Ateliere Fără Frontiere a lansat proiectul „Îmbrăcat cu demnitate”, o inițiativă-pilot care își propune să aducă în atenție o nevoie mai puțin vizibilă a persoanelor cu dizabilități locomotorii și senzoriale: accesul la îmbrăcăminte adaptată pentru viața de zi cu zi, inclusiv pentru participarea socială și profesională.
Potrivit organizației, proiectul este primul de acest tip din România în care persoanele cu dizabilități nu sunt doar beneficiare ale unor soluții concepute de alții, ci participă direct la procesul de creație și devin co-designerii propriilor piese vestimentare și accesorii. Inițiativa este finanțată de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD), cu fonduri alocate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.
Pentru o persoană care nu întâmpină dificultăți de mobilitate sau de manipulare, îmbrăcarea este, de cele mai multe ori, un gest cotidian automat. Pentru unele persoane cu dizabilități, însă, hainele obișnuite pot crea dificultăți reale: fermoare care nu pot fi deschise cu o singură mână, croieli nepotrivite pentru poziția în scaun rulant, materiale care se deteriorează prin frecare sau haine care devin incomode după mai multe ore petrecute în poziție șezândă.
Nevoile utilizatorilor, punctul de plecare
Proiectul a început prin consultarea directă a 12 persoane cu dizabilități locomotorii și senzoriale din București, Ilfov și Dâmbovița, desfășurată în perioada 15–19 iunie 2026.
Potrivit Ateliere Fără Frontiere, toți cei 12 participanți au declarat că nu au găsit în comerțul din România îmbrăcăminte sau accesorii adaptate nevoilor lor. De asemenea, 80% dintre participanți au afirmat că și-au modificat singuri hainele obișnuite sau au renunțat la activități sociale din cauza dificultăților legate de îmbrăcare.
„Acest proiect nu avea cum să existe fără a înțelege, înainte de orice, nevoile persoanelor cărora ne adresăm, dincolo de orice am crede noi, ca designeri sau producători, că își doresc sau au nevoie. Discuțiile pe care le-am avut ne-au arătat că cerințele pe care le au, chiar dacă par speciale la prima vedere, sunt de fapt cerințe pentru o viață obișnuită, pentru activități de zi cu zi la care noi nici nu ne mai gândim, pentru că fac parte din rutina noastră.”, a precizat Lorita Constantinescu, directoare de dezvoltare Ateliere Fără Frontiere și coordonatoarea atelierului remesh.
Pentru extinderea cercetării, proiectul prevede și aplicarea unui chestionar în rândul a cel puțin 50 de persoane cu dizabilități, precum și realizarea a minimum cinci interviuri aprofundate. Datele rezultate ar urma să contribuie la conturarea unei baze de informații care să poată fi utilizată ulterior de factori de decizie și producători.
De ce contează îmbrăcămintea adaptată
Hainele adaptate pot include soluții precum sisteme de închidere mai ușor de utilizat, materiale și cusături care reduc disconfortul, croieli concepute pentru persoanele care petrec mult timp în poziție șezândă sau elemente care facilitează îmbrăcarea.
În cazul persoanelor care folosesc scaun rulant, de exemplu, o haină concepută pentru un corp aflat permanent în poziție verticală poate necesita modificări pentru a deveni confortabilă și funcțională în poziția șezând. Astfel de adaptări pot avea efecte și asupra autonomiei cotidiene. Simplificarea procesului de îmbrăcare poate reduce timpul și efortul necesar, inclusiv pentru persoanele care beneficiază de sprijinul unui aparținător sau al unui îngrijitor.
,,Orice piesă de îmbrăcăminte e gândită la intersecția dintre corpul uman, mediul în care e purtată și haina în sine, iar componenta umană include, la rândul ei, dizabilitățile vizibile și invizibile ale purtătorului. Hainele funcționează cu adevărat doar atunci când aceste trei elemente sunt în echilibru și procesul de proiectare pornește mereu de la o problemă concretă, identificată dinainte.
O parte dintre soluțiile discutate în proiect, cum ar fi sistemele de închidere mai simple sau croielile care reduc timpul de îmbrăcare, ușurează și munca aparținătorilor sau îngrijitorilor care ajută zilnic o persoană cu dizabilități să se îmbrace. De altfel, la fel cum rampele de acces, gândite inițial pentru persoane care folosesc scaunul rulant, ajung să fie folosite zilnic și de părinți cu cărucioare sau de persoane vârstnice, unele dintre soluțiile din îmbrăcămintea adaptată au potențialul să fie apreciate, în timp, de un public mult mai larg decât cel pentru care au fost gândite inițial”, au precizat reprezentanții Ateliere Fără Frontiere
Inițiativa pornește de la principiul „Nimic pentru noi, fără noi”, utilizat în proiect pentru a sublinia importanța implicării directe a persoanelor cu dizabilități în proiectarea soluțiilor care le sunt destinate.
De la nevoi concrete la modele vestimentare
În etapa de co-design, 15 persoane cu dizabilități au participat la patru sesiuni alături de designerul Antoaneta Tica, lector universitar în cadrul Universității Naționale de Arte București, Departamentul Modă, și de croitoresele atelierului remesh al Asociației Ateliere Fără Frontiere. Potrivit organizației, nevoile identificate în cadrul acestor întâlniri au transformate în soluții concrete de design.
Printre exemplele discutate se află o jachetă mai scurtă în partea din față și mai lungă în spate, pentru a reduce riscul ca materialul să se șifoneze sau să ajungă în zona roților scaunului rulant, pantaloni realizați din material elastic și întăriți în zona spatelui, un accesoriu pentru transportul medicamentelor și o geantă cu sistem de deschidere simplificat.
Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România și una dintre participantele la procesul de co-design, a explicat că hainele sunt, în general, concepute pornind de la un corp aflat în poziție verticală, ceea ce poate crea dificultăți pentru persoanele care folosesc scaun rulant.
,,Pentru mine, principala problemă este că majoritatea hainelor sunt concepute pornind de la un corp aflat în poziție verticală, nu de la unul care petrece ore întregi așezat într-un scaun rulant. Iar diferența aceasta se simte în felul în care cade o haină, în lungimea ei, în mâneci și, mai ales, în confort.
Găsirea hainelor potrivite nu este deloc simplă. Sunt o persoană activă profesional, îmi place să mă îmbrac elegant și țin mult la felul în care arăt. Nu vreau să aleg între confort, funcționalitate și eleganță.
Nu cred că am în garderobă vreun sacou pe care să-l fi cumpărat și să-l fi purtat exact așa cum a venit din magazin. Aproape întotdeauna ajunge la croitor pentru modificări. Lungimea, mânecile, proporțiile – ceva trebuie ajustat pentru ca haina să se potrivească nu doar corpului meu, ci și poziției pe care o am în scaunul rulant.
Cel mai des apelez la croitoreasa mea, pentru că, în timp, a învățat să-mi cunoască nevoile și să înțeleagă ce funcționează pentru mine. Pentru evenimentele de gală colaborez cu o tânără creatoare de modă. Așa am ajuns să port haine în care mă simt bine, care mă reprezintă și care îmi permit să fiu elegantă fără să fac compromisuri majore de confort.
Mi-ar plăcea ca, într-o zi, să pot intra într-un magazin și să aleg o haină pentru că îmi place, nu pentru că este singura pe care o pot purta”, a declarat Daniela Tontsch.
Îmbrăcămintea și participarea socială
Problema vestimentației adaptate se înscrie într-un context mai larg privind participarea persoanelor cu dizabilități la viața socială și profesională.
România avea, la începutul anului 2026, 974.299 de persoane cu dizabilități certificate, potrivit datelor publicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități. Dintre acestea, 87,17% au handicap grav sau accentuat.
România a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități prin Legea nr. 221/2010. Convenția promovează participarea deplină și efectivă a persoanelor cu dizabilități în societate, iar legislația românească include printre principiile privind protecția și promovarea drepturilor acestora adaptarea societății, libertatea de alegere și control asupra propriei vieți și incluziunea socială.
Domeniul vestimentar e unul dintre cele mai puțin vizibile domenii în care se pune în practică un asemenea angajament, pentru că, spre deosebire de rampe de acces sau transport adaptat, lipsa unor haine potrivite nu se vede din exterior, ci se resimte zilnic, în privat.
,,Până acum, în România nu exista niciun brand sau atelier specializat în haine gândite pentru participarea activă la viața socială și profesională a persoanelor cu dizabilități locomotorii sau senzoriale, deși există, izolat, și alte inițiative de îmbrăcăminte adaptată, orientate spre alte nevoi specifice. Segmentul pe care îl vizează proiectul „Îmbrăcat cu demnitate” este diferit, deoarece se concentrează pe realizarea de haine pentru cei care ies din casă, merg la muncă, se întâlnesc cu prietenii sau fac cumpărături, o nișă pe care piața globală o acoperă de ani buni”, explică reprezentanții Ateliere Fără Frontiere.
Segmentul de „adaptive fashion” este estimat să ajungă la 14,5 miliarde de dolari până în 2033 (Allied Market Research, 2024), cu branduri dedicate în Marea Britanie, Germania, Franța sau Olanda.
Lipsa hainelor adaptate depășește problema confortului
Datele Eurostat pentru 2024 arată că 70,9% dintre persoanele cu dizabilități cu vârsta între 15 și 64 de ani din România se aflau în afara forței de muncă, față de 44,5% la nivelul Uniunii Europene. Indicatorul se referă la persoane care nu erau nici angajate, nici în căutarea unui loc de muncă.
În acest context, proiectul „Îmbrăcat cu demnitate” abordează vestimentația nu doar ca pe o chestiune de confort sau estetică, ci și ca pe un posibil factor care poate influența autonomia și participarea la activități sociale și profesionale.
,,Dacă durează o oră să te îmbraci sau dacă hainele se rup constant din cauza frecării cu un scaun rulant, ieșitul din casă, la muncă, la interviu, la o întâlnire, devine, pur și simplu, mai complicat”, susțin organizatorii.
O colecție realizată împreună cu persoanele cu dizabilități
Proiectul prevede realizarea unei colecții-pilot de 45 de piese, în 15 modele, câte trei exemplare din fiecare. Materialele utilizate provin din resurse reutilizate, precum bannere publicitare și uniforme industriale scoase din uz.
Potrivit informațiilor publicate de Ateliere Fără Frontiere, colecția urmează să fie prezentată public în octombrie 2026, în cadrul evenimentului „Îmbrăcat cu demnitate”, iar participanții la procesul de co-design își vor prezenta propriile creații.
Prin această inițiativă, o nevoie care până acum a rămas în mare parte individuală și puțin documentată este adusă în atenție prin cercetare, consultare directă și co-design. Pentru persoanele cu dizabilități, accesibilitatea înseamnă nu doar rampe, transport adaptat sau tehnologii asistive, ci și posibilitatea de a avea haine care să răspundă propriului corp, propriului stil de viață și propriilor alegeri.
Proiectul poate reprezenta astfel un punct de plecare pentru dezvoltarea unor soluții vestimentare adaptate și pentru o mai bună înțelegere a nevoilor persoanelor cu dizabilități în acest domeniu.
Mai multe informații sunt disponibile pe site-ul Ateliere Fără Frontiere: https://atelierefarafrontiere.ro
