Dreptul de a conduce autovehicule, una dintre problemele de actualitate cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de auz

Una dintre problemele de actualitate cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de auz din România o constituie dreptul de a conduce autovehicule. Deși conduc autovehicule de mulți ani (prima persoană surdă care a obținut permisul de conducere în România a fost în 1969), în prezent, persoanele surde de la noi din țară se confruntă cu refuzul unităților medicale autorizate de a le acorda cale liberă spre înscrierea la școala de șoferi sau chiar în ceea ce privește reînnoirea permisului de conducere, motivul principal constituindu-l Ordinul Ministerului Sănătății nr. 1162/2010 pentru aprobarea normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul.

Mai exact, acest ordin a abrogat vechile acte normative în care surditatea nu era menționată ca boală incompatibilă cu abilitatea de a conduce autovehicule. În Ordinul 1162/2010, referirile la auz sunt ambigue: ,,Permisele de conducere auto pot fi eliberate sau reînnoite pentru candidații sau conducătorii auto din grupa 2 numai cu avizul unei unități de asistență medicală autorizată. Se acordă o atenție deosebită examinării medicale, ținându-se seama de posibilitățile de compensare.” Prin ,,grupa 2″, în sensul acestui act, se înțelege doar ,,conducătorii auto ai autovehiculelor din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E”, neexistând nicio referire directă la situația conducătorilor de autovehicule de categorie A și B. Din acest motiv, unii medici responsabili cu avizarea dosarelor ajung să refuze orice responsabilitate pentru acei cetățeni care nu aud și nu poartă aparate auditive, de unde rezultă inclusiv o discriminare în ceea ce privește a beneficia de un control și de o certificare din partea unui specialist, în condițiile legii.

Spre exemplu, câteva persoane hipoacuzice din județul Argeș au reclamat, într-o serie de memorii adresate Comisiei pentru cercetarea abuzurilor din Parlament, că în județul lor Ordinul MS este interpretat diferit față de alte județe și li se refuză reînnoirea permisului de conducere.

Persoanele cu deficiențe de auz au semnalat faptul că tratatele internaționale, precum și legislația din alte țări nu prevăd vreo incompatibilitate între surditate și abilitatea de a conduce autovehicule, în special în ceea ce privește permisele auto de categoria A și B.

Conform Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, cu deosebire Articolul 5, alin. 2: ,,Statele Părți vor interzice toate tipurile de discriminare pe criterii de dizabilitate și vor garanta tuturor persoanelor cu dizabilități protecție juridică egală și efectivă împotriva discriminării de orice fel.”

,,În mod evident, este o încălcare a drepturilor omului. În afară de cazurile din Argeş, mi-au fost semnalate situaţii similare şi din Braşov. Şi asta pentru că la ora actuală surditatea nu mai este considerată o piedică în calea condusului unei maşini. Mai mult, România este semnatară a unor acorduri internaţionale privind persoanele cu dizabilităţi, acorduri în care ţara noastră îşi ia angajamentul să ia toate măsurile pentru ca aceste persoane să devină persoane independente. Iar Ordinul Ministerului Sănătăţii emis în luna iunie le ia acest drept şi le îngrădeşte libertatea de circulaţie”, a subliniat Adriana Săftoiu, deputat PNL și membru al Comisiei pentru drepturile omului din Camera Deputaților.

Potrivit Laviniei Chiţu, interpret autorizat pentru persoanele hipoacuzice şi ai cărei părinţi sunt hipoacuzici, „Există un ordin al Ministerului Sănătăţii cum că persoanele care aud cât de cât şi au aparat auditiv, pot fi apte să conducă maşinile, iar celelalte, care nu aud deloc, nu mai au voie. Potrivit acestui ordin, persoanele cu deficienţe de auz ca să poată fi apte, trebuie să aibă un aparat auditiv, şi să audă începând de la 500 pînă la 2.000 de decibeli, fapt absolut irelevant în condiţiile în care surzii de peste hotare conduc fără probleme camione şi troleibuze. Este un fapt de discriminare. Persoanele care nu au aparat auditiv şi sunt complet surde, cu profunzime bilaterală acută, nu au dreptul să mai conducă. Asta în condiţiile în care au condus în România de ani de zile.”

Thalia Ripas, conducător auto cu deficiențe de auz, a precizat într-un memoriu, că numai în România se impune și se obligă ca persoanele surde să poarte proteze auditive pentru obținerea permisului de conducere, fiind o situație discriminatorie. Comisiile medicale pentru Handicap, ANSR, precum și medicii specialiști ORL trebuie să se adapteze în funcție de standardele existente în UE.

,,În lume există șoferi profesioniști, de categoria C, fiind surzi, există piloți de avioane. Iar noi în 2019 ne punem niște probleme care sunt rezolvate în alte țări deja din 2010-2015. Măcar pentru permisele de conducere de categoria B am putea renunța la povestea asta cu ,,apt” sau ,,inapt” la ORL, că asta este problema. Important este să nu îi mai blocăm, este dreptul lor să aibă permis de conducere”, a adăugat deputatul PNL Adriana Săftoiu.

Toate aceste eforturi și memorii nu au rămas fără ecou. În data de 3 aprilie, după audierea în Comisia de abuzuri, din luna Februarie, după o alta interpelare transmisă Ministerului Sănătății la care au fost atașate noi plângeri din partea șoferilor cu deficiente de auz cărora li se refuză eliberarea permisului de conducere, a venit și răspunsul semnat de dna ministru Sorina Pintea:

,,Pentru solicitanții care prezintă hipoacuzie cu sau fara corecție protetică, după caz, și care solicită permis auto pentru grupa în grupa 1, avizul se eliberează fără restricție”.

În plus, deputatul Adriana Săftoiu a propus, într-un proiect de lege depus la Senat, introducerea unui semn distinctiv pentru conducătorii de autovehicule care sunt persoane surde și cu deficiențe de auz.

,,Știu că multe persoane surde sau hipoacuzice au rezerve să folosească semnul de teamă că noi, auzitorii, îi vom șicana în trafic. Dar eu cred că suntem mai mulți cei educați decât cei needucați. E important să știm că șoferul de lângă noi e surd. Vom folosi semnale luminoase dacă vrem să îl atenționăm. În cazul unui accident, se va ști că e nevoie de un interpret în LSR pentru a putea comunica cu el. E un semn al civilizației și al solidarității”, a subliniat ea.