Virgil are 54 de ani. A rămas fără serviciu, probabil că, nici el nu mai știe când. Nu știm exact ce a lucrat și cât? Supraviețuia adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior. Când a intrat în atenția membrilor Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’ nu avea acte de identitate, iar starea lui de sănătate era critică în urma infectării piciorului amputat.
Prin intermediul unei transmisii directe pe Facebook a Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, asociație membră a Consiliului Național al Dizabilității din România, l-am cunoscut pe domnul Virgil, în data de 1 ianuarie 2020. Elena Uța m-a invitat să vizionez transmisia.
Elena Uța este persoana care însoțește beneficiarii Taxi-ului gratis, unul din proiectele Asociației ,,Ridică-te și umblă!’’, al cărui obiect de activitate este transportul adaptat al persoanelor cu dizabilități. Așa l-a cunoscut Elena Uța pe domnul Virgil, care, asistat de un alt voluntar al acestei asociații, făcea demersuri pentru obținerea Cărții de Identitate.
Imaginile transmise de Elena Uța, pe care le vedeți în acest material, sunt greu de privit.
Cum a ajuns acest om într-o astfel de situație la limita existenței?
Știm despre el că a rămas fără serviciu, dar, probabil că, nici el nu mai știe când. Nu știm exact ce a lucrat și cât? Mai știm că supraviețuia adunând peturi. În urma degerăturilor, în luna februarie 2019 i-a fost amputat un picior.
După vizionarea acestui video mi-am pus mai multe întrebări:
1. La data externării din spital, după amputație, a fost înștiințată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) cu privire la cazul lui Virgil? Există un protocol între spitale și DGASPC pentru astfel de cazuri? Cine și pe cine sesizează în astfel de cazuri?
2.Care sunt măsurile de protecție socială de care poate beneficia? Supraviețuiește iernii dacă rămâne în ,,locuința’’ lui? Cine îl învață pe acest om să supraviețuiască cu dizabilitatea lui, având în vedere condiția socială care a condus la amputație?
3. Ce fel de vecini are? La ce nivel de nepăsare s-a ajuns? De ce nu au sesizat autoritățile cu privire la situația acestui om? Există consilieri pentru astfel de situații? Unde ne putem adresa în astfel de situații?
Pas cu pas, vom afla răspunsurile.
Cazul nu este unic. Multe persoane cu dizabilități se confruntă cu probleme legate de lipsa asistenției sociale.
Primim la Consiliul Național al Dizabilității nenumărate sesizări cu privire la persoane cu dizabilități rămase fără familii, care cer cu disperare sprijin de îngrijire la domiciliul lor. Au nevoie de asistenți personali pe care sunt obligați să și-i găsească. Dar cine să se ofere să îngrijească un adult cu handicap? Să-l ridice de câteva ori pe zi fără echipament asistiv, să-l spele, să-l îmbrace ca pe un copil și să-l hrănească pentru un salariu net de 1400 lei. Asistentul personal îngrijește persoana cu handicap 24 de ore și este plătit opt ore. Nu are zile libere, nu are sărbători. Dacă asistentul personal se îmbolnăvește, și este în concediu medical, legislația nu prevede măsuri de protecție pentru persoana cu handicap rămasă fără îngrijire.
O alternativă este asistența oferită prin intermediul agențiilor private, dar persoanele cu dizabilități nu au resurse să plătească 100 lei pentru opt ore pe zi.
Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (D.G.A.S.P.C.) este instituția publică din România aflată în subordinea consiliilor județene, respectiv în subordinea consiliilor locale la nivel de sectoare în municipiul București, care oferă asistență și sprijin pentru copii, familie, persoane singure, persoane vârstnice, persoane aflate în nevoie, abuzate, marginalizate sau cu dizabilități și oricărei persoane aflate în nevoie.
Misiunea instituției este de a asigura persoanelor domiciliate pe raza sa de acțiune un sistem de asistență socială care să răspundă nevoilor identificate și să ofere o securitate socială universală și cuprinzătoare.
DGASPC, ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea consiliului județean, sunt parteneri-cheie pentru consiliile locale în satisfacerea nevoilor copiilor și familiilor. DGASPC asigură la nivelul județean, respectiv la nivelul sectoarelor municipiului București aplicarea politicilor și strategiilor de asistență socială în domeniul protecției copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum și a oricăror persoane aflate în nevoie.
DGASPC au în subordine ansamblul serviciilor rezidențiale și de tip familial destinate copiilor pentru care au fost stabilite, în condițiile legii, măsuri de protecție specială în afara propriei familii: pentru copiii separați temporar de familie, cu acordul/la solicitarea părinților, măsura este decisă de către Comisia pentru protecția copilului, iar pentru copiii aflați în pericol în familie, pentru care nu există acordul părinților și pentru copiii lipsiți de părinți sau ai căror părinți au fost decăzuți din drepturile părintești măsura este decisă de către instanța judecătorească, la solicitarea DGASPC.
Pingback: Supraviețuire la limită (2) – Jurnal Social