„Simbolismul” celei de-a treisprezecea indemnizații de handicap nu reprezintă „o măsură destinată sprijinirii celei mai vulnerabile categorii”!

Peste 250 de organizații care activează în domeniul protecției drepturilor persoanelor cu dizabilități au trimis o Scrisoare deschisă Primului ministru al României, Nicolae Ciucă, ministrului Muncii, Marius Budăi, președinților partidelor din coaliția de guvernare și Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități prin intermediul căreia solicită, ca în contextul adoptării Pachetului social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile, de a se avea în vedere și majorarea indemnizației persoanelor cu handicap. Actualele cuantumuri ale acesteia sunt umilitoare, iar decalajul între persoanele cu dizabilități și celelalte categorii sociale a devenit inacceptabil de mare, paradoxal, de-a lungul unei perpetue reforme dedicate celor mai vulnerabili membri ai societății. Acest aspect este evidențiat și de recentul Pachet social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile.

Redăm scrisoarea deschisă integral:

Scrisoare deschisă

În contextul adoptării de către Guvernul României a pachetului social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile, considerăm că, în cadrul acestuia, s-ar fi impus și se impune includerea majorării valorii indemnizației de handicap. Acordarea celei de-a XIII-a indemnizații de handicap nu compensează sărăcia în care se zbate categoria profund defavorizată a persoanelor cu dizabilități din țara noastră.

Domnule Prim-ministru, vă adresează această scrisoare deschisă următoarele organizații: Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), prin filialele organizațiilor neguvernamentale membre și sucursalele acestora, reprezintă un număr de peste 300 000 de persoane cu dizabilități; FEDRA- Federația pentru Drepturi și Resurse pentru Persoanele cu Tulburări în Spectrul Autist- 19 ONG-uri ale părinților copiilor cu TSA și care reprezintă aproximativ 2000 de persoane cu dizabilități; Federația Dizabnet – 50 ONG-uri membri; Rețeaua părinților din Asociațiile Down România – 21 asociații; Federația Incluziune- 20 ONG-uri membre; ROTSA- Rețeaua Organizațiilor în Autism – 86 ONG-uri membre, însemnând 4000 de persoane cu dizabilități reprezentate; FOPCD- Federația Organizaţiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități – 19 ONG-uri membre, însemnând peste 500 de persoane cu dizabilități reprezentate; Asociația de Sprijin a Persoanelor cu Nevoi Speciale- Luceafătul, Neamț; Asociația Help Autism; Fundația Star of Hope; Asociația Calea Spre Acces; Fundația Păpădia Iași; Asociația Pro ACT Suport; Asociația IL Chicco; Asociația Bună Ziua Copii din România, Bârlad; Fundația Corona, Iași; Fundația Serviciilor Sociale Bethany Iași; Organizația Umanitară Concordia; Fundația Tanner Galați; Asociația Surâsul Albastru, Iași; Fundația FARA; Fundația Ancora Salvării; Asociația Necuvinte; Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Iași; Asociația Institutul Bucovina Suceava; Asociația Reaching Out România.

În numele persoanelor cu dizabilități pe care le reprezintă, organizațiile semnatare ale acestei scrisori deschise vă transmit rugămintea de a avea în vedere și majorarea indemnizației acordate persoanelor cu dizabilități, măsură stringent necesară în vederea unei mai bune integrări în societate și a unei existențe, dacă nu decentă, măcar demnă. Actualele cuantumuri ale indemnizației de handicap sunt umilitoare. Ce poate face cu suma de 350 de lei o persoana handicap grav? Ce poate face cu 265 lei o persoana cu handicap accentuat și cu 60 de lei o persoană cu handicap mediu?

Facem prezenta solicitare în contextul în care cheltuielile de subzistență au crescut exploziv acesta fiind motivul pentru care Guvernul pe care îl conduceți a considerat necesară majorarea pensiei minime garantate și a alocației pentru copii, sprijinind astfel categoriile sociale cu un grad mare de risc de sărăcie și de excluziune socială. În mod inexplicabil și injust, pentru categoria persoanelor cu dizabilități, poate cea mai vulnerabilă, s-a considerat că suma de 350 de lei acordată la final de an (împărtiță la 12 luni) ar putea fi un ajutor suficient, acordat cu un efort bugetar minim.

În aceste condiții, suntem nevoiți să vă amintim că Articolul 4 al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, semnată de România și ratificată prin Legea nr. 221/2010, consființește că statele membre se angajează ”să ia în considerare protecția și promovarea drepturilor omului pentru persoanele cu dizabilități în toate politicile și programele” pe care le adoptă și le pun în practică.

În analiza acestei solicitări, vă rugăm să aveți în vedere și faptul că, în ultimul deceniu, majorările aplicate indemnizației de handicap au fost simbolice în raport cu evoluția costurilor de subzistență precum și cu creșterea nivelului de trai a altor segmente sociale adâncindu-se astfel o discrepanță care contravine Articolului 4 al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Mai mult, toți ceilalți indicatori de sprijin social din partea statului au fost actualizați frecvent și în mod semnificativ, dar nu și pentru persoanele cu dizabilități accentuând sentimentul de excluziune, de ignorare a celor mai vulnerabili membri ai societății. Aceștia sunt percepuți ca având un potențial de presiune neglijabil. O asemenea abordare, generatoare de adâncă dezamăgire pentru persoanele cu dizabilități, este incompatibilă atât cu obligațiile asumate de România pe plan internațional, cât și cu principiul fundamental al egalității de tratament pe care se susține că l-ar respecta societatea noastră.

În sprijinul susținerilor de mai sus vă prezentăm o situație comparativă care ilustrează elocvent inechitatea socială perpetuată pe fondul indiferenței cu care, în mod regretabil, au fost tratate persoanele cu dizabilități în ultimii ani:

– Alocația pentru copii: 2011 – 42 lei; 2021 – 214 lei.

– Salariul minim brut pe țară: 2011 – 670 lei; 2021 – 2300 lei.

– Pensia minimă garantată: 2011 – 350 lei; 2021 – 800 lei.

– Indemnizaţia pentru handicap grav: 2011 – 202 lei; 2021 – 325 lei.

Așadar, în vreme ce, în ultimii 10 ani, alocația pentru copii a fost majorată cu 409,52%, salariul minim brut cu 243,28% și pensia minimă garantată cu 128,57%, indemnizația pentru gradul grav de handicap a crescut cu doar 60,89%, ceea ce sperăm că veți fi acord că este revoltător și profund inechitabil.

Nu vom insista aici asupra problemelor multiple și complexe cu care se confruntă în societate persoanele cu dizabilități din cauze care au la baza subfinanțarea programelor specializate strict necesare acestora.

Tehnologia asistivă nu este subvenționată, accesibilizarea mediului informațional și fizic este la nivel de deziderat, dispozitivele medicale de strictă necesitate în cazul anumitor tipuri de dizabilitate sunt departe de standardele europene în materie, iar locurile de muncă adaptate sunt, asa cum bine se știe, foarte puține (de unde și gradul scăzut de ocupare și deci cel crescut de pauperizare al categoriei sociale reprezentate de persoanele cu dizabilități).

În aceste condiții, majorarea semnificativă a indemizației de handicap reprezintă exclusiv o necesitate. Această indemnizație nu constituie un venit în sine, din care beneficiarul poate să-și asigure existența, ci doar o sumă compensatorie acordată cu scopul de a acoperi cheltuielile suplimentare necesare pentru a putea îndura mai ușor dizabilitatea. În cele mai multe cazuri însă, pentru persoanele cu dizabilități indemnizația de handicap este singurul venit, evident insuficient chiar și pentru un trai mizer.

De aceea, pentru înlăturarea discriminării persoanelor cu dizabilități în cadrul adoptării Pachetului social de măsuri destinate sprijinirii categoriilor vulnerabile, vă solicităm majorarea indemnizației de handicap după cum urmează:

– pentru gradul grav, la nivelul pensiei minime garantate;

– pentru gradul accentuat, 70% din valoarea pensiei minime garantate;

– pentru gradul mediu, 40% din valoarea pensiei minime garantate.

Avem convingerea că numai astfel se poate întregi cu adevărat, în spiritul egalității de tratament a tuturor membrilor societății, paradigma “măsurilor de protecție socială”. Că numai astfel, actuala clasă politică le poate demonstra persoanelor cu dizabilități acordul și intenția de a înceta să le mai ignore, de a le considera, în sfârșit, o parte a societății. Altminteri, decalajul social dintre persoanele cu dizabilități și restul românilor va deveni tot mai mare, tot mai greu de surmontat, anulându-le practic dreptul la o viață măcar demnă, daca nu decentă.

Contăm pe sprijinul dumneavoastră încrezători că veți înțelege sensul profund uman și disperarea care răzbate din solicitarea noastră.

Cu stimă,

Președinte CNDR

Daniela TONTSCH