Știința fundamentală, care se realizează într-un laborator în care interlocutorul este o eprubetă, o mostră de țesut sau o moleculă invizibilă ochiului uman, poate ține oamenii de știință la distanță de drama unei persoane care suferă de o boală gravă. Cu toate acestea, cei mai mulți sunt conștienți de faptul că viața acestor persoane poate fi salvată și depun o muncă asiduă în acest sens.
Acesta este și cazul cercetătorilor James P. Allison și Tasuku Honjo, care au fost recompensați, luni, cu Premiul Nobel pentru Medicină pentru cercetărilor lor privind legătura dintre sistemul imunitar și tratarea cancerului.
Cancerul ucide în fiecare an milioane de persoane și reprezintă o provocare dificilă pentru medici și pacienți. Datorită descoperirilor ambilor oameni de știință, tratamentele dezvoltate au capacitatea de a stimula sistemul imunitar să atace celulele canceroase, ceea ce reprezintă o revoluție în terapiile anticancer și schimbă complet modul în care este abordată boala. Cercetarea lor a devenit temelia pentru o formă complet nouă de tratare a cancerului – terapie imunologică – care a fost creditată cu salvarea a mii de vieți în primii câțiva ani de la aprobarea sa.
Ceea ce face ca terapia imunologică să fie atât de inovatoare este că nu are ca scop direct celulele tumorale, potrivit lui Miriam Merad, cercetător în domeniul imunoterapiei și profesor de științe oncologice la Școala de Medicină Icahn de la Muntele Sinai, din New York. ,,Se adresează celulelor imune, celulele care se află în jurul tumorii, făcându-le mai puternice.”
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, oamenii de știință au căutat să trateze cancerul prin îmbunătățirea protecției imunologice naturale a organismului împotriva acestuia. Succesul lor a fost modest, pentru că stimularea sistemului imunitar împotriva cancerului s-a dovedit ,,o nucă greu de spart”. Însă nu și pentru americanul James P. Allison și japonezul Tasuko Honjo, care au lucrat independent, reușind să identifice două proteine ce acționează ca o ,,frână” pentru celulele canceroase în cadrul sistemului imunitar.
Așa cum viteza unei mașini depinde de echilibrul dintre presiunea acceleratorului și frână, activitatea sistemului imunitar reflectă un echilibru între mecanismele care îl activează și îl inhibă. James Allison a realizat acest lucru în anii 1990, studiind o proteină, denumită CTLA-4, care este asociată cu celulele T, ce organizează și execută o mare parte din atacul sistemului imunitar asupra celulelor canceroase. El și ceilalți au văzut că CTLA-4 suprimă răspunsurile imune; unii cercetători sperau să activeze mai mult din acesta pentru a trata bolile autoimune. Dar Allison, tatăl imunoterapiei, a avut o bănuială (mai bine zis, o epifanie) că oprirea CTLA-4 ar putea declanșa puterea sistemului imunitar împotriva cancerului.
,,În inima mea și în mintea mea știam că sistemul imunitar ar putea fi folosit pentru a trata cancerul”, a explicat James Allison, președintele Departamentului de imunologie și directorul executiv al platformei de imunoterapie de la Centrul pentru Cancer din Houston, pentru cotidianul spaniol El MUNDO. Subiectul, în plus, nu era străin de el în acel moment, pentru că mama lui, fratele său și chiar el însuși, știau cum e să fii diagnosticat cu o tumoare.
„M-am gândit și am lucrat la această terapie timp de 30 de ani, chiar dacă mulți oameni au încercat și au eșuat. Știam că trebuia să încerc ceva nou… Aveam nevoie să înțeleg cum funcționează sistemul imunitar, ceea ce face ca răspunsul să fie pozitiv și ce îl oprește”, a declarat el.
În 1994, în timp ce era la Universitatea din California, Berkeley, James Allison, în vârstă de 70 de ani, a arătat că prin dezactivarea moleculei cu un anticorp, ar putea vindeca șoareci de cancer. În cele din urmă, el a dezvoltat această abordare ca terapie imunologică și a demonstrat clinic că era eficace la oamenii care sufereau de cancer de piele, în 2010. Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA) a aprobat-o ca terapie împotriva melanomului metastatic, în 2011.
Dar pentru James Allison, dincolo de răsplata financiară, recompensa este de a vedea cu ochii lui pe cei care au supraviețuit bolii, datorită rezultatelor lui și a echipei sale. El povestește despre o o tânără care avea un melanom metastatic și care nu răspundea la niciun tratament. Mai avea doar câteva luni câteva luni de trăit. Medicul ei, spaniolul Antoni Ribas, a reușit cu ajutorul imunoterapiei să elimine toate urmele de cancer.
„Pentru mine, a fost emoționant să aud această femeie că spune, după câțiva ani:
,,Sunt liberă! Nu mai am cancer. Voi putea să îmi trăiesc viața așa cum îmi doresc. Voi avea copii și voi fi fericită“, a spus cercetătorul James Allison.
În timp ce James Allison lucra la CTLA-4 în Statele Unite, Tasuku Honjo, în vârstă de 76 de ani, profesor la Universitatea din Kyoto, Japonia, studia o ,,frână” asemănătoare asupra sistemului imunitar, proteina PD-1 (proteina 1 a morții programată a celulelor), care poate încetini evoluția celulelor canceroase. În primul rând, în experimentele pe animale și mai târziu în studiile clinice, Honjo a arătat că o blocare a PD-1 cu anticorpi ar putea vindeca mai multe tipuri de cancer. Într-o demonstrație deosebit de impresionantă din 2012, tratamentul a determinat remisia pe termen lung, cu puține efecte secundare, la pacienții cu cancer metastatic care, de obicei, era considerat netratabil. FDA a aprobat terapii imune bazate pe PD-1 pentru cancere specifice, în 2014 și 2015.
,,Cercetările lui James Allison și Tasuko Honjo au fost cruciale din punct de vedere al imunologiei de bază. Descoperirile lor au dus la fabricarea medicamentelor care astăzi sunt utilizate în practica clinică pentru melanom și unele tumori renale și pulmonare, cum ar fi ipilimumab, nivolumab sau atezolizumab”, a menționat Manel Esteller, director of the Epigenetics and Cancer Biology Program at the Bellvitge Biomedical Research Institute (IDIBELL).
În prezent, tratamentul (ipilimumab) are o eficiență de 60%. Prin aceasta, speranța de viață la pacienții oncologici a crescut cu peste 10 ani.
