Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) organizează un protest marți, 31 martie 2026, în intervalul orar 10:00–14:00, în Piața Victoriei, Alveola Centrală. Adunarea publică este avizată de Primăria Capitalei.
„Prezența noastră în stradă nu este un gest simbolic. Este expresia unei limite atinse, un strigăt de disperare în fața deciziilor care ne împing spre marginalizare. Drepturi câștigate au fost anulate peste noapte. Indemnizațiile au rămas blocate la nivelul anului 2024, în timp ce costul vieții a crescut dramatic. Persoane cu afecțiuni extrem de severe au fost retrogradate în grade inferioare de handicap, ceea ce a condus la pierderea asistenților personali și a indemnizațiilor.
Ce revendicăm? Majorarea indemnizațiilor la un nivel care reflectă realitatea economică; revenirea la scutirile de impozite pentru locuință, teren și autoturism; anularea criteriilor abuzive impuse prin Ordinul 2300 din 2025”, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.
Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități statuează dreptul acestei categorii, prin excelență vulnerabilă, la protecție socială și la reglementări adaptate nevoilor lor specifice. România nu numai că a semnat acest document de referință pe plan internațional, dar l-a și ratificat prin Legea 221/2010. Deși au trecut mai bine de 15 ani de atunci, percepția și atitudinea factorilor de decizie politică nu s-au îmbunătățit.
CNDR solicită Guvernului ca indemnizațiile de handicap să fie ajustate în raport cu realitățile economico-sociale, pentru a-și îndeplini cu adevărat rolul de sprijin pe care legiuitorul l-a intenționat. În acest sens, ele trebuie, în primul rând, actualizate cu rata inflației, conform legii. Din perspectivă economică, menținerea indemnizațiilor la valori nominale fixe, în condițiile unei inflații semnificative, echivalează cu o reducere reală a susținerii pe care persoanele cu dizabilități o primesc. După cum se știe, aceste indemnizații nu reprezintă un venit în sine, ci un mecanism de compensare a costurilor suplimentare generate de dizabilitate: cheltuieli medicale recurente, dispozitive asistive, transport adaptat, asistență personală, utilități și consum energetic crescut.
Din punct de vedere macroeconomic, indexarea indemnizațiilor cu inflația nu reprezintă o cheltuială excesivă, ci o măsură de menținere a puterii de cumpărare și de prevenție socială, care reduce presiunea asupra sistemelor de asistență socială, sănătate și protecție de urgență.
În toamna anului 2025, Guvernul a adoptat Ordinul nr. 2300/1457/2025, care stabilește noile criterii medico-psihosociale pentru încadrarea în grad de handicap. Oficial, scopul acestuia este „alinierea la standardele internaționale” și „evaluarea funcțională a persoanei”.
În realitate, mii de oameni cu boli cronice au fost „vindecați” din pix – adică radiați de pe listele de beneficiari prin simpla redefinire a handicapului.
În loc să aducă mai multă echitate, reforma a devenit o operațiune de cosmetizare statistică: numărul persoanelor cu dizabilități a scăzut artificial, iar bugetul statului este „economisit” tocmai pe seama celor mai vulnerabili.
Mulți pacienți cronici – bolnavi oncologici, neurologici, psihiatrici sau cu afecțiuni locomotorii – au pierdut sprijinul financiar și accesul la servicii sociale pentru că „nu îndeplinesc” noile criterii de severitate, deși starea lor medicală nu s-a schimbat.
Această măsură vine într-un context paradoxal. În timp ce cetățenii suportă unele dintre cele mai ridicate poveri fiscale din Uniunea Europeană, sistemul public de sănătate rămâne subfinanțat și disfuncțional.
Lipsesc medicamente esențiale – fie pentru că sunt „prea scumpe”, fie pentru că nu mai sunt rentabile. Serviciile de îngrijire paliativă și asistență socială sunt aproape inexistente, iar multe familii sunt lăsate să se descurce singure cu suferința, dizabilitatea și sărăcia.
În realitate, eficientizarea administrativă s-a blocat în propriile hârtii, iar oamenii obișnuiți plătesc prețul incompetenței celor care mimează schimbarea.
Nu poți vindeca o societate bolnavă de indiferență cu pixul unui birocrat. Poți însă să-i redai demnitatea doar atunci când tratezi fiecare om – oricât de fragil – ca pe un cetățean cu drepturi, nu ca pe o cheltuială bugetară.
Noul Ordin nu respectă Clasificarea Internațională a Funcționării, Dizabilității și Sănătății (ICF), elaborată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) – documentul fundamental care definește, la nivel global, modul modern de evaluare a dizabilității.
În loc să adopte modelul biopsihosocial, care analizează impactul bolii asupra vieții cotidiene, relațiilor sociale și participării comunitare, Ordinul menține o viziune strict medicală, concentrată exclusiv pe diagnostic și deficiență.
Această abordare ignoră funcționalitatea reală a persoanei și contravine principiilor Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România prin Legea nr. 221/2010.
Această abordare nu doar că ignoră funcționalitatea reală a persoanei, ci este și economic ineficientă.
Modelul biopsihosocial, aplicat în majoritatea țărilor europene, este cel mai eficient: sprijinul acordat persoanelor pentru a trăi independent reduce internările repetate, costurile medicale și necesitatea instituționalizării.
Guvernul României a eliminat scutirea de impozit pe clădiri și terenuri pentru persoanele cu handicap grav și accentuat; scutirea de impozit pe mijloacele de transport pentru persoanele cu handicap grav și accentuat.
Aceste măsuri au un impact devastator în plan social; în plan medical – resursele pentru tratamente, terapii și medicamente sunt redirecționate către plata impozitelor, cu efecte grave asupra sănătății; în ceea ce privește accesul la muncă, lipsa transportului public adaptat face ca autoturismul personal să fie singura soluție pentru a ajunge la locul de muncă; impozitarea lui limitează și mai mult șansele de angajare;
De asemenea, este afectat și accesul la educație – copiii și tinerii cu dizabilități au mobilitatea restrânsă, ceea ce le reduce accesul la școală și universitate.
După nenumărate presiuni din partea organizațiilor persoanelor cu dizabilități, Guvernul a introdus reduceri parțiale la plata impozitelor pentru locuință, teren și autoturism prin OUG nr. 9/2026.
CNDR contestă modificarea regimului facilităților fiscale acordate persoanelor cu handicap grav și accentuat, respectiv transformarea scutirii integrale de la plata impozitului pe clădire, teren și mijloace de transport într-o reducere parțială de 50% pentru handicap grav și 25% pentru handicap accentuat, precum și limitarea scutirii pentru mijloacele de transport la cele cu capacitate cilindrică sub 2.000 cmc.
Anterior Legii nr. 239 din 15 decembrie 2025, persoanele cu handicap grav și accentuat beneficiau de scutire integrală de la plata impozitului pentru locuința de domiciliu, terenul aferent și un mijloc de transport, ca formă de protecție fiscală corelativă situației lor de vulnerabilitate structurală.
Prin OUG nr. 9/2026, această protecție a fost diminuată, fiind introdus un sistem de reducere procentuală. Considerăm că această măsură reprezintă un regres în standardul de protecție socială acordat unei categorii constituțional protejate.
Constituția României prevede că „persoanele cu handicap se bucură de protecție specială”. Protecția specială presupune măsuri compensatorii adecvate și proporționale cu situația obiectivă de vulnerabilitate.
Diminuarea unei măsuri fiscale compensatorii deja consacrate reprezintă o reducere a nivelului de protecție, fără o justificare proporțională și fără o evaluare transparentă a impactului social, ceea ce constituie încălcarea art.50 din Constituție.
