Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), organism reprezentativ la nivel național al persoanelor cu dizabilități și partener de dialog social al autorităților publice, în exercitarea rolului său statutar de apărare și promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilități, a înaintat Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Comisiilor pentru muncă, familie şi protecţie socială și Comisiilor pentru drepturile omului din Senatul României și Camera Deputaților o poziție oficială cu privire la art. XII din proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aflat în procedura de transparență decizională pe site-ul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.
CNDR își exprimă profunda îngrijorare față de conținutul și efectele juridice ale art. XII, care propune completarea Legii nr. 448/2006 cu art. 431, instituind posibilitatea executării silite a indemnizației acordate persoanelor cu handicap grav pentru plata impozitelor și taxelor locale, începând cu anul 2026.
Consiliul consideră că această prevedere reprezintă o abatere gravă de la principiile fundamentale ale protecției sociale, afectează în mod direct substanța drepturilor persoanelor cu dizabilități și introduce o măsură cu caracter regresiv, discriminatoriu și disproporționat, incompatibilă atât cu legislația națională în vigoare, cât și cu obligațiile asumate de România prin Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități.
Prin prezenta poziție, CNDR solicită o analiză atentă a implicațiilor sociale, juridice și umane ale acestei măsuri și eliminarea integrală a art. XII din proiectul de lege, în vederea menținerii caracterului neexecutoriu al indemnizațiilor destinate persoanelor cu handicap grav și a respectării principiului protecției sporite a categoriilor vulnerabile.
Redăm mai jos poziția CNDR:
Poziția Consiliului Național al Dizabilității din România privind art. XII din proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative
Consiliul Național al Dizabilității din România se opune în mod ferm și categoric introducerii art. XII din proiectul de act normativ, prin care se completează Legea nr. 448/2006 cu un nou articol, art. 431, ce instituie posibilitatea executării silite a indemnizației acordate persoanelor cu handicap grav, începând cu anul 2026, pentru plata impozitelor și taxelor locale.
Având în vedere natura juridică și caracterul său de protecție socială, indemnizația prevăzută la art. 42 alin. (2) și (4) din Legea nr. 448/2006 nu reprezintă un venit obișnuit, ci un instrument de protecție socială cu destinație specială, acordat exclusiv pentru acoperirea de costuri strict legate de dizabilitate, precum îngrijirea zilnică la domiciliu, medicamentele și tratamentele permanente, dispozitivele medicale și asistive, terapiile de recuperare, adaptarea locuinței, utilitățile indispensabile stării de sănătate, transportul adaptat, alimentația specială și cheltuielile esențiale de îngrijire personală.
Prin instituirea de excepție de la art. 729 alin. (7) din Codul de procedură civilă, a posibilității executării silite asupra acestei indemnizații, proiectul de lege încalcă principiul protecției sporite a veniturilor destinate subzistenței și îngrijirii persoanelor vulnerabile, principiu consacrat atât în dreptul intern, cât și în dreptul internațional.
Faptul că legea creează în mod expres o derogare de la regimul de protecție al acestor venituri demonstrează caracterul regresiv al măsurii și afectarea directă a substanței dreptului la protecție socială.
Încălcarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități
Prevederile art. 431 contravin în mod direct Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010, în special:
- art. 28, care obligă statul să asigure un nivel de trai adecvat și protecție socială fără discriminare;
- art. 19, privind dreptul la viață independentă și integrare în comunitate;
- art. 5, privind egalitatea și nediscriminarea;
- art. 7, în ceea ce privește copiii cu dizabilități;
- art. 10 și 23, prin afectarea directă a condițiilor de viață și a familiei.
De asemenea, sunt încălcate principiile generale prevăzute la art. 3 din Convenție (demnitate, autonomie, incluziune socială) și obligațiile statului de la art. 4, care interzic adoptarea de măsuri legislative regresive în domeniul drepturilor persoanelor cu dizabilități.
Transformarea unui drept de opțiune într-o constrângere
În forma propusă, art. 431 va conduce, în practică, la eliminarea reală a dreptului de opțiune între asistent personal și indemnizație lunară.
În prezent, numeroase autorități locale refuză deja aplicarea art. 35 din Legea nr. 448/2006, invocând limitări bugetare sau numărul restrâns de posturi de asistenți personali, deși acest drept este necondiționat și imperativ.
Prin introducerea posibilității de executare silită a indemnizației, autoritățile locale sunt stimulate să direcționeze persoanele cu handicap grav către indemnizație, știind că aceasta poate fi urmărită silit pentru recuperarea taxelor și impozitelor locale. Astfel, opțiunea devine o constrângere economică, iar dreptul la asistent personal este golit de conținut.
Impactul disproporționat asupra persoanelor fără alte venituri
Majoritatea persoanelor cu handicap grav nu au alte venituri decât:
- indemnizația de handicap (728 lei),
- indemnizația prevăzută la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 (2.574 lei).
Aceste sume sunt destinate exclusiv îngrijirii, tratamentelor, dispozitivelor asistive și sprijinului zilnic. Reținerea lunară, chiar și în limitele art. 729 alin. (1)–(6) din Codul de procedură civilă, afectează direct capacitatea persoanei de a supraviețui în comunitate.
Situația este cu atât mai gravă în cazul copiilor cu handicap grav, unde impactul executării silite se răsfrânge asupra întregii familii, accentuând riscul de sărăcie și excluziune socială.
Ineficiența și caracterul discriminatoriu al măsurii
Impozitele și taxele locale presupun, ca regulă, calitatea de proprietar sau coproprietar. Or, nu toți adulții cu handicap grav dețin bunuri impozabile, ceea ce face ca măsura să fie ineficientă din perspectiva colectării, dar profund inechitabilă.
În schimb, familiile copiilor cu handicap grav sunt afectate în mod automat, întrucât condiția deținerii proprietății nu este aplicabilă copilului, ceea ce generează o discriminare indirectă.
Riscul dublării plății și încălcarea Codului civil
Art. 431 nu reglementează situația în care titularul indemnizației achită voluntar obligațiile fiscale în paralel cu executarea silită deja instituită. În lipsa unor garanții clare, se ajunge la plăți nedatorate, cu încălcarea dispozițiilor:
- art. 1341–1344 Cod civil (plata nedatorată),
- art. 1635–1649 Cod civil (restituirea prestațiilor),
- art. 1470 Cod civil (plata presupune existența unei datorii).
Practica administrativă de a nu restitui sumele încasate necuvenit, ci de a le reporta pentru obligații viitoare, este contrară legii civile și principiului securității juridice.
Încălcarea dreptului la protecția datelor cu caracter personal
Publicarea listelor de datornici persoane fizice, identificabile prin nume și prenume, afectează grav dreptul la protecția datelor cu caracter personal și expune persoanele cu dizabilități stigmatizării, într-un mod incompatibil cu legislația națională și europeană în materie.
Contradicția directă cu politicile de dezinstituționalizare
Nu în ultimul rând, aceste măsuri sunt în contradicție frontală cu politicile publice asumate de România privind dezinstituționalizarea persoanelor cu dizabilități și dezvoltarea serviciilor de sprijin în comunitate.
Prin reducerea resurselor financiare necesare îngrijirii la domiciliu și prin descurajarea angajării asistentului personal, statul împinge persoanele cu handicap grav spre dependență, sărăcie și, în final, instituționalizare, exact opusul obiectivelor asumate prin strategiile naționale și prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Art. XII – art. 431 din proiectul de act normativ:
- încalcă Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități,
- contravine legislației naționale în domeniul protecției sociale,
- afectează grav dreptul la viață independentă,
- subminează procesul de dezinstituționalizare,
- introduce o măsură fiscală regresivă și discriminatorie.
În consecință, Consiliul Național al Dizabilității din România solicită eliminarea integrală a art. XII din proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și menținerea caracterului neexecutoriu al indemnizațiilor destinate persoanelor cu handicap grav.
Președinte,
Daniela Tontsch
