Autor: Elena Nastase
„Fa stomacul mic, limba tacuta, pastreaza-ti mintea limpede, inima curata, blanda si smerita.” – Sf Vasile cel Mare.
In aceasta perioada putem vorbi despre post, despre semnificatia lui si despre cum este el perceput. In esenta lui, postul presupune infranare, dar, daca analizam superficial, poate fi inteles ca un prilej de detoxifiere a organismului prin excluderea carnii, oualor si produselor lactate din alimentatie.
Postul Pastelui este cel mai lung post de peste an, este o perioada a cercetarii sufletului, a autoevaluarii spirituale, este o perioada, in mod special, a iubirii neconditionate.
Ideal, aceasta perioada ar trebui sa fie saraca in mancare, in ganduri rele, mandrie, judecata, in excese de tot felul si sa fie un post al sufletului, al mintii, al trupului, bogat in rugaciune, iertare, fapte bune si pocainta.
Degeaba tii post la mancare daca nu pui paza mintii, gurii si trupului. Exista o interdependenta intre acestea patru, se conditioneaza unele pe celelalte si, pentru a folosi un limbaj mercantil, vin toate la pachet.
Credinta aduce dupa ea si rabdarea, postul o intareste. Postul slefuieste caractere si ascute simturile, aduce echilibru in gandire. Este o incercare, o etapa in lupta pentru Imparatia lui Dumnezeu, un prilej de a ne infrunta propriile temeri si neputinte. Nu este doar un exercitiu de vointa, ci unul al constientizarii acesteia, a dorintei de a invinge poftele de orice fel, constientizarea profunda a prezentei lui Dumnezeu in viata noastra.
Infranarea de la mancare poate fi hrana pentru minte si suflet. Cum? Un paradox? Este dovedit stiintific si medical ca organismul consuma multa energie pentru a digera proteina animala si, astfel, in lipsa acesteia din alimentatie, energia poate fi canalizata intr-o alta directie, imbogatirea spirituala benefica mintii si sufletului, spre sport, benefic trupului.
Postul este parte importanta din credinta, care presupune o lupta continua cu tine insuti.
“Credinta nu presupune neaparat lipsirea totala a viciilor, ci lupta impotriva lor, acoperirea lor cu o virtute dusa la desavarsire”, ne spune Parintele Constantin Necula.
Postul aduce si incercari pe masura nevointei. Cu cat pasesti mai hotarat pe acest drum cu atat vei intampina mai multe piedici, obstacole, care nu fac decat sa iti tulbure mintile si sa sadeasca indoiala in suflet. Perseverenta aduce dupa sine bucurie, satisfactie si tarie in credinta, smerenia creste in valoare, rugaciunea te lumineaza, te inalta si biserica te intregeste!
Postul spala sufletul si cugetul, este urcus duhovnicesc catre intalnirea cu Dumnezeu. Incununarea lui este spovedania si impartasirea cu Sfintele Daruri, pregustarea Imparatiei lui Dumnezeu.
Un lucru este sigur: fara Hristos postul nu are rost, iar Hristos inseamna iubire!
Parintele Constantin Necula concentreaza esenta postului intr-o fraza scurta, dar sublima: “Nu putem, decat fundamentati in iubirea unuia pentru altul, sa implinim postul cel adevarat.“
Ultima saptamana de post, cea a Patimilor lui Iisus Hristos, trebuie sa fie o perioada a constientizarii firii noastre pacatoase, a trairilor in curatenie trupeasca pentru a renaste o data cu invierea lui Iisus Hristos in lumina vesnica, in credinta dincolo de rational.
Parte importanta in viata noastra este Biserica, cea care avut un rol determinant si esential in evolutia poporului roman, ne-a ajutat sa ne pastram identitatea.
Omul aflat in suferinta de orice fel se indreapta cu nadejde catre Bunul Dumnezeu, gaseste putere si curaj de a merge mai departe in rugaciune si in Sfintele slujbe religioase. Este la fel de adevarat ca lipsa accesibilitatii in aproape toate bisericile face ca prezenta persoanelor cu dizabilitati sa fie o exceptie.
Se spune ca: „despre credinta nu se vorbeste, credinta se traieste!”
Va doresc sa traiti in credinta!
