Ancheta efectuată de DIICOT la căminele pentru vârstnici și persoane cu dizabilități a scos la iveală nu numai atrocități demne de lagărele de exterminare, ci și tâlhării comise, paradoxal, cu mijloace legale utilizate pentru deposedarea de venituri și de bunuri de valoare a bătrânilor și adulților fără discernamânt și fără aparținători ori abandonați de familii. Acest tip de vulnerabilitate suplimentară, patrimonială, a persoanelor cu dizabilități psihice, relevată (și) de ancheta pe care se concentrează atenția opiniei publice în aceste zile, ar trebui să relanseze dezbaterile pe marginea unora dintre prevederile controversate ale noii Legi nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale. O lege care a beneficiat ea însăși de ,,ocrotire” de la nivel înalt, precum și de o remarcabilă prioritizare pe întreg circuitul decizional.
În data de 16 decembrie, Consiliului Național al Dizabilității a publicat un comunicat cu titlul sugestiv ,,CNDR consideră că noua lege destinată persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale le poate expune abuzurilor de natură juridică”, în cuprinsul căruia sunt analizate acele prevederi care, în mod paradoxal, deși sunt menite ocrotirii, în realitate cresc riscul de exploatare a lipsei de discernământ caracteristică majorității persoanelor cu handicapuri mentale grave, permanente.
Anterior publicării acestui comunicat, mai multe organizații neguvernamentale au solicitat public revizuirea prevederilor din proiectul legii redactat și aprobat, fără a se ține cont de propunerile și amendamentele înaintate de mai multe ONG-uri care activează în sprijinul persoanelor cu dizabilități.
Ne apărăm copiii: cerem informare, dialog și completarea legii!
Guvernul hotărăște în spatele ușilor închise soarta persoanelor cu dizabilități
Limitarea accesului ONG-urilor interesate de o reală protejare a persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale la lucrările „Comitetului pentru redactarea unor propuneri de lege ferenda în vederea conformării cu dispozițiile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 601/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil, în materia punerii sub interdicție a persoanelor cu dizabilități” este demonstrată de Decizia nr. 357 din 14 iunie 2021 privind constituirea și atribuțiile respectivului comitet.
Astfel, prin Articolul 5, la aliniatul (4), se stabilește că ,,La propunerea membrilor, la reuniunile Comitetului pot participa invitați din partea (…) societății civile.
Și au participat, dar mult prea puțini, adică doar cei care au fost invitați. Asta deși strategia pentru persoane cu dizabilități botezată „O Românie echitabilă” oferă asigurări că va fi implementată ,,cu implicarea directă a persoanelor cu dizabilități, a organizațiilor acestora și a organizațiilor pentru respectarea drepturilor omului”.
Revenind la forma finală a Legii 140/2022, ar mai fi de remarcat că, în prima sa variantă prezentată public nu avea în conținut exact partea care vulnerabilizează în plan patrimonial persoanele cu dizabilități intelectuale grave, cele fără discernământ, respectiv capitolul ,,Asistența pentru încheierea actelor juridice”.
Prevederile acestui capitol răstoarnă practica judiciară. conform căreia, până la Legea 140/2022, unei persoane fără discernamânt, deci fără ,,capacitate de exercițiu” – care nu știe unde se află, de ce se află acolo (de exemplu într-un birou notarial), nu știe cât este ceasul, ce zi este, care este diferența dintre 50 de bani și 50.000 de lei – nu i se permitea să încheie acte cu caracter juridic. Se proceda astfel exclusiv în scop protectiv – nidecum discriminatoriu – pentru a fi prevenite deposedări abuziv, precum cele pe care anchetatorii le probează actualmente în cadrul anchetei ,,Azilele groazei”. Și chiar dacă unii notari incorecți ar fi închis ochii acceptând persoane fără capacitate de exercițiu, actele încheiate de acestea ar fi fost lesne anulabile. Mai nou însă, cu ajutorul Legii 140/2022, ignorându-se diferențierea gradelor de handicap mental în funcție de gravitate, sub pretextul înlăturării discriminării, până și persoanele lipsite de discernământ pot încheia acte cu caracter juridic cu condiția ,,asistării” lor în fața notarului. Asistarea poate fi făcută practic de oricine. Surprinzător și nefiresc, această lege nu exceptează de la dreptul de a încheia acte juridice nici măcar persoanele cu afecțiuni psihice severe care acum, sedate din cauza medicației uzuale, pot mâzgăli un x sau o floricică lângă degetul asistentului, și astfel donația unui apartament este considerată ca fiind în regulă. Perfect legal, dar profund incorect și imoral!
În atare situație, se naște o întrebare: când le era mai ușor administratorilor de azile ale groazei să-i tâlhărească pe bieții ,,îngrijiți? Înainte de Legea 140/2022, atunci când un notar care accepta încheierea unui act de vînzare-cumpărare sau de donație semnat de o persoană fără capacitate de exercițiu riscă să răspundă în instanță pentru încălcarea legii sau acum, când poate să valideze actul de transfer al patrimoniului proprietarului cu handicap psihic grav către „îngrijitorul” rău-intenționat, absolut legal în condițiile „asistării” celui dintâi care oricum nu înțelege ce i se spune? Trebuie să ne întrebăm, chiar și tardiv, dar obligați de orororile și abuzurile relevate de anchetatorii dramelor și tragediilor din azilele groazei: cui folosesc, în realitate, aceste prevederi considerate reformatoare? Celor mai vulnerabili membri ai societății marcați de incapacitate intelectuală permanentă sau prădătorilor care le vânează agoniseala?
În concluzie, dacă toate ororile dezvăluite până acum opiniei publice au relevat că persoanele cu dizabilități sunt victime sigure ale unor practici sistemice cu ajutor din sfere înalte și că, din acest motiv, se impune modificarea întregii legislații menite să le protejeze, ar fi cel puțin nefiresc să facă excepție Legea 140/2022 pe motiv că este nouă și reformatoare. Măcar să ajungă să conțină precizarea ,,cu excepția persoanelor cu dizabilități grave și permanente”, adăugată tuturor prevederilor care facilitează vânătoarea de pensii, case, apartamente, terenuri, depozite bancare etc., aparținând unor persoane cu atât mai vulnerabile cu cât nu au nici judecată și nu mai au nici familii (ori sunt abandonate de acestea).
Legea privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale trebuie să le ocrotească în mod real și pe cele cu handicapuri psihice grave, permanente, cele care acum sunt victimele ,,îngrijitorilor” din mănosul domeniu al serviciilor sociale căpușat de neoameni!
