În fiecare an, în data de 17 octombrie, este marcată Ziua internaţională pentru eradicarea sărăciei, potrivit Rezoluţiei 47/196 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), adoptată la 22 decembrie 1992.
20,9% dintre persoanele care trăiesc în UE sunt sărace sau riscă să trăiască în sărăcie. Acest număr este mai mare în cazul persoanelor cu dizabilități: aproape 30%. Sărăcia nu se referă doar la lipsa banilor, ci este un fenomen multidimensional. Aceasta se corelează cu excluziunea socială și lipsa accesului la servicii, condiții de locuit inadecvate, lipsa unei alimentații nesănătoase, acces inegal la justiție, lipsa accesului la o educație de calitate etc.
Tema din acest an, Să acționăm împreună pentru a împuternici copiii, familiile şi comunităţile lor pentru a pune capăt sărăciei, are în vedere marcarea a 30 de ani de la adoptarea Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului (UNCRC).
Sărăcia în Europa nu are pașaport. În cele 28 de state membre UE, 28% dintre copiii sub 18 ani sunt afectați de riscul sărăciei sau excluziunii sociale. Conform Convenției ONU privind drepturile copilului, semnată și ratificată de toate țările europene, fiecare copil are dreptul să își dezvolte potențialul social, emoțional, cognitiv și fizic, precum și să aibă un trai adecvat, indiferent de contextul familial. Aceasta le garantează clar dreptul la educație, sănătate, adăpost și protecție, de a participa la deciziile care îi vizează, la joacă și timp liber, la a fi îngrijiți într-un mediu familial etc
Luna aceasta, Forumul european pentru persoane cu dizabilități (EDF) și-a dorit să abordeze sărăcia, un subiect care apare adesea în cadrul activității lor, ca parte a unui alt domeniu (ocuparea forței de muncă, asistență medicală), dar nu independent. Trebuie recunoscut elitismul cadrelor instituționale, în special al celor din UE, precum și faptul că, de multe ori, reprezentanții EDF sunt invitați în spații care necesită un nivel de „acces” (în sens instituțional), care nu este disponibil pentru persoanele care trăiesc în sărăcie.
,,De exemplu, o conferință despre abordarea persoanelor fără adăpost, care are loc în interiorul unui hotel de 5 stele când există alte opțiuni, este incontestabil elitistă. Nu insuflă o reflecție asupra subiectului și nici nu este un mediu primitor pentru cei care se confruntă cu subiectul discutat. Aceste spații sunt limitate la un anumit număr de persoane, iar cei care se confruntă cu privare materială sunt adesea aduși pentru a-și împărtăși experiența în mod simbolic (când organizațiile acordă mai multă importanță aspectului decât substanței), de multe ori, neplătite pentru munca lor (deși cheltuielile lor pot fi acoperite). Din aceste motive, este dificil să dedici o întreagă ediție sărăciei într-un mod semnificativ și plin de respect, dar prin mărturii și rezultate ale cercetărilor, sperăm să facilităm o perspectivă asupra acestui subiect aflat în discuție și să reflectăm asupra domeniilor în care putem și trebuie să depunem mai multe eforturi”, a spus Naomi Mabita, asistent privind comunicarea la EDF.
Persoanele cu dizabilități sunt supra-reprezentate atunci când vine vorba de persoanele fără adăpost. Acestea sunt concluziile mai multor studii naționale, precum cercetările din Olanda care au arătat că 29,5% dintre persoanele fără adăpost au o dizabilitate intelectuală; un studiu din 2018, în Marea Britanie, care a relevat că 12,3% dintre persoanele fără adăpost au prezentat trăsături ale autismului și un „audit”, în 2014, de către Homeless Link, care a constatat că 80% dintre persoanele fără adăpost au raportat probleme de sănătate mintală, dintre care 45% diagnosticate.
În ciuda mai multor studii care arată dimensiunea problemei, există o lipsă îngrijorătoare de date: nu există informații detaliate despre numărul de persoane fără adăpost cu dizabilități în UE. De fapt, nu există date detaliate despre numărul exact de persoane fără adăpost și nici despre numărul exact al persoanelor cu dizabilități.
În cel de-al patrulea raport european privind drepturile omului, EDF prezintă mai multe recomandări pentru soluționarea problemei, inclusiv:
• Colectarea datelor: UE și guvernele naționale trebuie să asigure colectarea corectă a datelor privind numărul persoanelor fără adăpost cu dizabilități.
• Investiții: guvernele trebuie să investească puternic în facilitarea diagnosticării dizabilității psiho-sociale și în asigurarea unui sprijin adecvat care să permită tuturor să ducă o viață independentă.
• Reducerea indemnizației de invaliditate are efecte dăunătoare: schemele care includ reducerea indemnizației de invaliditate pentru a „împinge oamenii înapoi la muncă” trebuie eradicate.
• Instruirea lucrătorilor în servicii de asistență pentru persoane fără adăpost pentru a recunoaște dizabilitățile psihosociale și pentru a înțelege cum și când să ofere sprijin.
Raportul urmează să se lanseze pe 3 decembrie, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap.
