Niciodată înainte nu a existat un potențial așa de mare de recuperare funcțională a persoanelor ce suferă de leziuni ale măduvei spinării ca acum. În ultimii doi ani, s-a înregistrat o evoluție comparativ cu anii precedenți, în ceea ce privește numărul studiilor clinice pentru leziuni ale coloanei vertebrale și rezultatele reale.
Se pare că tot mai multe părți interesate, în special companiile biotehnologice și companiile farmaceutice din această lume, au decis să acorde atenția cuvenită leziunilor cronice ale coloanei vertebrale. La urma urmei, este logic ca acestea să se concentreze pe cea mai mare piață posibilă, și anume pacienții cu afecțiuni cronice ale măduvei spinării. O serie de studii clinice planificate includ diferite tratamente inovatoare și terapii combinate care oferă noi speranțe pentru cei paraplegici.
O tehnică medicală inovatoare care a demonstrat un potențial semnificativ de a reda mobilitatea persoanelor cu traumatisme vertebro-medulare este stimularea epidurală.
O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie Federală Elvețiană, conduși de prof. Gregoire Courtine, care se ocupă de afecțiunile măduvei spinării (50 000 de oameni fiind afectați anual în întreaga lume), a reușit să dezvolte o metodă prin care să restabilească abilitatea șobolanilor de a merge din nou. Această metodă combină stimularea măduvei spinării cu terapia asistată de roboți. Un prim pas a fost injectarea coloanei cu un cocktail de substanțe chimice care să stimuleze nervii spinali. Apoi a urmat implantarea unor electrozi în şira spinării care să elibereaze o stimulare nedureroasă. Întrucât acești pași nu au fost suficienți pentru a restabili mișcarea, ei au dezvoltat un sistem robotic care să sprijine şobolanii să stea în poziție verticală. În timp, șobolanii au reușit să meargă, să urce scări în mod voluntar și chiar să alerge.
„Ceea ce am observat a fost o amplă reorganizare a sistemului nervos central, nu doar la nivelul leziunii, ci în cadrul creierului, a trunchiului cerebral şi a măduvei spinării”, a declarat conducătorul studiului, prof. Gregoire Courtine.
Ceea ce l-a motivat pe prof. Gregoire Courtine să-și înceapă călătoria pe tărâmul fascinant al cercetării și să urmeze o abordare pragmatică, a fost afirmația plină de forță a regretatului actor Christopher Reeve (el însuși suferind de leziuni ale măduvei spinării).
„Trebuie să fiţi mai pragmatici. Mâine când plecaţi de la laborator, vreau să vă opriţi la centrul de reabilitare să priviţi oamenii accidentaţi care se luptă pas cu pas, străduindu-se să-și susțină corpul. Şi când mergeţi acasă, să vă gândiţi ce veţi schimba în studiile voastre a doua zi, pentru a le ușura viaţa”, i-a spus Christopher Reeve cercetătorului.
Un alt cercetător pasionat este Reggie Edgerton, care de aproape 40 de ani studiază modul în care reţelele neuronale din măduva spinării pot restabili controlul voluntar al mişcărilor în urma paraliziei. Munca acestui om de știință formează baza majorității proiectelor de stimulare a maduvei spinale efectuate în prezent. El şi o echipă de cercetători de la Universitatea California Los Angeles (UCLA) au conceput o strategie terapeutică, numită stimulare transcutanată, menită să aibă un impact pozitiv în viețile multora. Această procedură medicală constă în transmisia de curent electric în măduva spinării prin electrozi plasaţi strategic pe piele în partea inferioară a spatelui.
Studiul a fost efectuat în sesiuni de 45 de minute pe parcursul a 18 săptămâni și a implicat pacienţi, cu vârste cuprinse între 19 şi 56 de ani, care au paralizat în urma unor traumatisme suferite în timpul unor activităţi sportive şi în accidente rutiere. După o lună de stimulare electrică neinvazivă a măduvei spinării, cinci bărbaţi complet paralizaţi de la brâu în jos au reușit să-şi mişte picioarele din nou după ani de paralizie. Cercetătorul a subliniat faptul că stimularea trebuie să fie combinată cu exerciţii de reabilitare constante pentru a spori eficacitatea procedurii.
,,Suntem mai degrabă sever criticați pentru că oferim speranţă”, a declarat cercetătorul Reggie Edgerton. ,,Dar eu nu mă simt deloc reticent din această cauză. De fapt, eu cred că toţi ar trebui să aibă speranţă”.
