N.: Din câte am înţeles, aţi practicat yoga o lungă perioadă de timp. De ce practica yoga a fost insuficientă pentru declanşarea biotransformării?
C.M.: Rolul praticii yoga este esenţial în următoarele etape premergătoare, obligatorii: a) Educarea dietei, b) Educarea respiraţiei, c) Practica rostirii adevărului, d) Disciplina corpului (practica posturilor), e) Disciplina minţii (practica atenţiei focalizate), f) Demonstrarea dincolo de orice îndoială a existenţei biotransformărilor, (sublimarea şi transmutarea fluidului seminal), ori de câte ori se aplică un program corect şi complet de practici yoga. Practica yoga reprezintă un element demonstrativ şi pregătitor, însă ea însăşi rareori ar putea produce un rezultat permanent şi ireversibil al biotransformării (descrise de autor). Orice lucru care nu este sau nu poate fi explorat şi cunoscut la nivelul adevărului practic, este imposibil de educat la nivelul minţii. O astfel de practică yoga ar aduce beneficii echivalente, însă ea obligă practicantul să îşi respecte programul, zi de zi, pe tot restul vieţii. Cu alte cuvinte, el devine ataşat şi dependent de practica yoga, dacă în răstimpul acestor ani de practică nu apar şi alte elemente care să îl ajute să obţină biotransformarea permanentă şi ireversibilă. Practicantul yoga obţine o anumită educaţiei a corpului, un anumit control al minţii, un control asupra dietei, însă el va deveni dependent pe viaţă de practica yoga.
L.E.N: Revenind la această biotransformare pe care o descrieţi, ea oferă un grad de libertate practicantului, care e mai mult decât fabulos, adică, din ce am citit, dormiţi doar 4 ore pe noapte, consumaţi doar a 5-a parte din cantitatea de hrană solidă a unui om obişnuit, şi aveţi 20 de ore de timp liber pe zi, timp în care, conform celor declarate în carte, îl folosiţi după bunul plac, fără să practicaţi nici măcar o singură asana în ultimii 13 ani. Au fost interesați de asemenea avantaje și câţi dintre cititorii cărţii dvs. au mai reuşit să facă această biotransformare ?
C.M.: Da, evident, au fost interesaţi, numai că, din păcate, puțini au reușit biotransformarea parțială sau permanentă. Cele mai importante reacţii ale celor care mi-au ascultat conferinţele pe care le-am ţinut în ultimii 13 ani au fost: a) Au devenit somnolenţi şi au uitat tot ce am povestit; b) Au apreciat, însă, imediat după conferinţă, au abandonat orice practică în acest sens; c) În 13 ani, 3 persoane au obţinut rezultate temporare, 2 persoane au obţinut rezultate parţiale, şi 1 persoană a obţinut rezultate permanente (profesorul indian Siva, de la Universitatea Houston-Victoria). Totuşi, chiar şi cu rezultate parţiale sau temporare, biotransformarea le-a adus unele beneficii.
L.E.N: Cum pot cititorii care au probleme de sănătate să ajungă la realizarea acestor biotransformări despre care ați scris în cartea dvs?
C.M.: În primul rînd, trebuie să citească cartea, cu atenţie, fără grabă, fiecare rând, cu răbdare şi să o printeze la un xerox. Îi rog foarte mult să o printeze şi nu să o lectureze de pe telefoane mobile, deoarece vor avea nevoie să îşi facă unele notiţe, semne, să extragă unele fraze, etc. După lectura integrală a cărţii, urmează lectura cu aplicare practică concretă, etapă cu etapă: cele 5 atitudini, exerciţiile practice şi consemnarea rezultatelor şi eşecurilor. A doua lectură se va focaliza pe o porţiune mai restrânsă din carte, aceasta poate fi recopiată separat pe alte foi, care să fie puse undeva la vedere. La stadiul actual de dezvoltare al ştiinţei şi al conştiinţei, noi nu avem mijloacele tehnologice şi medicale de a rezolva problema maladiilor degenerative ale discurilor intervertebrale. De aceea, în locul unei aşteptări neproductive şi total contraindicate, a unei noi revoluţii în ştiinţă, eu propun tuturor să studieze resursele corpului biologic, înainte de a se grăbi să le piardă în exterior. Le sugerez să folosească modelul didactic descris de mine, pentru a ajunge la propriile lor rezultate şi căi particularizate. Societatea modernă s-a prea obişnuit cu lucruri aduse din exterior, pentru care să depună prea puţine eforturi din interior. Suntem în aşteptarea de noi terapii şi noi terapeuţi, suntem în aşteptarea de noi tehnologii, suntem în aşteptarea de noi maeştri, suntem în aşteptarea de noi salturi spirituale, doar, doar, ne-or lua cumva ca pe un val să ne scoată din mizerie, suntem în aşteptarea de noi medicamente, care să ne scoată odată durerile astea din corp, suntem în aşteptarea de noi cărţi, noi învăţături, noi teorii. Poate nu întîmplător, vizionarii inteligenţei artificiale preferă să creeze un corp artificial, nu pentru că ăsta biologic ar fi slab şi neputincios, ci pentru că habar nu au ce resurse ar mai avea pentru a face din el un vehicol de neimaginat, pe care niciun corp artificial imaginat vreodată, nu ar fi capabil să duplice. Dacă o asemenea idee va continua să se transmită internetului, care este actuala formă de conştienţă colectivă, atunci mulţi oameni vor prefera un corp artificial care să reziste sute de ani fără boli, convinşi că asta le-ar aduce cea mai mare satisfacţie sau realizare. Biotransformarea sub Controlul Minţii (BTCM) îşi propune să stabilească o relaţie între ştiinţa medicală clasică şi un mecanism biochimic şi biofizic nedescoperit sau prost înţeles, al corpului uman. BTCM este un stil nou de viaţă, o metodă naturală de vindecare şi o filozofie de viaţă. BTCM propune o nouă înţelegere a fluidelor seminale şi a celulelor reproducătoare, adăugând un rol nou, dincolo de cel acceptat de ştiinţă (care este pentru perpetuarea speciei, eliberarea de frustrarea psihologică şi divertisment). Rolul nou al acestui amestec de substanţe şi celule, este acela de a furniza noi resurse vitale, precum şi piese de schimb pentru alte celule somatice care au nevoie. BTCM urmăreşte recircularea tuturor acestor substanţe preţioase în fluxul sanguin / limfatic, atunci când nu mai există nevoi de procreere într-o relaţie intimă. Întregul scop al acestui studiu personal, pe care l-am început din anul 2006, este de a arăta că Boala Degenerativă A Discului Intervertebral (DDD) are nevoie de un nou tip de abordare ştiinţifică suplimentară, fără a neglija celelalte abordări, tratamente sau idei medicale, chiar dacă ele prezintă doar puţine rezultate sau doar îmbunătăţesc calitatea vieţii pacientului, fără a vindeca DDD. Un alt avantaj al BTCM este posibilitatea utilizării la orice nivel al intervenţiei terapeutice, de exemplu poate reduce complet inflamaţia cronică, poate reface matricea extracelulară prin inducerea de noi celule, poate restarta sau reînlocui mitocondriile nefuncţionale din celule, de asemnea, poate reface telomerii, observându-se chiar şi pe fotografiile mele, faptul că timp de peste 10 ani, se văd foarte puţine semne ale îmbătrânirii corpului.
BTCM nu are nevoie de cercetarea pe modele animale, de testul de toxicitate, de aprobarea FDA şi de testele clinice. BTCM poate fi aplicat direct. Educaţia viitoare, pornind de la analizarea acestui studiu de caz unic, ar putea oferi mai multe exemple de utilizare reuşită a BTCM, fie pentru a vindeca DDD, fie pentru a îmbunătăţi, pur şi simplu ,calitatea vieţii. În cazul meu, BTCM s-a dovedit a fi utilă în vindecarea tuturor problemelor medicale, precum: a) discopatie lombară degenerativă avansată L4 – L5 bilaterală, cu vechime de 15 ani, b) rinită cronică hipertrofică, cu vechime de 15 ani şi c) dureri de cap severe şi migrene cu vechime de 25 de ani. BTCM mi-a oferit îmbunătăţirea concentrării mentale, echilibru emoţional şi intim, oferind vieţii mele un nou sens. BTCM nu este neapărat un remediu, ci mai degrabă un mod de viaţă, de dezvoltare personală, care conduce la un proiect de îmbunătăţire a fiinţei umane. Cred că acest lucru ar trebui luat în considerare în cercetarea viitoare, pentru a dovedi că resursele corpului, cum ar fi celulele reproducătoare şi plasma seminală (la bărbat), respectiv fluidele menstruale la femei, au un rol secundar, nerecunoscut, de întinerire, vindecare şi chiar mai mult. BTCM prezintă încă multe provocări pentru a o educa corespunzător, fiind posibil să manifeste multe alte efecte benefice, încă nedescoperite.
L.E.N.: În ultimul timp, ați abordat şi alte probleme care depăşesc sfera ştiinţei, cum ar fi sistemul de educaţie, climă, conspiraţii farmaceutice. Ce ne puteţi spune despre asta?
C.M.: Vor urma o serie de aproximativ 14 emisiuni cu invitaţi străini, la care lucrez deja de luni de zile, având în vedere că sunt vorbite în limba engleză. În aceste emisiuni, vom expune mitul colesterolului mărit, afacerea statinelor, conspiraţia farmaceutică internaţională şi persecutarea oamenilor de ştinţă care aveau păreri contrare mafiei de medicamente, adevăratele cauze ale bolilor de inimă şi tot ceea medicii nu v-au spus până acum despre sănătatea dumneavoastră şi factorii esenţiali care o influenţează. Deasemenea, un serial de 5 episoade va fi dedicat înţelegerii funcţionării celulei, şi îl va avea ca invitat pe Bruce Lipton. Se află în lucru un episod special despre Noua Iluminare, (în sens de Iluminism al Ştiinţei), avându-l invitat pe Steven Pinker şi două emisiuni despre Fizica Soarelui şi ce anume nu vi s-a spus până acum despre rolul Soarelui în schimbările climatice şi ce urmează să se întâmple peste câţiva ani. Pe lângă aceste emisiuni, vor mai urma 4 emisiuni despre casa ecologică, agricultura ecologică, filmate într-o locaţie unde se poate vedea fiecare detaliu, plus două emisiuni despre înţelegerea undelor electromagnetice, aşadar, iată un proiect major de emisiuni pentru primele 4 luni ale anului 2019.
L.E.N: Acum, la sfârşit de an, ce regrete aveţi şi ce proiecte aveţi în minte pentru noul an?
C.M.: Zero regrete şi ,,n”-sprezece proiecte, însă pe lângă emisiunile ,,Ştiinţă şi Cunoaştere”, deja amintite, voi lucra la un nou articol, care sper să fie acceptat la o nouă revistă de impact, şi anume ,,Current Pharmaceutical Design”, unde voi propune o nouă viziune asupra BTCM şi voi explica de ce a eşuat vindecarea bolii degenerative a discului intervertebral, în 7 etape de înlănţuire cauză-efect. De asemenea, încerc să construiesc un nou sistem audio de înaltă performanţă, folosind 16 amplificatoare de putere, 8 destinate celor 8 canale de sunet ale sistemului Blu Ray, iar alte 8 pentru redarea independentă a frecvenţelor infrajoase (pe boxe subwoofer). Voi ţine şi o conferinţă în 19 decembrie 2018, la Magic Natura, în Cluj, şi probabil seminarii personalizate de 12 ore, pentru cei care doresc o iniţiere cu perceperea efectelor biotransformării.
