Instituțiile rezidențiale au devenit focare de infecție și de abuz – Guvernele trebuie să ia urgent măsuri

Forumul european pentru persoane cu dizabilități (EDF) și-a exprimat îngrijorarea față de situația persoanelor cu handicap care trăiesc în instituții. Se estimează că 1 milion de persoane cu dizabilități care trăiesc în instituții rezidențiale sunt acum mai vulnerabile ca niciodată, cu risc crescut de infecție cu COVID-19, abuzuri fizice și psihice din cauza izolării, neglijării și chiar abandonului.
Pericolele cu care se confruntă persoanele din instituții includ:

• Lipsa echipamentului individual de protecție pentru persoanele cu dizabilități și personalul instituțiilor duce la un risc mai mare de îmbolnăvire, atât pentru personal, cât și pentru rezidenți. Riscul este agravat din cauza vieții tipice instituțiilor;
• Lipsa de îngrijire și rezidenții rămași nesupravegheați din cauza lipsei de personal – personalul nu poate lucra deoarece este infectat sau sub carantină sau nu lucrează din cauza fricii de a se infecta;
• Măsuri de reținere și tratament forțat, sub pretextul măsurilor preventive;
• Izolarea forțată care duce la lipsa contactului social – familie, prieteni și alții.

Rapoartele arată că acest lucru se întâmplă deja în mai multe țări:

• În Grecia, unitățile psihiatrice blochează persoane în camerele lor și îi privează de accesul la telefoanele mobile și la internet. Contactul cu familia sau prietenii este deseori interzis sau trebuie făcut printr-un singur telefon, ceea ce crește șansa de transmitere a COVID-19. Unitățile de psihiatrie se confruntă cu lipsa de personal din cauza că mulți lucrători nu mai muncesc de teama de a nu fi contaminați;
• În Italia, 70 de persoane au fost infectate într-o instituție pentru persoanele cu dizabilități intelectuale. Managerii au recunoscut că rezidenții și personalul nu aveau echipament individual de protecție;
• În Polonia, 52 de rezidenți (din 67) și 8 personal (din 14) s-au infectat într-o instituție rezidențială din Polonia;
• În Spania, presa a raportat mai multe dintre aceste cazuri, inclusiv 43 de decese într-o casă de pensionare și cel puțin 12 cazuri suspecte într-o instituție din Granada. Există, de asemenea, rapoarte despre serviciile de asistență care au mare nevoie de măști, mănuși și combinezoane. În acest sens, se apelează la soluții făcute în casă și chiar la sterilizarea echipamentelor.

În Germania, instituțiile rezidențiale se confruntă cu o lipsă gravă de echipament individual de protecție și de finanțare pentru a susține măsurile de prevenție.De asemenea, reprezentanții EDF sunt extrem de preocupați de întreruperea serviciilor comunitare în unele țări. Ei le cer autorităților:

• Să facă toate eforturile posibile pentru a închide instituțiile rezidențiale și psihiatrice și să ofere soluții de a trăi în comunitate.
• Să verifice și să garanteze că rezidenții nu sunt abuzați și neglijați, iar izolarea, reținerea cu ,,forța” și tratamentele forțate nu sunt utilizate sau escaladate în timpul acestei crize.
• Să garanteze că persoanele cu dizabilități își pot contacta în continuare familiile și rețeaua de asistență din afara unității și să poată face acest lucru în privat și prin intermediul propriilor dispozitive de comunicare.
• Să introducă teste proactive, pe scară largă, și măsuri preventive mai stricte pentru grupurile de persoane cu dizabilități vulnerabile și predispose la infecții – inclusiv pentru persoanele care trăiesc în instituții. Aceste măsuri ar trebui să se extindă și la rețeaua lor de asitență socială;
• Să se asigure că persoanele cu dizabilități din instituțiile rezidențiale au acces egal la tratament.
• Să desemneze furnizorii de servicii de asistență (inclusiv asistenții medicali și asistenții personali) ca „lucrători-cheie”, care ar trebui să continue să lucreze și să li se ofere echipamentul de protecție personală și instrucțiunile necesare pentru a reduce expunerea și răspândirea infecției, precum și testarea proactivă pentru virus. Acestora trebui să li se permită să călătorească de la și către locul de muncă (atât organizațiile, cât și casele pacienților.
• Să ofere urgent truse de protecție personală personalului și persoanelor cu dizabilități care trăiesc în instituții rezidențiale și personalului care oferă sprijin comunitar;
• Să se asigure că instituțiile au provizii de produse de igienă și că sunt luate măsuri stricte de igienă și prevenire. Aceste livrări ar trebui să fie disponibile și rezidenților și amplasate în formate accesibile public în instituții.
• Să sprijine agențiile care oferă asistență pentru persoanele cu dizabilități în elaborarea planurilor de continuitate, pentru situațiile în care numărul personalului disponibil poate fi redus. Aceasta include reducerea barierelor birocratice de recrutare, menținând în continuare măsuri de protecție, cum ar fi verificările antecedentelor;
• Să investească în servicii de asistență și să se asigure că pot suporta costurile crescute asociate cu această criză, inclusiv medicamente, materiale de protecție și ore suplimentare ale personalului, într-un mod care să-i includă pe toți cei afectați. Să efectueze vizite și să monitorizeze cu atenție activitățile instituțiilor de îngrijire  pentru a se asigura că rezidenții nu sunt abandonați sau puși în pericol din cauza lipsei de personal. Rezidenții ar trebui să aibă acces la informații privind drepturile și mijloacele lor de a raporta neregulile.
• UE ar trebui să ofere țărilor cărora le lipsesc echipamentele de protecție personală, truse cu instrumentele și materialele necesare pentru a evita infecția. Aceste echipamente ar trebui să fie prioritizate pentru angajații din prima linie, inclusiv personalul care sprijină persoanele cu dizabilități.