Autor: Elena Nastase
Troparul Sfantului Vasile cel Mare, glasul 1
„In tot pamantul a iesit vestirea ta, ca acela a primit cuvantul tau, prin care cu dumnezeiasca cuviinta ai invatat, firea celor ce sunt ai aratat, obiceiurile oamenilor le-ai impodobit, imparateasca preotie. Parinte cuvioase, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.”
Sfantul si Marele Ierarh Vasile s-a nascut in jurul anului 329 intr-o familie evlavioasa, instarita si culta din Cetatea Cezareea Capadociei din Grecia. Vasile cel Mare este unul dintre cei mai mari parinti ai bisericii ortodoxe si unul dintre cei mai mari teologi crestini.
Parintii sai, Vasile cel Batran si Emilia, au avut zece copii. Dintre acestia cinci au devenit sfinti mari: Ierarhii Grigore Nyssa si Petru al Sevastiei, cuviosul Navgratie, Sfanta Macrina, sora cea mai mare a Sfantului Vasile si, bineinteles Sfantul Ierarh Vasile cel mai cunoscut dintre ei si cel mai prolific.
Sfantul Vasile a studiat in Cezareea, in Constantinopol si apoi in Atena, considerata la vremea aceea Cetatea Intelepciunii. S-a remarcat ca un tanar ambitios cu profunde cunostinte de filosofie, astronomie, geometrie, medicina si retorica.
In aceasta perioada de studiu l-a cunoscut pe Grigore de Nazianz, zis Grigore Teologul, cel care i-a devenit bun prieten si cel cu care, alaturi de Ioan Gura de Aur este sarbatorit si pe data de 30 ianuarie (Sfintii Trei Ierarhi), sarbatoare hotarata in anul 1081 de catre Ioan Patriarhul Constantinopolului.
In acea perioada, Sfantul Vasile era modelul tanarului crestin studios, dornic de perfectionare, care nastea admiratie si consideratie chiar si in randul dascalilor sai, filosofi necrestini. Este cunoscuta situatia in care unul dintre dascalii sai, Eubul, il intreaba : Care este firea filosofiei? si el da urmatorul raspuns, care a ramas o maxima de mare adancime duhovniceasca: ”Firea filosofiei adevarate este pomenirea mortii.”
Aflat sub influenta surorii sale Macrina, tanarul Vasile se apropie tot mai mult de biserica cu dorinta puternica de a-l cunoaste mai bine pe Dumnezeu.
Episcopul Cezareei din acea vreme era Dianius, care il aprecia deosebit de mult pe Vasiles si care ii propune acestuia sa accepte o slujba bisericeasca.
In cautarea cailor spre perfectiune, Vasile refuza functia si pleaca in pelerinaj la mai multe manastiri din Egipt, Palestina, Siria si Mesopotamia. Dupa un timp se intoarce in Pont unde, pe malul Iris-ului, intemeiaza o manastire de calugari si unde va petrece urmatorii patru ani in neincetata rugaciune, meditatie si studiu al Sfintei Scripturi.
Scrierile sale din acea perioada pun bazele unei vieti monahale bine gandite si organizate intr-un sistem dogmatic bine chibzuit. Este considerat parintele monahismului oriental.
Dupa moartea lui Dianius, episcop al Cezareei devine Eusebiu care, la randul sau, incearca sa il convinga pe Vasile sa devina preot si, in cele din urma, ii ofera o functie inalta in cadrul Episcopiei, functia care ii oferea posibiltatea sa isi arate deosebitele sale calitati spirituale si intelectuale.
In aceasta perioada, Sfantul Vasile reuseste sa aiba o mare influenta in randul conducatorilor imperiului, al clerului, dar si al populatiei.
La 14 iunie, anul 370, dupa moarte lui Eusebiu, Sfantul Vasile este ales episcop al Cezareei, sustinut fiind si de prietenul sau Grigore de Nazianz. Prin aceasta functie el dobandea si calitatea de Mitropolit al Cappadociei si Exarh al Pontului. Astfel autoritatea se intindea intre Balcani. Mediterana, Marea Egee si Eufrat.
S-a dovedit a fi un bun conducator plin de curaj si intelepciune, a luptat pentru drepturile clerului, pentru o buna organizare a bisericii si pentru o temeinica pregatire canonica si spirituala a preotilor. A impus masuri severe in organizarea bisericilor, astfel a poruncit sa se puna in fata altarelor perdele pentru ca nicio femeie sa nu indrazneasca a privi in altar in timpul slujbelor.
De acum Sfantul Vasile intra in istoria crestinismului prin jertfa sa pentru biserica lui Hristos, pentru apararea credintei si pentru lupta impotriva celor eretici. Averea lui, mostenita de la parinti, si viata lui le-a pus in slujba celor oropsiti de soarta. Filantrop fara egal, a infiintat primele spitale, azile si orfelinate, care vor purta numele de “Vasiliade”. El a pus bazele asistentei sociale.
Preot misionar fara egal cu calitati socio-umanitare ridicate la rang de virtute era prezent zilnic in mijlocul credinciosilor sai: boteza pe cei chemati, scotea duhurile necurate din oameni, predica cuvantul lui Dumnezeu si reusea sa aduca la credinta pe cei rataciti.
Era cu totul daruit cauzei lui Hristos si Bisericii sale, avea o credinta si o nadejde de nezdruncinat si, mai presus de toate, o iubire jertfelnica fara de care viata lui de sfant ar fi fost mai saraca.
Sfantul Ierarh Vasile a lasat mostenire scrieri de mare importanta teologica, care au fost traduse pe tot globul: a scris cartii impotriva arianismului care apara teza Trinitatii, combate, prin cartea “De Spiritu Sancto”, miscari din Macedonia care negau existenta Duhului Sfant, de asemenea a scris un mare numar de lucrari explicative despre Psalmi, Isaia si Iov.
Alte scrieri ale sale: 24 de predici, Reguli Monahale, Despre Judecata lui Dumnezeu si 366 de epistole, unele cu caracter dogmatic si altele care aduc laude religiei crestine.
Cea mai importanta realizare in planul reformei liturgice, din punctul de vedere al Sfantului Grigore de Nazianz, este Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, considerata cea mai veche liturghie din ritul bizantin si care se savarseste doar de zece ori pe an.
O alta scriere importanta a Sfantului Vasile este Molitfele care ii poarta numele si care reprezinta o adunare de trei rugaciuni mai lungi, speciale, rugaciuni de blesteme asupra diavolului si care se folosesc de catre preoti in conditii deosebite, dupa pregatire duhovniceasca cu post indelungat si rugaciuni.
O parte din scrierile lui au constituit baza teoretica pentru Sinodul al doilea ecumenic, tinut la doi ani dupa moartea sa, de la Constantinopol din anul 381, atunci cand s-a adoptat formularea completa a Simbolului de Credinta.
Sfantul Ierarh Vasile cel Mare este unul dintre “Cei Trei Capadocieni”, alaturi de Grigore de Nyssa si Grigore de Nazianz si este considerat cel mai important dintre ei.
Exista multe marturii peste timp ale minunilor facute de Sfantul Ierarh Vasile cel Mare, dar voi aminti doar doua dintre ele.
Prima dintre ele este cea in care Imparatul arian Valens hotaraste ca, prin forta armata, sa deposedeze crestinii ortodocsi de bisericila lor din cetatea Niceea si ii pune pe eretici stapani peste ea. Sfantul Vasile se opune vehement, desi este amenintat cu confiscarea averii, cu exilul si cu moartea.
Cand incerca sa-si puna in aplicare amenintarile, Imparatului Valens I se rupe pana de scris de trei ori, fapt care il sperie si il pune pe ganduri.
Astfel hotaraste sa il investeasca pe Sfant cu scrisori imparatesti pentru a face el dreptate in mod echitabil.
Sfantul Vasile sigileaza biserica, cheama la rugaciune pe ortodocsi si pe arieni si hotaraste ca biserica sa revina celor care reusesc sa deschide usile bisericii prin forta rugaciunii. Bineinteles ca biserica revine la ortodocsi si o data cu ea multi dintre arieni parasesc erezia si se alatura acestora.
Cea de-a doua minune despre care voi aminti este aceea in care Sfantul Vasile cel Mare, desi era pe patul de moarte, cere lui Dumnezeu inca o zi de viata si sanatate pentru a-l putea boteza pe medicul evreu Iosif, care era atat de iscusit incat cunostea pe omul care urma sa moara cu cinci zile inainte.
Astfel, contrar prezicerilor acestuia, in noaptea cand ar fi trebuit sa moara, se insanatoseste, slujeste Sfanta Liturghie, predica si il boteaza pe Iosif cu toata casa lui. Apoi, in data de 1 ianuarie a anului 379, ne spune Sfantul Grigore in necrologul de la inmormantarea sa, ca: ”el s-a ridicat prin rugaciune si contemplatie printre cetele heruvimilor, langa Sfanta Treime, prin inaltimea descoperirilor egalandu-i pe apostoli, in multe depasindu-i pe profeti.”
In tara noastra sunt peste 600 000 de romani care isi serbeaza onomastica pe intai decembrie. Tuturor, va doresc sanatate, pace, bucurie! Sfantul Ierarh Vasile sa va ocroteasca si sa va bucure sufletele!
LA MULTI ANI!
Sa nu uitam ca fiecare clipa din viata noastra este importanta si ca ea este o treapta spre vesnicie. Viata noastra este facuta din clipe care ne formeaza ca oameni: clipe de iubire, clipe de daruire, clipe de fericire, bunatate, durere, neliniste, nemultumire, deznadejde, clipe de speranta.
Toate acestea si multe alte clipe trebuie impodobite cu o viata in credinta ca nimic si nimeni nu ne poate dobora atunci cand il avem pe Dumnezeu in minte si in suflet! Avem nevoie de un punct de sprijin si acesta este Biserica (cu tot ceea ce inseamna ea), un atelier dumnezeiesc in care putem dobandi intelepciunea si puterea de a face din viata noastra o cununa a bucuriei, indiferent de greutatile vietii! Aici timpul se transforma in vesnicie!
Si daca treptele de pe scara vietii sunt prea inalte, greu de urcat pentru noi, sa fim convinsi ca Dumnezeu ii va trimite pe ingerii Sai ca sa ne sprijine si sa ne puna pasii pe fiecare treapta care poate insemna o lectie de viata.
UN AN NOU CU GANDURI BUNE, CU IUBIRE SI SPERANTA!
Semnificatia prenumelui Vasile
Este un nume considerat crestin, dar isi are originile mult mai indepartate. Numele provine din adjectivul „basileios” care inseamna „regal”, derivat de la „basileus”, adica „rege, conducator”.
In Antichitate, conducatorul tribului sau al gintii era numit basileu, apoi cuvantul a fost folosit pentru suveran si in Imperiul Bizantin, de catre imparat.
Datorita semnificatiei, numele de Vasile este legat de termenul „biserica”, de la cuvantul „basilike”, care initial insemna edificiu public ridicat pe cheltuiala imperiala, loc de adunare, de judecata sau bursa comerciala. Ulterior, fiind foarte bine conservate, aceste edificii au devenit lacasuri de inchinaciune lui Dumnezeu. Alaturi de Ion, Gheorghe sau Dumitru, numele de Vasile este unul dintre cele mai populare nume de la nou din tara, fiind pur romanesti si cu vechime pe teritoriul tarii noastre.
Traditiile, obiceiurile si superstitiile pentru această zi.
In Moldova, in Ajunul lui Sf. Vasile, se aseaza 12 coji de ceapa, in care se pune sare. A doua zi se va afla in care luna va ploua si in care nu: daca ceapa a lasat apa, inseamna ca acea luna va fi ploioasă, daca nu, semn de seceta.
Tot prin parţile Moldovei se spune ca daca de Sfantul Vasile noaptea este lina si senina, anul va fi bun.
Fetele nemaritate isi fac “punti” din crengute de mar pe care atarna un inel, busuioc, o batista, o para argintata si un sir de margele, apoi le ascund afara. Daca a doua zi gasesc puntile cu bruma pe ele se vor marita cu om bogat, daca nu, vor lua un om sarac.
Tot in prima zi din an fetele nemaritate se duc in grajd sau în cotetul porcului, lovesc animalele cu piciorul si spun “anul acesta”, “anul viitor” sau “al doilea an”. Daca porcul grohaie sau vita se miscă la prima strigare, atunci fata se va marita in urmatoarele luni, iar daca se misca la următoarele strigari, atunci fata se va marita peste un an sau doi.
In prima zi a anului copiii merg cu sorcova, iar cei care-i primesc vor avea parte de vigoare si belsug.
Se zice ca in prima zi a anului trebuie sa-ti intre in casa barbat. Daca barbatul este bogat sau sarac, asa iti va fi anul.
In ziua de Sf. Vasile, pe nemancate, omul trebuie sa ia in mana unealta cu care lucreaza tot timpul anului si s-o manuiasca de trei ori, ca sa aiba spor tot anul.
Ai noroc daca, in prima zi a anului, versi vin pe masa sau rastorni cutia cu chibrituri, atingi cocoasa unui cocosat sau dai de pomana unui sarac, iti tiuie urechea stanga sau strici un pahar de culoare alba, scriu cei de la sfatul parintilor.
