Recenzie de Cătălina DINCĂ
Cartea ,,Satul Mădulari, martor al devenirii mele” este o călătorie în spațiu și timp a autorului Gheorghe Constantinescu, mânat de dorul de părinți, de vatră și de oamenii satului din timpul copilăriei lui. E un jurnal al devenirii, autorul rememorând, cu lux de amănunte, anii copilăriei petrecute în Mădulari, începând cu prezentarea satului pentru ca, mai apoi, să descrie oamenii, tradițiile și obiceiurile lor, meșteșugurile și alte aspecte ce compun imaginea satului de deal. Stilul simplu, fără înflorituri, conferă cărții autenticitate și limpezime.
Amintirile despre satul Mădulari, ,,colțul de rai încărcat de sfințenie”, cu oameni frumoși si imagini mirifice ce i-au marcat ,,devenirea”, le transmite mai departe generațiilor tinere ca un fel de ,,zestre”, responsabilizându-i, totodată, cu păstrarea tradițiilor și transmiterea nealterată a acestora generațiilor viitoare.
Satul său natal, localizat în zona de deal a ,,Olteniei de sub munte” (zonă a județului Vâlcea), i-a marcat existența, fiindu-i, totodată, martor la ceea ce a devenit: un om plăcut lui Dumnezeu care a căutat înțelepciunea prin foamea de cunoaștere, studiind matematica și ingineria militară, domenii strâns legate. Prin cariera militară, își descoperă calități, precum onoarea, devotamentul curajul, disciplina, ascultarea, iar prin studiul teologiei (doi ani de teologie) și-a desăvârșit cunoașterea, redescoperind acel ,,Nihil sine Deo”, maximă învățată de la mama sa pe când era copil.
După o lungă căutare, autorul descoperă că ceea ce a trăit în satul său minunat este esența vieții; aici a descoperit credința, dragostea, iertarea și împăcarea, omenia (legea nescrisă a locuitorilor satului Mădulari), bună-cuviința, respectul și frica de Dumnezeu, sufletul frumos, simplitatea, bunătatea oamenilor, pe care le transpune, cu măiestria unui ,,sculptor al cuvintelor”, într-un tablou care prinde viață în imaginația cititorului.
Autorul a plecat din satul său natal cu un bagaj impresionant: omenia, buna cuviință, respectul, frica de Dumnezeu, iertarea și împăcarea, bună-cuviința; vedea în consătenii săi ceea ce avea dânsul în sine. Tot ceea ce a făcut, a fost să-și dezvolte și să-și valorifice acest bagaj.
Lucrarea impresionează prin realizarea artistică ce reflectă o realitate arhaică, dar încă neapusă, pe care o resuscitează și care ar putea aduce o reașezare a omului modern mai aproape de Dumnezeu și de natură, de lucrurile simple, ce redau identitatea creștinului ortodox. Această realitate, de acum mai bine de jumătate de secol, este conservată cu minuțiozitate în conștiința autorului, realitate spirituală pe care familia, biserica, școala i-au creat-o în mod natural și firesc, acestora, aducându-le un omagiu pentru ceea ce a devenit omul Gheorghe Constantinescu.
Cartea iese în evidență prin combinația reușită între stilul accesibil, ușor și plăcut al scrierii, și profunzimea plină de înțelepciune a conținutului. Se citește pe nerăsuflate și se integrează apoi, încet-încet, în sufletul cititorului.
