Hajar Owrang are 33 de ani, este din Iran, dar locuiește cu familia sa în România de 23 de ani. Deşi este nevăzătoare din naştere, ea nu s-a lăsat învinsă de provocările vieții reușind să-și facă o carieră în țara noastră. Hajar a absolvit Facultatea de Psihologie a Universităţii Bucureşti. Este psiholog, psihoterapeut acreditat de colegiul psihologilor din România, consilier pentru dezvoltare personală și coach. În momentul de față, lucrează online în propriul cabinet din București.

Hajar povestește că a avut o copilărie interesantă alături de frații și verișorii săi, cu care se juca și asculta povești audio. Când avea patru luni, părinţii şi-au dat seama că este complet nevăzătoare. Întrucât cei doi fraţi şi sora sa nu aveau probleme de vedere, momentul în care Hajar a început să conştientizeze că este diferită faţă de ceilalţi a venit destul de devreme.

,,Sunt diagnosticată cu boala Leber, o afecțiune ereditară care reprezintă dezlipirea retinei. Părinții mei au aflat de deficiența mea când aveam patru luni, în timp ce încercau să îmi arate diverse jucării, iar eu nu aveam nici o reacție la stimulii vizuali. Când am descoperit că am probleme de vedere, mi-a fost greu să accept situația și voiam să fiu ca ceilalți, persoane tipice. De exemplu, când aveam cinci ani, mergeam singură pe stradă, ca să ajung la magazin, așa cum făcea fratele meu mai mic. Când cineva cunoscut mă vedea, mă ducea înapoi acasă. Eu începeam să plâng, pentru că nu puteam să accept că nu sunt ca fratele meu Până când am intrat la școală pentru deficienți de vedere, m-am confruntat cu această situație”, mărturisește Hajar.

Ca orice copil nevoit să înveţe limbajul Braille, s-a descurcat mai greu la început.

 ,,Pentru că aveam mâinile prea mici, mi-a fost greu să scriu cu punctatorul special pentru limbajul Braille. Nici nu puteam să apăs butoanele la mașina de scris, până când am intrat în clasa a VI-a”, menționează Hajar.

Hajar a făcut școala în Iran până în clasa a V-a, când s-a stabilit, împreună cu familia, în România. Tânăra psiholog spune că nu i-a fost ușor să se adapteze la o lume complet nouă.

,,Când am venit în România, am făcut școala generală și liceul la Școala Iraniană, alături de elevi tipici. La început, mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu mediul școlii și până în clasa a IX-a am avut dificultăți de învățare la matematică și fizică. Motivul a fost inabilitatea profesorilor de a preda elevilor nevăzători aceste materii. Din clasa a X-a am ales profilul uman și nu am mai avut dificultăți de învățare. O altă dificultate pe care am avut-o când am fost elevă era lipsa majorității cărților în Braile. Pe atunci nu știam să lucrez cu calculatorul, și cărțile mele erau cumpărate din Iran. În această situație, mama mea înregistra materiile respective pe casete, și așa învățam pentru examen. Din păcate, la majoritatea materiilor (din clasa a 10-a), eu trebuia să fiu autodidact și la sfârșitul anului mă duceam la examen. Examenele în perioada școlii au fost scrise, dar eu răspundeam la întrebări, și cineva îmi scria răspunsurile, așa cum dictam eu”, povestește ea.

Hajar menționează că a avut o viziune greșită cu privire la studiile superioare pentru nevăzători, deoarece considera că un nevăzător nu poate fi de folos în societate, astfel că, la început a refuzat să urmeze o facultate, dar când și-a luat diploma de bacalaureat, viziunea i s-a schimbat.

Tânăra povestește că experiența sa de student cu dizabilitate a fost una fericită, pentru că a ales ceea ce îi plăcea să facă.

,,Am avut o perioadă foarte fericită când eram studentă, pentru că am ales domeniul pe care îl ador foarte mult! Profesorii și colegii se înțelegeau foarte bine cu mine și mereu m-au ajutat în găsirea cărților, cursurilor și articolelor de care aveam nevoie pentru facultate. La facultate învățam cu ajutorul calculatorului, pentru că după liceu m-am dus cu tatăl meu la Asociația Nevăzătorilor din București și m-am înscris la cursuri introductive pentru a învăța cum să folosesc calculatorul. Restul am învățat singură. Îînvățam toate materiile cu ajutorul unui cititor de ecran pe care l-am instalat pe calculatorul meu. Deci, la facultate nu am avut dificultăți legate de materii, în afară de Statistică și Psihodiagnosticul și evaluarea psihologică”, spune Hajar.

Întrebată cât de greu este pentru o persoană cu deficiențe de vedere să se descurce în societatea noastră, să obțină un job, Hajar  a răspuns: ,,În ziua de azi este greu pentru mulți să își găsească un loc de muncă. Nu contează că ești sau nu ești cu o deficiență de vedere. Însă eu nu sunt de acord că noi nu găsim loc de muncă, pentru că suntem persoane cu dizabilități. A găsi un job potrivit depinde de foarte multe ori de noi și de modul cum reacționăm atunci când mergem la interviu”.

Hajar consideră că cele mai dificile momente au fost atunci când a început să învețe să meargă singură cu mijloacele de transport în comun.

,,De exemplu, o dată am coborât la o stație greșită, pentru că nu eram familiarizată cu GPS-ul. După aceea, am numărat stațiile: de la facultate până acasă, ca să știu unde cobor, atunci când nu e nimeni lângă mine, ca să întreb unde suntem și câte stații mai sunt. Un alt moment greu a fost atunci când nu știam prea bine limba română în anul întâi și nu înțelegeam materiile din primul semestru. Am încercat să îmi caut cărți de specialitate asemănătoare în limba mea sau să caut pe google explicație mai simplă despre subiectul respectiv”, afirmă ea.

Hajar susține că pasiunea pentru psihologie o are de la vârstă de 19 ani. Inițial a dorit să urmeze Facultatea de Limbi Străine, pentru că era pasionată de acest domeniu și voia să devin traducător, însă, ulterior, și-a dat seama că psihologia i se potrivește mai bine.

,,La vârsta aceea ascultam emisiuni în domeniul psihologiei și am citit prima mea carte în domeniu care se numea: Cum te simți bine?, scrisă de Doctor Bernez. Atunci am descoperit psihologia și am simțit că sunt făcută pentru a ajuta oameni cu dificultăți. Ceea ce m-a motivat să studiez psihologia a fost pasiunea mea de a lucra cu părinții, adolescenții și adulții cu și fără probleme, pentru că psihologia nu se rezumă doar la terapia anxietății etc. Oamenii vin la mine și pentru a avea o viață mai fericită și împlinită”, spune Hajar.

Ea consideră că experiența sa din viață, provocările pe care le-am avut ca nevăzătoare și ca străină au motivat-o să studieze și să îi ajute pe cei din jur.  

De curând, Hajar a lansat un canal cu podcasturi, numit Vocea terapeutului, care oferă informații utile din domeniul psihologiei.

,,Idea de a lansa canalul de podcast mi-a venit acum trei luni. Pentru că în 2018 am avut experiența de a prezenta o emisiune care se numea Calea spre echilibru, la un radio online, m-am gândit că podcastul este binevenit persoanelor care nu au răbdare să citească articole de pe calculator, și cine dorește să mă apeleze, mă poate asculta înainte și poate să ia o decizie de a participa la ședințele de terapie cu mine. Din copilărie sunt pasionată să îmi înregistrez vocea și să o ascult. Podcastul este pentru toată lumea, iar temele abordate vor fi din domeniul psihologiei, pe înțelesul tuturor. În curând, oamenii mă pot asculta direct pe site-ul www.voceaterapeutului.com , acolo vor găsi toate directoarele majore de podcast.

Ea adaugă că întâlnirea cu un psiholog te ajută să trăiești fericit, sănătos din punct de vedere psihic, însă un psiholog nu este Dumnezeu sau Superman, ci este doar o persoană care te ghidează și te susține, pentru a alege drumul potrivit pentru viața ta.

Hajar consideră că, din păcate, în societatea noastră, nu neapărat în societatea românească, există o confuzie între dizabilitate și inabilitate. Unii consideră că atunci când ai o deficiență ești neputincios și trebuie să stai acasă.

,,Ceea ce mă deranjează pe mine în societatea românească este că atunci când avem treabă la bancă, cei care lucrează acolo se comportă cu noi, nevăzătorii, ca și cum s-ar comporta cu persoane care nu sunt de folos, și dacă acestea nu au pe cineva, nu se pot descurca. Astfel de oameni nu acceptă să avem aceleași drepturi pe care le are o persoană fără dizabilități legate de a obține un credit sau de a deschide un cont bancar”, spune Hajar.

Printre proiectele sale se numără lansarea unui curs complex care se adresează părinților care au copii nevăzători, organizarea ședințelor individuale de parentaj pentru părinții cu copii nevăzători și ședințe individuale pentru studenți nevăzători, care din anumite motive nu au curaj să devină psihoterapeuți, consiliere și psihoterapie adresată persoanelor care sunt emigranți și au anumite provocări și lansarea unui curs de public speaking pentru nevăzători.

,,În primul rând, vreau să specific că o dizabilitate nu este o inabilitate, și în al doilea rând aveți motivație, inspirație și pasiune în tot ceea ce veți face în viitor. Este bine să aveți încredere în toate realizările voastre, fie că sunteți sau nu sunteți cu o anumită dizabilitate. Noi avem o vorbă care spune că a dori înseamnă a putea. Din punctul meu de vedere, nu există ,,nu pot”. Pentru orice neputință există o soluție”, transmite Hajar.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.