Autor: Elena Nastase
Sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel se praznuieste la 29 iunie si este precedata de un post numit si postul Sanpetrului si care nu are o durata fixa ca celelalte posturi de peste an, deoarece inceputul lui este in functie de data variabila a Sfintelor Pasti.
Durata este determinata de cate zile sunt de la data Invierii pana la data de 3 mai, atatea zile tine postul.
Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt praznuiti de catre Biserica Ortodoxa la data de 29 iunie a fiecarui an. Acestia sunt sarbatoriti impreuna datorita faptului ca ambii s-au savarsit la Roma. Sfantului Apostol Pavel i s-a taiat capul iar Sfantul Apostol Petru a fost rastignit cu capul in jos. Conform Sinaxarului, moastele celor doi apostoli au fost puse impreuna. Conform cercetarilor recente, Petru a fost rastignit in anul 64, iar Pavel a fost decapitat in anul 67. Petru si Pavel sunt, de asemenea, autori a unor epistole incluse de catre Biserica in textele canonice ale Noului Testament (Pavel -14; Petru – 2). Acestia sunt considerati ca fiind printre cei mai importanti oameni care au luat parte la Biserica lui Hristos.
Sfântul Apostol Petru, care mai înainte de apostolie se numea Simon, era de neam iudeu, din hotarele Galileei cea din Palestina, dintr-o cetate mică şi neslăvită, care se numeste Betsaida.. Petru era simplu la obicei si neinvatat, insa temator de Dumnezeu. A fost casatorit si a avut doi copii, pe care, mai tarziu, i-a parasit pentru a-L urma pe Hristos, Cel pe care l-a pretuit mai mult decat orice pe pamant.
Era frate cu Sf. Apostol Andrei, care a fost, mai intai, ucenicul Sfantului Ioan Botezatorul si apoi a devenit ucenic al lui Hristos. Amandoi au fost chemati la apostolat de Iisus Hristos in urma unei intamplari in Marea Tiberiadei unde se aflau la pescuit.
Sfântul Apostol Petru a propovaduit Evanghelia in Galatia, Asia Proconsulară, Bitinia si Roma. In anul 50 a participat la Sinodul Apostolilor din Ierusalim, unde s-a hotarat ca cerintele rituale ale religiei mozaice sa nu fie obligatorii pentru crestinii proveniti dintre pagani.
Pentru ca Petru a fost primul care a marturisit dumnezeirea lui Hristos, in numele tuturor apostolilor, Mantuitorul l-a facut mai marele apostolilor si i-a zis:”Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.
Astfel, Biserica este zidita pe marturisirea de credinta a acestuia si nu pe persoana lui. Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Lui tainic. Dintr-un simplu pescar, Petru a devenit pescar de oameni, propovaduind invataturile Mantuitorului, tuturor celor care au ales sa se converteasca la crestinism.
Biblia ne vorbeste despre mai multe intamplari traite de Petru in timpul uceniciei alaturi de Iisus Hristos. Una dintre intamplari in care ni se arata foarte clar cat de importanta este taria credintei si cat de usor poate fi robit omul atunci cand credinta este nesigura si nestatornica este cea in care ucenicii traversau marea cu corabia, noaptea si s-a starnit o furtuna puternica care i-a speriat de moarte si care a sadit in sufletul lor frica si indoiala in puterea lui Dumnezeu.
Mantuitorul nu i-a lasat sa cada in disperare si a aparut mergand pe apa ca pe uscat. Ucenicii au crezut ca este o naluca si au inceput sa strige, dar Iisus le-a risipit spaima spunadu-le: ”Indrazniti! Eu sunt, nu va temeti!”
Petru, nesigur, ii cere lui Hristos: „Doamne daca esti tu, porunceste sa vin pe apa la Tine!” si Iisus ii spune:”Vino!”. Petru a pornit sa paseasca pe apa cu incredere, dar cand valurile marii l-au inconjurat si a plecat privirea in jos, a inceput sa se scufunde, dar Iisus l-a ridicat din mare si i-a zis: ”Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?”
Aceasta intamplare ne intareste ideea ca, atat timp cat suntem intr-o relatie puternica, permanenta cu Dumnezeu si nu ne lasam coplesiti de incercarile vietii, nu ne scufundam in teama si disperare, gasim putere sa ne ridicam si sa mergem mai departe cu credinta ca Dumnezeu are grija de noi toti!
O alta intamplare in care ni se vorbeste despre slabiciunea omului in fata fricii, despre credinta pusa la incercare este aceea in care Petru s-a lepadat de trei ori de Mantuitorul Hristos, in noaptea in care a fost prins de catre soldatii romani in pofida faptului ca s-a aratat gata sa moara oricand alaturi de invatatorul sau.
Cand slugile fariseilor scarturarilor l-au recunoscut: „Nu cumva esti si tu dintre ucenicii Lui?”, Petru s-a temut si s-a lepădat de invatatorul sau de trei ori: „Nu cunosc pe omul acesta”. Si a cantat apoi cocosul si si-a adus aminte Petru ca prevazuse Hristos lepadarea lui. Si auzind cantecul cocosului, Petru, „iesind afara, a plans cu amar”. (Matei XXVI, 75).
Sfantul Apostol Pavel s-a nascut cu putin dupa Mantuitorul Hristos in orasul Tars. La inceput s-a numit Saul si a crescut intr-o familie cu puternice traditii iudaice. La 12 ani se muta cu familia la Ierusalim si ajunge elevul rabinului Gamaliel care-l va initia in studiul Vechiului Testament. Ajunge un iudeu zelos cu o deosebita cultura religioasa si se ridica impotriva crestinilor cu o ambitie oarba. Mai tarziu el insusi scria despre sine galatenilor: “ati auzit de purtarea mea de odinioara cand prigoneam cumplit Biserica lui Dumnezeu si o pustiam.” Este complice la uciderea cu pietre a Sf. Stefan, el fiind acela care pazea hainele celor care aruncau cu pietre.
In urma unei revelatii de pe drumul Damascului, cand Iisus ii apare intr-o lumina orbitoare si ii spune: „Saule, Saule, de ce Ma prigonesti?”, s-a convertit la crestinism, după care si-a inceput misiunea de apostol „mai pe urma chemat”. De aici incepe viata de apostol a Sf. Pavel care se boteaza la crestinism primind acest nume.
In cele trei calatorii misionare ale sale, Sfantul Apostol Pavel a adus la credinta multimi de pagani, intemeind biserici in toate marile orase din spatiul asiatic si de rasarit al Imperiului Roman.
In misiunea lor apostolica de evanghelizare, un rol important l-a avut corespondenta dintre Apostoli si comunitratile crestine.
Petru este autorul a doua epistole sobornicesti, denumite astfel deoarece se adreseaza unor cercuri mult mai largi decat acelea ale unor comunitati locale.
Scrierile Sf. Ap. Pavel alcatuiesc o opera neegalata pana azi, sunt baza gandirii crestine si sunt cuprinse in Sf. Scriptura: se numesc epistolele pauline si sunt in numar de 14.
Sfantul Apostol Pavel ne vorbeste in prima epistola catre Corinteni, intr-un mod particular si inegalabil despre importanta primordiala a dragostei:
” De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
Si de-as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta si de-as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt………..Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.” Impreuna au desfasurat o activitate fara egal in istoria Bisericii in numele lor ridicandu-se multe biserici cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel.
Ii cinstim pe sfinti ca se le urmam exemplul si credinta.Ce invatam de la Sf. Apostol Petru si Pavel?
De la Sf. Apostol Petru invatam ca este important sa pui ravna in tot ceea ce faci, sa ai credinta nezdruncinata si chiar daca ai indoieli si cazi, important este sa gasesti putere sa te ridici. Sa crezi ca recunoasterea greselilor si pocainta iti dau curaj si forta sa mergi mai departe.
Am invatat cat de importanta este iertarea fata de aproapele nostru, asa cum l-a iertat Iisus Hristos atunci cand s-a lepadat de El.
Ce invatam de la Sf. Apostol Pavel? Invatam despre dragostea lui pentru un Hristos pe care nu L-a vazut niciodata in persoana, ci, numai in stare duhovniceasaca de rugaciune si meditatie.
Asa sa traim si noi, in rugaciune si meditatie, sa Il simtim pe Dumnezeu in inimile noastre, in fiinta noastra, sa traim frumos si fim „misionari” ai credintei nu doar cu vorbele ci si cu faptele.
LA MULTI ANI CU SANATATE TUTUROR CELOR CARE POARTA NUMELE SFINTILOR APOSTOLI, SA VA FIE VIATA LUMINA SI SUFLETUL CREDINTA!
Traditii pentru spor si sanatate
In traditia romaneasca, sarbatoarea Sfintilor Apostoli este cunoscuta sub numele de Sanpetru de vara; aceasta marchează miezul verii agrare si inceputul secerisului.
Sanpetru este un personaj indragit in povestirile si in snoavele populare. In vremuri indepartate, cand oamenii erau mai religiosi, Sanpetru de vara mergea pe pamant fie singur, fie insotit de Dumnezeu, era imbracat in straie taranesti, fiind preocupat ca orice gospodar de cresterea vitelor si, mai ales de pescuit. Sanpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consulta in luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a incredintat portile si cheile Raiului, spune traditia. Acolo fiind stapan peste camarile ceresti, Sfantul Petre hraneste animalele salbatice, mai ales lupii, dar fierbe si grindina , care se topeste in bucatele mici si nu mai este atat de periculoasa.
– Din aceasta zi, cucul si privighetorile nu mai canta.
– In traditia populara, pana in acesta zi nu se scutura merii; se crede ca, daca se respecta aceasta datina, sunt ocrotite ogoarele de caderea grindinei.
– Tot acum, Sanpetru pocneste din bici, iar scanteile care apar cu acest prilej se transforma in licurici, care-i calauzesc pe calatorii rataciti pe drumuri de munte sau in padure.
– Pentru sporul casei si pentru sanatate, se respecta traditia Mosilor de Sanpetru si se sfintesc la biserică pachete cu colaci, lumanari, mere dulci si mere acrisoare; apoi, aceste ofrande se impart oamenilor saraci.
– Oamenii pistruiati trebuie sa se spele pe fata cu apa la miezul noptii, cand canta cocosul; traditia spune ca respectand acest ritual, pistruii nu se mai inmultesc .
– Daca tuna si fulgera in ziua Sfintilor Apostoli, nucile si alunele vor fi viermănoase.
– Acum, potrivit traditiei populare, se respecta sarbatoarea lupilor: nu se pun capcane si lupii nu se alunga cu focuri de arma, pentru ca aceste animale salbatice sa fie imblanzite si sa nu fure vitele din gospodarii.
– Se spune ca cine se scoala de dimineata, in fiecare zi de post, ca sa vada rasaritul Constelatiei Closca, va avea tot anul parte de bine si i se vor implini toate dorintele.
– Tot traditia spune ca, pe durata postului, femeile nu au voie sa lucreze in casa pentru ca e vremea cand trec ielele si stramba trupul femeii pe care o gaseste lucrand.
