Sursa foto: EDF
Accesul egal la transport este un drept fundamental și o condiție esențială pentru participarea deplină a persoanelor cu dizabilități la viața socială, profesională și educațională. Cu toate acestea, realitatea arată cu totul diferit atunci când vine vorba despre transportul aerian în Uniunea Europeană.
Forumul European al Dizabilității (EDF) a lansat recent un nou raport privind drepturile omului, care evidențiază obstacolele majore cu care se confruntă persoanele cu dizabilități atunci când călătoresc cu avionul.
Cel de-al 9-lea Raport privind drepturile omului, publicat de EDF și intitulat „Drepturi întârziate: transportul aerian pentru pasagerii cu dizabilități”, are următoarele obiective:
- să explice barierele cu care se confruntă pasagerii cu dizabilități în călătoriile aeriene;
- să prezinte principalele obligații prevăzute de Regulamentul 1107/2006 și să evidențieze lacunele acestuia;
- să colecteze informații actualizate privind implementarea Regulamentului 1107/2006 de către companiile aeriene, aeroporturi și Autoritățile Naționale de Aplicare (NEB-uri) din UE;
- Să evidențieze bune practici care au contribuit la îmbunătățirea accesului la transportul aerian;
- să ofere recomandări factorilor de decizie din UE, statelor membre, companiilor aeriene și aeroporturilor pentru a îmbunătăți accesul pasagerilor cu dizabilități la transportul aerian.
Potrivit raportului, aproape 7 din 10 persoane cu dizabilități consideră că sunt discriminate atunci când zboară. Datele sunt alarmante: 67% dintre respondenți afirmă că transportul aerian nu este încă accesibil în mod egal, iar 97% dintre participanții la sondaj sunt persoane cu dizabilități.
Deși Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități – ratificată de UE și toate statele membre – garantează acest drept, iar Regulamentul european 1107/2006 ar trebui să asigure acces egal la transportul aerian, barierele persistă.
Raportul evidențiază restricțiile confuze cu care se confruntă pasagerii în timpul călătoriilor:
- restricții privind dimensiunea și greutatea scaunelor rulante, precum și limite referitoare la numărul utilizatorilor de scaune rulante acceptați într-un zbor. Chiar și în cazul aceluiași model de avion, regulile diferă de la o companie aeriană la alta. De exemplu, într-un Airbus 321 operat de SAS, un scaun rulant nu poate depăși 149 kg, în timp ce la Finnair limita este de 300 kg;
- unele companii aeriene nu oferă scaune rulante de cabină, care permit persoanelor utilizatoare de scaune rulante să ajungă la toaletă în timpul zborului. Lipsa acestora îi obligă pe unii pasageri să se târască până la toaletă. Luxair, Tarom și Vueling nu oferă această opțiune;
- în cazul câinilor de asistență, anumite companii aeriene nu acceptă schemele naționale de certificare și solicită documente internaționale imposibil de obținut în unele țări. Situația este întâlnită, în special, la Brussels Airlines, Ryanair și Aer Lingus.
Raportul scoate la iveală o aplicare neunitară și adesea deficitară a legislației europene. Formulările vagi ale legii permit interpretări diferite de la o companie aeriană la alta, transformând drepturile pasagerilor cu dizabilități într-o adevărată „loterie”. Există limite arbitrare privind numărul de pasageri cu dizabilități acceptați la bord și reguli neclare referitoare la echipamentele de asistență.
În unele cazuri, pasagerii sunt lăsați la sol, refuzați la îmbarcare sau ajung în situații umilitoare. Mai grav, raportul indică posibile încălcări ale legislației UE de către anumite companii aeriene: perceperea ilegală de taxe pentru asistență, solicitarea de certificate medicale, impunerea unor perioade de notificare mai lungi decât cele permise și refuzul transportului câinilor de asistență pe anumite rute.
Problemele nu se opresc aici. Supravegherea respectării drepturilor pasagerilor cu dizabilități este inegală la nivel european. Puține organisme naționale pot lua decizii obligatorii, amenzile diferă considerabil, iar cooperarea cu organizațiile persoanelor cu dizabilități este limitată. În plus, mulți pasageri se confruntă cu bariere digitale: site-uri inaccesibile, proceduri de rezervare complicate și costuri ridicate, insuficient reglementate.
„Libertatea de mișcare este încă un miraj pentru persoanele cu dizabilități”, a declarat Yannis Vardakastanis, președintele EDF, subliniind că este momentul ca guvernele și companiile aeriene să își asume responsabilitatea.
,,Sperăm ca acest raport privind drepturile omului să ofere dovezi care să contribuie la îmbunătățirea regulilor existente și, mai ales, să crească gradul de conștientizare cu privire la numeroasele bariere care continuă să ne împiedice să ne exercităm dreptul la libertatea de mișcare.
Lipsa unor sisteme de transport accesibile ne obligă să anunțăm din timp fiecare călătorie, să purtăm discuții îndelungate cu companiile de transport pentru a putea călători împreună cu echipamentele noastre de mobilitate și câinii de asistență, să planificăm cu atenție fiecare etapă a itinerariului și să suportăm costuri mai ridicate. Pentru majoritatea pasagerilor, finalizarea unei călătorii fără probleme este o certitudine. Pentru persoanele cu dizabilități, acest lucru poate fi, în sine, o excepție.
Sperăm ca această ediție a raportului privind drepturile omului să deschidă calea către o experiență de călătorie mai incluzivă și mai accesibilă. Așa cum spune motto-ul nostru: «Nimic despre noi fără noi».. Mișcarea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități este pregătită să sprijine autoritățile publice, aeroporturile și companiile aeriene în acest proces”, a adăugat Yannis Vardakastanis.
Raportul nu este doar o listă de probleme, ci și o foaie de parcurs clară. EDF solicită Uniunii Europene să consolideze legislația, să interzică explicit refuzul la îmbarcare pe criterii de dizabilitate, să asigure despăgubirea integrală pentru dispozitivele de asistență deteriorate și să garanteze dreptul de a călători fără aprobări sau notificări prealabile. De asemenea, se solicită recunoașterea reciprocă a câinilor de asistență și stabilirea unor standarde minime de accesibilitate pentru toate companiile aeriene.
Mesajul este clar: accesibilitatea nu este un privilegiu, ci un drept. Iar transportul aerian trebuie să devină sigur, demn și egal pentru toți.
Mai multe informații aici: https://www.edf-feph.org/publications/human-rights-report-air-travel/
Puteți consulta raportul (în limba română), în versiune ușor de citit, mai jos:
