Andra Dincă este o fetiță sensibilă, în vârstă de 12 ani, cu un interior prea plin, pe care și-l exteriorizează scriind povești și poezii. Este un suflet ales de Dumnezeu, pentru a ne arăta că într-un trup mic, fragil, poate exista un suflet mare și plin de dragoste.

Andra și-a dorit din toată inima o familie, un cămin, doi părinți minunați, care să-i hrănească visurile. Dorința arzătoare i s-a împlinit fiind adoptată de doi oameni înzestrați cu un puternic simț al dreptății, bunătății și al solidarității. Povestea Andrei este plină de inspirație, iar transformarea ei este uimitoare, fiind excepția care contrazice tiparele cunoscute de medicină. Înainte de a fi adoptată, fetița se exprima doar prin anumite silabe din cuvinte și cântărea doar 20 de kilograme la zece ani. După adopție, ea a învățat să vorbească, să scrie, să citească, să cânte, să danseze, să compună versuri. Părinții i-au intuit creativitatea de nestăvilit și i-au creat mediul potrivit, pentru ca aceasta să-și dezvolte curiozitatea și talentul. Andra a învățat să iubească, simte că este iubită, manifestând dragoste pentru viață și pentru părinții ce au adoptat-o, care o consideră un dar divin.

Andra este un copil plin de viață și de imaginație, cu o multitudine de talente: cântă la chitară, desenează (prima sa lucrare a devenit coperta cărții de poezii ,,Suflet ales”), compune poezii (publicate în cartea ,,Suflet ales”, în câteva reviste de literatură, antologii, precum antologia de literatură contemporană ,, UNIVERSUM’’ din Canada) și creează povești inspirate din întâmplările petrecute în noua sa familie, împletite cu momente fantastice și transpuse cu ajutorul unor personaje personificate. Lumea poveștilor este o lume ce se mulează perfect pe inima ei plină de inocență și candoare.

Mica povestitoare reușește să publice cartea ,,Andra de pui și peripețiile sale’’, la Editura Letras, în anul 2020, carte ce se găsește în Librăria Eminescu, dar și pe internet, în format ebook. Ea ne invită să o însoțim într-o călătorie plină de peripeții, unde întâlnim zâne, vrăjitoare, dragoni și tot felul de personaje fantastice. Cele 11 povești pe care ni le propune Andra dau aripi fanteziei, ne oferă o lume minunată, unde totul devine posibil și unde binele învinge întotdeauna răul: ,,La castel, mica prințesă se juca cu o vacă de pluș roz, pe nume Rozet, ce avea puteri magice. În timp ce fetița adormise, văcuța Rozet o luă pe prințesă și o duse în spațiu, pe Planeta de Pui, în Galaxia de Pui. Pe Planeta de Pui era doar iarnă, totul era înghețat, era atât de frig, încât micuței îi înghețase limba. Fetiței îi plăcea foarte mult să se joace cu văcuța, iar împreună făceau ouă de zăpadă cu care se bulgăreau. Pe această planetă era o armată de pui, care auzindu-le jucându-se și chicotind, le-au prins și le-au arestat. Generalul puilor, care conducea această planetă de pui, a venit în temnița celor două să le propună o învoială, să le elibereze readucând primăvara. Doar o fetiță curajoasă, plină de iubire și neînfricată, putea să intre în peștera dragonului de Pui pentru a lua pana de pui de la gâtul dragonului.   Andra de Pui plecă împreună cu Rozet la peștera dragonului. Acesta era un pui de dragon care a hibernat 100 de ani și era tare flămând. Intrând în peștera dragonului, fetița a strănutat și, trezind dragonul, i-a venit o idee-fulger: s-o mulgă pe Rozet și să hrănească dragonul. În timp ce dragonul bea laptele, micuța prințesă luă pana de pui de la gâtul dragonului și plecă cu Rozet spre castelul de gheață al generalului de Pui.  —Generale, am venit să-ți dau pana de pui pe care am luat-o de la gâtul dragonului, zise prințesa. —Prințesă, îți suntem recunoscători.  Când generalul a atins pana, s-a făcut primăvară. Toate plantele și animalele au revenit la viață. Planeta era o frumusețe și toată lumea vorbea despre curajul prințesei de Pui. (Andra de Pui în spațiu, de Andra Dincă)

Autoarea continuă seria povestirilor personajului Andra de Pui din prima sa carte de povești, în recentul volum ,,Jurnalul Andrei de Pui în vremea pandemiei”, publicat tot la Editura Letra, anul acesta. În această carte, micuța autoare ne destăinuie trăirile sale din „perioada de stat în casă”, așa cum denumește ea perioada de izolare.

,,A început să scrie în acest jurnal în momentul în care viaţa sa s-a schimbat atât de mult, chiar dacă este copil, stresul carantinei a cuprins-o și i-a afectat atât somnul, cât și apetitul. Își dorea din suflet prietenii înapoi, activităţile sale, plimbările în parc și tot ceea ce până atunci i se păreau lucruri normale. Dar are puterea și maturitatea să vadă și lucrurile bune pe care această îngrădire le-a adus. Astfel, și-a îmbunătăţit scrisul și cititul, a continuat să scrie poezii și s-a bucurat de timp mai mult împreună cu noi, părinţii săi. De asemenea, ea a învăţat anumite cuvinte și expresii din evenimentele dificile prin care trece, fără precedent. Lipsa celor dragi, mai ales de sărbători, creează un moment emoţionant, pe care îl descrie și care lasă urme. Astfel, această stare va trece, dar bunicii nu și-i mai poate vizita, pentru că s-au mutat la cer, așa cum descrie autoarea dispariţia lor.

Jurnalul Andrei reprezintă un mod de a-și destăinui sentimentele și visurile, transpune realitatea în fantastic, prin intermediul personajului Andra de Pui, descrie problemele cu care se confruntă fiecare membru al familiei în acest tablou static, în care îi sunt îngrădite toate acele activităţi care i se pareau banale, dar fără de care viața este diferită și greu de suportat.  Cel mai dificil de suportat este lipsa spaţiului, a naturii și, nu în ultimul rând, socializarea”. (Cătălina Dincă)

Mesajul Andrei Dincă este acela că în orice lucru dificil există și o parte bună și că te poți adapta oricărei situații inedite atunci când ai visuri și evadezi în lumea poveștilor. Visul ,,de  a zbura printre nori” pentru a ajunge la cei dragi îi diminuează sentimentul de izolare și îi dă speranța într-o lume mai bună.

În inima ei mare, stă dragostea pentru frumos și pentru viață, dorința de a vindeca lumea prin cuvânt și prin puterea iubirii. Dincolo de versurile și poveștile ingenioase, Andra le oferă celor mici, dar și celor mari, o lecție despre optimism, despre speranță, despre prietenie și despre iubire.

În următorul fragment de proză și în poeziile din ,,Jurnalul Andrei de pui în vremea pandemiei”, autoarea ne desăinuie trăirile sale profunde: ,,Atunci când eram tristă și plictisită mi-am dorit să am mulți prieteni să-mi facă pe plac, prietenii mei: Maria și sora sa Rebecuța, Nati și Andrei, David, frații Stefan, Ciprian, Sofia și Macrina erau preferații mei – ne jucam, alergam, mergeam la film, la patinoar, ne plimbam cu vaporașul, la muzeu. Cu fetele mă jucam de-a prințesele, de-a prinselea, ne distram minunat. Mai demult când m-am mutat la București la părinții mei, Maria a fost prima fetiță  cu care m-am împrietenit, apoi i-am întâlnit pe Nati și Andrei, care sunt gemeni, dar nu seamănă deloc, cu Nati m-am jucat în timpul pandemiei prin intermediul whats app, privindu-ne una pe alta, dar fiecare la ea acasă. Pe David l-am cunoscut la serviciul mamei, unde doamna Căpitan a organizat o serbare, iar Moș Crăciun a fost invitatul principal, acesta a venit cu tancul și ne-a adus o mulțime de cadouri, mergem la film, patinăm împreună, jucăm fotbal, ne bălăceam , sau ne plimbăm pe faleză. Cu Ciprian, Sofia, Macrina mă întâlneam la Sfântul Maslu, iar după acestă slujbă ne jucăm în voie, alergăm prin curtea bisericii.

Dar acum stau în casă fără să ies la aer, să alerg sau să mă plimb, mai țopăi pe muzică prin casă, dar e altceva, soarele îl văd din sufragerie, și trecătorii sunt puțini, nu mă bucur de faptul că natura a revenit la viață. Sunt foarte tristă și îmi pun în gând – ce ar fi dacă m-aș trezi mâine dimineață lângă o mulțime de prieteni care să-mi facă pe plac și să-mi acorde atenție.

A doua zi când m-am trezit eram înconjurată de o mulțime de roboți care îmi acordau atenție, spre surprinderea mea dorința mi se îndeplinise. Aceștia se purtau frumos cu mine, îmi spuneau glume, îmi găteau toate mâncărurile preferate. Aveam un robot bucătar, altul coafor, croitor, o roboțică dansatoare, un profesor robot, un florar, maseor, chelner, robot care se transformă în piscină, un alt robot îmi făcea baie, altul îmi peria dinții, un robot moș care îmi dăruia o mulțime de jucării. Eram înconjurată de atâția roboți care făceau toate treburile perfect, dar eu mă simțeam tot mai singură, tristă și plictisită, doar când mi-am revăzut  părinții care erau afectuoși cu mine îmi mai treceau aceste suferințe. Mi-am dat seama că dorința mea nu a fost una bună, nu aveam cu cine să vorbesc, cu cine să mă plimb, sau cine să-mi zâmbească, să-mi spună o glumă, sau chiar cu cine să mă cert. Astfel, m-am hotărât  că trebuie să distrug toți roboții cu ciocănel mare, preferam să fiu singură, dar nu înconjurată de roboți, un maldăr de fiare și programe. Așă că am distrus toți roboții, dar unul mi-a scăpat. Când l-am observat, pitit după șifonier, am încercat să-l stric, dar era atât de mic, mi s-a făcut milă de el, l-am luat în brațe și am avut grijă de el. Acest roboțel era fermecat s-a transformat într-un pisoiaș pe care l-am păstrat în familia noastră, pe minunatul Haș-Haș . Mi-am pus încă o dorință să-mi aducă familia și prietenii înapoi, fiindcă mi-am dat seama că dorința de dinainte era una stupidă, cei care îți cântă în strună nu înseamnă că îți sunt prieteni, nu poți să iubești niște roboți, așa m-am trezit din visul acesta rece.”

Fluturii veseli

Noi, fluturii,

Zburăm peste

Bordul corăbiilor,

Aprindem stelele

În zbor.

Noi, fluturii, dansăm

Pe cerul senin,

Aflăm lumea lumilor

Ce ne-o imaginăm.

Castravetele

Castravetele în oglindă

Nu se privește,

El stă nemișcat,

Dar cu țepii lui fini

Un cartof poznaș

A înțepat.

Cartoful nu se lasă

 mai prejos

cu o palmă îl lovește,

nu mă lovi!

eu sunt bun de mâcat

chiar și la murat,

mă împac bine

și cu ardeii

suntem chiar prieteni buni.

Cu roșiile nu mai zic

și cu ceapa din când în când.

Balena de Pui

Andra de Pui,

Căsuță la ocean

și-a construit

unde o balenă

a întâlnit

ele două s-au împrietenit

ea, Balena de Pui

s-a numit.

Zânele

Zânele plutesc pe ape,

Zboară în văzduh.

Zânele sunt uimitoare

Au praf magic.

Poate în zbor

Mă duc la

Cuibul lor

Văzduhule, să ma duci!

Să văd

Alte forme de viață.

Dansul Andrei de Pui

Facem dansul de pui

o.o.o

Ti-ti-ti-ti-ta, pui-pui-pui

Uite ce mai pui

Ti-ti-ti-ti-ta

Râdem mereu

Ti-ti-ti-ti-ta

Toți puii dansăm

Ti-ti-ti-ti-ta

Cântăm și la chitară

Facem și un tango

Cântăm, dansăm, ne distrăm

Numai veselie

O pizza bună la Pui

Toți puii s-adună

Ne dăm cu muștar la subsori

Poveste din timpul pandemiei

Timpul s-a oprit

În casă stăm și doar atât

La școală nu mai mergem

Cu copiii în parc nu ne mai jucăm.

Bunicii nu-i mai vizităm. (Andra Dincă)

Mai multe detalii despre povestea de viață a autoarei Andra Dincă aici:

Cei care doresc să achiziționeze cărțile Andrei Dincă pot accesa următoarele linkuri:

https://www.emag.ro/andra-de-pui-si-peripetiile-sale-andra-dinca-let978-606-9668-70-2/pd/DDTNGMMBM/

https://www.emag.ro/jurnalul-andrei-de-pui-in-vremea-pandemiei-andra-dinca-let978-606-071-257-2/pd/DQM5BTMBM/

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.