EDF publică cea de-a șaptea ediție a Raportului privind drepturile omului, care se axează pe dreptul persoanelor cu dizabilități la un loc de muncă

Forumul European al Persoanelor cu Dizabilități (EDF) a publicat cea de-a șaptea ediție a Raportului privind drepturile omului, care se axează pe dreptul persoanelor cu dizabilități la un loc de muncă. Noul raport EDF, intitulat ,,Dreptul la muncă: situația persoanelor cu dizabilități în Europa privind ocuparea forței de muncă”, dezvăluie decalajul persistent în ceea ce privește accesul la locuri de muncă de calitate pentru persoanele cu dizabilități.

,,Pentru multe persoane cu dizabilități, găsirea și menținerea unui loc de muncă de calitate rămâne o provocare majoră. An de an, deceniu după deceniu, datele ne arată cât de greu este pentru persoanele cu dizabilități să intre și să rămână pe piața muncii. (…) În timp ce multor persoane cu dizabilități li se refuză oportunitățile de muncă din cauza discriminării, nenumărați alții care reușesc să-și găsească de lucru se confruntă în continuare cu discriminare la locul de muncă”, se precizează în raportul EDF.

Potrivit sursei citate, noul raport analizează cele mai recente date privind angajarea persoanelor cu dizabilități în Uniunea Europeană. Totodată, explorează barierele majore în calea angajării, compară realitățile din diferite state membre ale UE și prezintă experiențele personale ale persoanelor cu dizabilități din Europa. De asemenea, raportul identifică politicile existente pentru a promova angajarea persoanelor cu dizabilități în UE și prezentintă recomandările EDF factorilor de decizie.

Yannis Vardakastanis, președintele EDF, afirmă că, în Uniunea Europeană, ratele de ocupare a persoanelor cu dizabilități nu arată nicio îmbunătățire substanțială, în special când ne referim la munca cu normă întreagă și la locurile de muncă pe piața deschisă a muncii, precum și la situația femeilor și a tinerilor cu dizabilități

,,Accesul la locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități este, fără îndoială, un domeniu în care mai avem un drum foarte lung de parcurs în Europa. Există un decalaj clar între realitatea persoanelor cu dizabilități și experiența celor fără dizabilități în ceea ce privește găsirea unui loc de muncă. Observăm acest lucru nu numai în ceea ce privește numărul de persoane cu dizabilități care nu își pot găsi un loc pe piața muncii, dar și în ceea ce privește calitatea scăzută a locurilor de muncă, condițiile de exploatare și salariile mici care îi așteaptă pe mulți dintre cei care reușesc să-și găsească un loc de muncă. Lipsa accesului la locuri de muncă apare în mod constant ca una dintre cele mai mari preocupări ale persoanelor cu dizabilități. De asemenea, aceasta este legată în mod inerent de alte probleme presante cu care ne confruntăm, cum ar fi: viața independentă, calitatea vieții și capacitatea de a evita riscul sărăciei și al excluziunii sociale. Având în vedere că Europa se află în mijlocul unei crize devastatoare a costului vieții, niciodată nu a fost mai important pentru comunitatea noastră să poată câștiga salarii decente prin muncă care este aleasă în mod liber, care să ofere condiții de muncă echitabile și stabile și sisteme de securitate socială ce elimină o parte din povara și costurile suplimentare legate de dizabilitate, într-o societate care încă conține atât de multe bariere pentru noi”, spune președintele EDF, Yannis Vardakastanis, în introducerea acestui raport.

El subliniază că viitorul Europei și prosperitatea Uniunii Europene depind de construirea unei piețe a muncii care este suficient de incluzivă și flexibilă pentru a primi toate tipurile de lucrători, nu în ultimul rând persoanele cu dizabilități.

,,Este timpul să învățăm din eșecul nostru de a face progrese reale și concrete în acest domeniu. Trebuie să fim mult mai duri în combaterea discriminării cu care se confruntă multe persoane cu dizabilități, atât înainte, cât și în timpul angajării. Trebuie să oferim un sprijin mai mare, mai sistematic și mai adaptat celor care fac tranziția către lumea muncii, precum și să asigurăm o conexiune mai mare între angajatori și agențiile de ocupare a forței de muncă. Trebuie să oferim un sprijin mai bun persoanelor cu dizabilități în obținerea competențelor cerute de piața actuală și în pregătirea lor pentru viitoarea lume a muncii. Trebuie să îmbunătățim considerabil modul în care sunt oferite acomodării rezonabile lucrătorilor cu dizabilități. De asemenea, trebuie să vedem persoanele cu dizabilități ca potențiali antreprenori și angajatori, mai degrabă decât ca persoane în căutarea unui loc de muncă. Și, bineînțeles, trebuie să regândim absolut modul în care sunt asigurate protecția socială și măsurile de siguranță, pentru a elimina riscul cu care se confruntă multe persoane cu dizabilități de a pierde sprijinul și serviciile atunci când se angajează.

Provocările din fața noastră ar putea părea mari, dar cu idei proaspete și ascultând schimbările pe care le cer persoanele cu dizabilități și organizațiile lor reprezentative putem începe să găsim soluții la ceea ce, timp de atâtea decenii, a părut o problemă de nerezolvat. Sperăm că acest raport va juca un rol în punerea în mișcare a acestei schimbări”,  mai spune Yannis Vardakastanis.

Raportul arată că doar 51,3% dintre persoanele active cu dizabilități în vârstă de muncă din UE au un loc de muncă remunerat. În plus, femeile și tinerii sunt dezavantajați: doar 49% dintre femei și 47,4% dintre tinerii cu dizabilități au un loc de muncă remunerat.

Situația este extrem de proastă în patru țări UE. Grecia și Irlanda conduc în acest „clasament al rușinii”, cu mai puțin de o treime (32,6%) dintre persoanele cu dizabilități angajate. Urmează Croația cu doar 37% și Spania cu 39%.

Foto din raportul EDF: Rata de angajare a persoanelor cu dizabilități în statele membre ale UE

Potrivit EDF, situația  este mai gravă atunci când se ia în considerare angajarea cu normă întreagă, în special pentru femeile cu dizabilități. Mai puțin de 20% dintre femeile cu dizabilități sunt angajate cu normă întreagă în 11 țări, printre care: Irlanda, Belgia, Spania, Italia, Malta, Polonia, Ungaria, Croația, România, Bulgaria și Grecia.

Prapastia dintre rata de angajare a persoanelor cu dizabilități și a celor fără dizabilități – „decalajul de angajare a persoanelor cu dizabilități” – este clară și variază în mod necontrolat. În raport, sunt evidențiate mai multe motive pentru acest decalaj, cum ar fi: lipsa furnizării de acomodare rezonabilă, discriminarea structurală și prejudecățile suferite de persoanele cu dizabilități, precum și lipsa accesului la educație incluzivă de calitate.

În ceea ce privește adaptarea rezonabilă, problemele comune includ finanțarea și sprijinul limitat, birocrația excesivă pentru a accesa acomodarea rezonabilă (o povară atât pentru angajatori, cât și pentru angajați) și disponibilitatea limitată a informațiilor privind sprijinul din partea statului. În ciuda faptului că directiva UE privind egalitatea în muncă este în vigoare din 2000, nu există instrucțiuni privind acomodarea rezonabilă și chiar și cererile simple, cum ar fi trecerea la muncă cu fracțiune de normă, sunt adesea refuzate. Acest lucru duce la practici neloiale – de exemplu, Zuzana din Cehia a trebuit să nu mai lucreze din cauza lipsei de acces la asistență personală.

,,Prejudecățile și discriminarea există la fiecare pas: de la serviciile de angajare în timpul căutării unui loc de muncă până la momentul angajării, trecând prin procesul de recrutare. De exemplu, Annika, din Austria, avea peste treizeci de ani când i s-a spus să solicite o pensie de invaliditate, deoarece serviciile de ocupare a forței de muncă nu au știut unde să o plaseze în ciuda calificărilor ei profesionale. Margrét, o femeie islandeză care lucrează la o ambasadă, spune că autoritățile de supraveghere decid adesea să nu-i atribuie sarcinile din cauza dizabilității sale, fără a o consulta. Nu este un caz izolat – un sondaj efectuat în Germania în 2019 a raportat că 58% dintre respondenții cu dizabilități au suferit discriminare la locul de muncă”, se arată în raport.

Potrivit raportului, Bulgaria, Croația și România au cel mai mic venit mediu net echivalent pentru femeile cu dizabilități.

În plus, datele existente ascund faptul că persoanele cu dizabilități sunt adesea plătite cu salariul minim sau sub salariul minim, lucrează cu fracțiune de normă, au contracte de muncă precare și chiar lucrează în ateliere izolate, segregate de piața deschisă a muncii, așa cum este descris mai detaliat într-un raport din aprilie 2020 de către EDF. În special, persoanele cu dizabilități psihosociale și intelectuale se confruntă cu bariere semnificative în calea angajării.

Raportul mai arată că persoanele cu dizabilități câștigă și mai puțin atunci când sunt angajate, deși au nevoie de venituri mai mari pentru a face față costurilor suplimentare ale vieții într-o societate discriminatorie și inaccesibilă. Costurile de întreținere a locuinței  și de transport, de exemplu, reprezintă o povară disproporționat de mare pentru persoanele cu dizabilități în comparație cu persoanele fără dizabilități. De exemplu, peste 47% dintre persoanele cu dizabilități din UE nu își pot plăti facturile.

Foto: Procentul gospodăriilor cu membri cu dizabilități în statele membre ale UE, pentru care costurile de întreținere a locuinței reprezintă o povară grea

,,Multe persoane cu dizabilități suportă costuri suplimentare și trebuie să cheltuiască mai mult pentru a atinge același nivel de viață ca și persoanele fără dizabilități. Impactul costului dizabilității este mai sever din cauza gradului scăzut de ocupare a forței de muncă și a indemnizației de handicap insuficiente.

Costurile suplimentare pot include produse, precum adaptarea locuinței, dispozitive de asistență și tehnologie, medicamente, asistență personală sau alte servicii de asistență. Costurile suplimentare de energie pot fi suportate și din cauza unei nevoi mai mari de a sta în caldură atunci când nu te poți mișca sau din cauza consumului suplimentar de energie al dispozitivelor de asistență, cum ar fi scaunele cu rotile electrice, printre altele. În contextul actual al crizei energetice și al costului vieții din Europa, aceste costuri suplimentare vor fi, probabil, și mai extreme și vor expune și mai mult persoanele cu dizabilități la risc de sărăcie și excluziune social”, se mai specifică în raport.

De asemenea, raportul explică că persoanele cu dizabilități suportă costuri chiar mai mari pentru a fi angajate, cum ar fi plata unui transport special din cauza transportului public inaccesibil, suplimentar pentru asistență personală la ore mai convenabile etc

Acesta este motivul pentru care raportul lansat recent solicită țărilor UE să continue să ofere pensia de invaliditate chiar și atunci când oamenii sunt angajați cu normă întreagă – ca mijloc de a compensa aceste costuri. Se știe că lucrătorii cu dizabilități din statele membre ale UE își pierd pensia de invaliditate atunci când încep să lucreze. De fapt, persoanele cu dizabilități sunt mai expuse riscului de a se confrunta cu sărăcia în câmpul muncii decât persoanele fără dizabilități.

Raportul stabilește o serie de recomandări pentru autoritățile publice, inclusiv UE și țările sale, și anume:

• Să permite persoanelor să păstreze pensiile de invaliditate atunci când au o activitate remunerată;
• Să interzică practica de a plăti persoanelor cu dizabilități sub salariul minim și să promoveze modele de angajare care facilitează tranziția către incluziunea pe piața deschisă a muncii;
• Să promoveze unele practici eficiente pentru a avea acces la acomodare rezonabilă și pentru a angaja persoane cu dizabilități afectate de alte forme de marginalizare.

Membrul Parlamentului European Katrin Langesiepen, președintele Intergrupului pentru persoanele cu dizabilități din Parlamentul European și vicepreședintele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, afirmă:

,,A avea un loc de muncă este vital în viața noastră. După cum se arată în această publicație, există o problemă foarte reală a persoanelor cu dizabilități care sunt excluse complet de pe piața muncii și o criză paralelă pentru cei care reușesc să-și găsească un loc de muncă, plătiți sub salariul minim, angajați în medii izolate și lipsiți de drepturile lor fundamentale”.

Mai multe informații despre raportul EDF aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-2023-the-right-to-work/