Foto: Marc Gauthier, care are boala Parkinson în stadiu avansat, merge cu ajutorul unor electrozi implantați în coloana vertebrală, la Spitalul Universitar Lausanne din Elveția.
Un bărbat cu boala Parkinson în stadiu avansat poate acum să meargă din nou aproape normal datorită unor electrozi implantați în măduva spinării, au transmis, luni, cercetătorii.
Un implant experimental care furnizează stimulare electrică la nivelul măduvei spinării a îmbunătățit considerabil mobilitatea unui bărbat cu boala Parkinson în stadiu avansat, potrivit unui raport publicat luni, 6 noiembrie 2023, în revista Nature Medicine.
Această premieră medicală a fost realizată de cercetătorii elvețieni, care sunt pionieri în descoperiri similare, ajutând și anterior persoanele paralizate să meargă din nou.
„Aceasta ar putea fi o tehnologie revoluționară, care ar ajuta la restabilirea mișcărilor la persoanele cu Parkinson în stadiu avansat”, a declarat pentru AFP, David Dexter, director de cercetare la Parkinson’s UK, care nu a participat la studiu, subliniind că procedura este invazivă și că este nevoie de mai multe cercetări.
Tehnologia, dezvoltată de cercetătorii de la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie din Lausanne (EPFL), îi permite bărbatului să meargă fără să cadă – lucru pe care nu-l putea face înainte de tratament, deoarece boala Parkinson provoacă mișcări incontrolabile și dificultăți de coordonare care se agravează în timp.
Boala Parkinson este o boală neurologică degenerativă, cauzată de pierderea progresivă a neuronilor producători de dopamină. Pentru aproximativ 90% dintre pacienții cu boala în stadiu avansat, acest lucru duce la simptome, precum tremurături, rigiditate şi dificultăţi de echilibru şi coordonare, dificultăți de mers.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), incidenţa acestei boli s-a dublat în ultimii 25 de ani. Estimările de la nivel global indică peste 8,5 milioane de oameni care sufereau de această maladie în 2019.
Tratamentele convenționale, cum ar fi medicamentul Levodopa, pot ameliora simptomele, dar nu sunt în măsură să restabilească complet mișcarea normală.
Implantul își propune să depășească această problemă, prin faptul că vizează direct zona spinării responsabilă de activarea mușchilor picioarelor în timpul mersului.
„Mi-a schimbat viaţa, pentru că acum sunt independent. Pot să plec de acasă, să fac diverse treburi. Mă duc chiar şi pe jos”, afirmă Marc Gauthier, pacientul care a primit implantul.
Efectele tratamentului durează de doi ani.
,,Nu există terapii care să abordeze problemele grave de mers care apar într-un stadiu mai avansat al bolii Parkinson, așa că este impresionant să îl vedem mergând”, spune Jocelyne Bloch, neurochirurg la EPFL și unul dintre autorii principali ai lucrării.
Însă, având în vedere că a fost testat un singur individ, rămâne neclar dacă abordarea va funcționa și pentru alte persoane cu această boală. Următorul pas ,,ar fi să se facă un studiu randomizat și controlat”, spune Susan Harkema, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Louisville din Kentucky, care lucrează la terapia de stimulare la persoanele cu leziuni ale măduvei spinării.
Marc Gauthier, pacientul în vârstă de 62 de ani care locuiește în Franța, suferă de această afecțiune cerebrală debilitantă de aproximativ 30 de ani.
La fel ca mai mult de 90% dintre persoanele cu Parkinson în stadiu avansat, bărbatul avea mari dificultăți în a merge.
Ceea ce specialiștii numesc episoade de „înțepenire”, în timpul cărora pacienții sunt temporar incapabili să se miște și pot să cadă, reprezintă un risc semnificativ pentru aceștia, îngreunându-le viața de zi cu zi.
Multe lucruri sunt necunoscute în cazul bolii Parkinson, ceea ce face ca tratamentul să fie dificil, iar simptomele pot afecta grav viața pacienților, uneori imobilizându-i la pat sau într-un scaun rulant.
Când a apărut oportunitatea de a fi operat în Elveția, Marc a profitat de această ocazie.
,,Acum pot să merg dintr-un loc în altul, fără să îmi fac griji despre cum voi ajunge acolo. Pot să mă plimb, să ies la cumpărături de unul singur – pot să mă duc să fac ce vreau”, mărturisește el.
Echipa elvețiană, condusă de chirurgul Jocelyne Bloch și de cercetătorul în neuroștiințe Gregoire Courtine, a implantat un sistem complex de electrozi, numit ,,neuroproteză”, în puncte cruciale de-a lungul măduvei spinării bărbatului, potrivit Medical Xpress.
Cei doi au introdus anterior utilizarea implanturilor medulare pentru a permite pacienților paraplegici să meargă din nou.
Ei au anunțat alte două premiere mondiale: prima premieră la începutul verii, când Bloch și Courtine au instalat dispozitive similare unui olandez (Gert-Jan Oskam) care a paralizat în urma unui accident de motocicletă, pentru a-l ajuta să meargă din nou în mod natural, iar cea de-a doua, în septembrie, la un bărbat paralizat care a putut să-și miște din nou brațele și picioarele după implanturi pe creier și în coloana vertebrală.
Cea mai recentă cercetare, publicată în revista Nature Medicine, funcționează aproximativ după același principiu.
În cazul lui Marc și al altor pacienți cu boala Parkinson, comunicarea dintre creier și măduva spinării este afectată de dispariția progresivă a neuronilor care generează neurotransmițătorul dopamină.
Prin urmare, neuroproteza trebuie nu numai să trimită stimulente electrice pentru a stimula mersul, ci și să preia rolul creierului prin sincronizarea corectă a stimulării, astfel încât mișcările rezultate să corespundă dorințelor pacientului.
Neuroproteza a fost testată mai întâi pe primate, apoi a fost implantată bărbatului cu Parkinson, care a folosit-o timp de aproximativ opt ore pe zi, timp de aproape doi ani.
Marc a declarat că acum poate merge mult mai ușor – plănuiește chiar o călătorie în Brazilia –, dar a subliniat că încă necesită concentrare, în special atunci când urcă scările.
Echipa elvețiană și-a extins experimentul la un grup de șase pacienți cu Parkinson, cu scopul de a ști cum ar putea ajuta și alte persoane, având în vedere că boala afectează oamenii în moduri diferite.
Stimularea măduvei spinării implică implantarea chirurgicală a unui dispozitiv neuroprotetic care livrează impulsuri de electricitate în anumite regiuni ale măduvei spinării, în încercarea de a activa circuitele neuronale disfuncționale.
Tehnica a fost utilizată experimental pentru a permite persoanelor paralizate care au suferit leziuni ale măduvei spinării să se ridice singure și chiar să meargă pe distanțe scurte.
Jocelyne Bloch susține că ,,metoda s-a dovedit a îmbunătăți mersul persoanelor cu Parkinson, dar rezultatele sunt adesea modeste, de scurtă durată sau inconsistente”.
,,Cercetătorii au avut tendința de a plasa implantul în partea superioară și mijlocie a coloanei vertebrale pentru a modula informațiile senzoriale care se îndreaptă spre creier”, spune ea.
În schimb, echipa elvețiană a implantat neuroproteza în partea inferioară a spatelui, deasupra măduvei spinării lombosacrale. Acolo, stimularea activează rețeaua de neuroni care se află între măduva spinării și mușchii picioarelor.
Echipa a aplicat cu succes această strategie la persoanele cu paralizie cauzată de leziuni ale măduvei spinării și a considerat că aceasta ar putea fi adaptată la boala Parkinson.
Potrivit revistei științifice Nature, pentru a personaliza stimularea pentru Marc Gauthier, bărbatul care a participat la experimentul lor, cercetătorii au adunat date despre deficitele și tiparele de mers ale acestuia, prin plasarea de senzori pe picioarele sale. Apoi au configurat stimularea pentru a compensa orice disfuncție. O astfel de disfuncție ar putea include o extensie slabă a genunchiului sau o problemă de contractare a mușchilor fesieri.
,,Specialitatea noastră constă în înțelegerea modului în care putem stimula măduva spinării pentru a fi foarte preciși în modul în care reglăm mișcarea picioarelor”, spune Grégoire Courtine, profesor de științe neurologice la EPFL, cel care a dezvoltat tehnica.
„Noutatea acestui studiu constă în valorificarea acestor cunoștiințe și a acestei tehnologii în cazul bolii Parkinson”, adaugă el.
Conform revistei Nature, Jocelyne Bloch și Grégoire Courtine intenționează să studieze tratamentul de stimulare pe alte șase persoane cu Parkinson, anul viitor.
Între timp, Marc Gauthier spune că viața sa s-a îmbunătățit considerabil.
,,Cădeam de cinci-șase ori pe zi. De multe ori stăteam și acasă și am fost nevoit să nu mai lucrez acum trei ani. De exemplu, să intru într-un magazin era imposibil înainte, din cauza ,,înghețării” mersului care s-ar fi întâmplat în acele medii. Însă acum nu se mai întâmplă”, a declarat Gauthier în cadrul unei conferințe de presă.
El primise anterior tratamente standard pentru boala Parkinson, inclusiv stimularea cerebrală profundă (DBS), în care o neuroproteză este implantată adânc în creier. DBS a ajutat la reducerea unora dintre simptomele sale, cum ar fi rigiditatea, dar nu a putut depăși problemele de mers.
În cadrul studiului, cercetătorii elvețieni au testat stimularea spinală singură și în combinație cu DBS. Ei au constatat că o combinație a celor două stimulatoare a produs cele mai bune rezultate.
,,Prin această terapie, dacă oamenii pot căpăta mai multă încredere şi pot să iasă din casă, să aibă interacţiuni sociale mai bune şi să facă mai multe lucruri, atunci este vorba despre un plus enorm în ceea ce priveşte activităţile lor zilnice şi calitatea vieţii”, a precizat cercetătoarea Jocelyne Bloch.
