Marius și Dorina Hămbășan sunt doi tineri cu dizabilități care demonstrează în fiecare zi că dragostea poate depăși orice barieră. Handicapul și prejudecățile nu i-au împiedicat să-și construiască o familie.
Marius Nicolae Hămbășan are 39 de ani, suferă de distrofie musculară și este dependent de scaunul rulant. Din anul 2009 locuiește în centrele speciale din județul Sibiu pentru persoanele cu dizabilități. Pe Dorina a cunoscut-o în urmă cu 9 ani, în Centrul Dumbrăveni și tot acolo s-au căsătorit.
Marius povestește că după ce a cunoscut-o pe Dorina, s-a mutat la Cisnădie pentru a-și termina studiile. După trei ani s-a întors la Dumbrăveni și a început să o vadă pe Dorina într-o altă lumină, să-și dea seama de potențialul ei: aceasta avea o dorință mai mare de integrare și de a trăi o viață independentă. Au început să țină unul la altul, iar cu timpul, după o perioadă de cunoaștere și acomodare au decis să formeze un cuplu și să-și unească destinele.
Marius spune că, deși trăiește într-un centru rezidențial, se simte privilegiat pentru că a avut șansa de a cunoaște oameni deosebiți, care le-au fost alături, i-au îndrumat și i-au motivat să facă lucruri bune și frumoase.
El mărturisește că viața trăită într-un centru nu este ușoară, însă faptul că se au unul pe altul le dă putere să lupte pentru a se integra în comunitate și pentru a-și împlini visurile. Ei nu au lăsat ca greutățile să-i împiedice să-și construiască propria familie. Acum împart aceeași cameră a căminului, aceleași necazuri și bucurii și își doresc să aibă propria lor locuință.
Dorina are dizabilitate mentală, gradul 2, cu discernământ și provine dintr-o familie dezbinată, unde nu a simțit dragoste, în care povestește că a fost ținută flămândă și însetată, abuzată fizic, mental și sexual.
,,În trecut, din cauza abuzurilor la care a fost supusă, soției i-au lipsit multe, începând de la mâncare, haine, libertate, emoții și de ceea ce avea nevoie… Am încercat să acopăr golurile din sufletul ei, oferindu-i tot ceea ce este mai bun, pentru a o face fericită”, explică Marius.
Întrucât cei doi împlinesc pe 11 mai doi ani de la căsătorie, iar Dorina tocmai ce a împlinit 37 de ani, Marius s-a gândit să organizeze o petrecere surpriză, în care toți rezindenții centrului să simtă căldura și bucuria unei familii.
,,Cu ocazia zilei de naștere a soției și aniversării a doi ani de căsătorie, rezidenții centrului Crrph Dumbrăveni (Sibiu) s-au bucurat de sărbătoare, astfel încât au fost invitații noștri și am petrecut cu toții, bucurându-ne de o zi specială, plină cu emoție. Am degustat tort, suc, cafea (fără cofeină), am avut muzică, dans și voie bună alături de conducerea și personalul centrului, care în ciuda greutăților încercă din răsputeri să aducă zâmbete și bucurie pe chipurile rezidenților instituționalizați”, mai spune Marius.
Marius consideră că astfel de evenimente trebuie promovate mai mult în instituțiile rezidențiale, deoarece cei care trăiesc în cămine, din cauza abuzurilor suferite nu cunosc cum e să ai o familie, să ții se sărbătorească ziua, să ții se facă o bucurie și să fii iubit.
,,Am dorit să aducem o rază de soare și de această dată în sufletele tuturor, ca aceștia să conștientizeze ce presupune viața de cuplu /familie. Aceste evenimente trebuie promovate în centre. Am dorit să-i ofer soției tot ce este mai bun și să acopăr lipsurile și abuzurile asupra ei, din timpul când locuia cu familia și era maltratată și infometată, fără să știe ce înseamnă o surpriză, o aniversare, o familie”, povestește Marius.
Prin micile surprize și atenții pe care și le fac, cei doi tineri încearcă să-și facă viața de zi cu zi cât mai plăcută. Potrivit spuselor lui Marius, atunci cand simți umărul cuiva, îți cresc aripi, îți este mult mai ușor să treci peste greutăți și simți că oamenii au nevoie de tine.
De asemenea, Marius punctează faptul că ei doi se simt privilegiați, deoarece au beneficiat de sprijinul conducerii Centrului de la Dumbrăveni, astfel reușind să se căsătorească și să aibă parte de surprize frumoase, care îndulcesc clipele grele trăite într-un cămin. Din acest motiv, ei doresc să le facă bucurii și altor rezidenți mai puțin norocoși.
În plus, Marius și Dorina se simt recunoscători și mulțumesc conducerii, ONG-urilor și tuturor oamenilor care îi susțin și îi ajută cu ceea ce au nevoie.
,,Mulțumim conducerii, doamnei Directoare Munteanu Raluca, precum și tuturor angajaților pentru grija și interesul acordat necondiționat bolnavilor din centru. Mulțumim departamentului social, psihologic, instructorilor, infirmierilor și celor ce ne poartă de grijă. Mulțumim Consiliului Național al Dizabilității din România , care întotdeauna au fost alături de noi, cu o vorbă bună, cu ajutor material/financiar și emoțional. Mulțumim tuturor pentru implicare și bunătate sufletească”, precizează Marius.
da frumoasa poveste de dragoste de epanare a amintirilor de necesiatatea de a merge mai departe independent- de sprijin asa cum este mentionat si pe aceasta cale felicitari.
Asa si eu am peste 28 de ani in cuplu si dintre care din 2009 a inceput casatoria si un loc de munca ear cred ca singurul lucru care a lipsit este independenta de a avea un trai independent , de a avea o casa gandita de la varsta de 24 de ani.
Din pacate nu a fost asa nici pana astazi 2021.
Din ce stim D.G.A.SP.C.-VN URMEAZA SA ruleze proiecte pe noi servicii sociale pe tip de locuinte protejate in comunitate si santem selectati pt evaluare si eventual primirea uneoi astfel de locuinte.
Asa cum meentionam o viata de institutionalizare de la 1072 si pana in 2021- in care statu roman a inceputgreu gandirea de noi servicii . ear aceasta generatie din 70 se gandesc ca tineretea a trecut si ca dupa 50 de ani de institutionalizare statu roman inca incearca ceva , e bine pt noua generatie pt prevenire a inca 50 de ani de institutionalizare.