Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR) a introdus, la data de 17 aprilie 2026, acțiune în contencios administrativ la Curtea de Apel București, prin care solicită anularea parțială a Ordinului nr. 2300/1457/2025 privind aprobarea criteriilor medico-psihosociale utilizate pentru stabilirea încadrării în grad de handicap.
Acțiunea este înregistrată în Dosarul nr. 2290/2/2026, aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.
Potrivit CNDR, demersul urmărește eliminarea prevederilor care restrâng nejustificat accesul persoanelor cu dizabilități la măsurile de protecție socială și afectează exercitarea efectivă a unor drepturi fundamentale.
Obiectul acțiunii
CNDR solicită anularea prevederilor care au produs modificări semnificative în evaluarea și încadrarea persoanelor cu dizabilități, printre care:
- eliminarea gradului ușor de handicap pentru anumite categorii de afecțiuni;
- reducerea nivelului de protecție pentru unele afecțiuni psihice severe;
- eliminarea unor categorii de afecțiuni din criteriile de evaluare;
- introducerea unor condiții restrictive pentru acordarea dreptului la asistent personal;
- modificarea pragurilor de eligibilitate pentru persoane cu afecțiuni cronice.
Potrivit CNDR, aceste modificări au efecte directe asupra accesului persoanelor cu dizabilități la sprijin social, servicii și măsuri de compensare necesare participării în comunitate.
„Persoanele cu dizabilități nu solicită privilegii. Solicită respectarea drepturilor deja recunoscute și menținerea unui sistem de evaluare care să reflecte realitatea vieții de zi cu zi și impactul concret al dizabilității asupra participării sociale.
CNDR consideră că politicile publice trebuie să urmărească incluziunea și menținerea persoanelor în comunitate, nu reducerea accesului la sprijin prin modificări administrative care nu reflectă nevoile reale ale beneficiarilor”, a declarat Daniela Tontsch, președinta Consiliului Național al Dizabilității din România.
Principalele modificări contestate
Ordinul nr. 2300/1457/2025, intrat în vigoare în noiembrie 2025, a produs schimbări semnificative în viața a zeci de mii de români încadrați în grad de handicap. Nu pentru că starea lor de sănătate s-ar fi îmbunătățit și nici pentru că ar fi beneficiat de tratamente revoluționare, ci pentru că cineva, undeva, într-un birou, a decis că suferința lor nu mai contează suficient.
CNDR contestă eliminarea gradului ușor de handicap pentru 19 categorii de afecțiuni, printre care dizabilitatea intelectuală ușoară cu asocieri, hipoacuzia medie bilaterală, insuficiența cardiacă în stadii incipiente, arteriopatia obliterantă, boala von Willebrand, insuficiența respiratorie ușoară, hepatitele cronice stabilizate, diabetul zaharat echilibrat, afecțiunile hipofizare și tiroidiene, boala cronică de rinichi în stadii timpurii, amputațiile parțiale, distrofiile musculare progresive, miastenia gravis în formele ușoare, epilepsia cu crize rare și psoriazisul cronic localizat.
De asemenea, Consiliul contestă retrogradarea sistematică a persoanelor cu psihoze majore — schizofrenie, tulburare bipolară, depresie psihotică — care acum primesc cu un grad mai mic decât înainte, deși boala lor nu s-a schimbat cu nimic.
Consiliul contestă și eliminarea completă din criteriile de evaluare a tulburărilor de personalitate și a sindromului Klinefelter, apreciind că aceste afecțiuni au fost excluse în mod nejustificat din sistemul de evaluare, iar persoanele care suferă de ele au devenit invizibile pentru sistemul de protecție socială.
Totodată, CNDR critică condițiile imposibile impuse pentru obținerea dreptului la asistent personal în cazul persoanelor cu demență și psihoze. Potrivit Consiliului, stabilirea unui prag MMSE de maximum 5 puncte pentru demențe înseamnă că persoana trebuie să se afle, practic, în stadiul terminal al bolii pentru a primi ajutor. Până atunci, familia se descurcă singură — sau nu se descurcă deloc.
O altă modificare contestată vizează persoanele cu diabet zaharat, pentru care ordinul prevede afectarea a minimum trei organe-țintă pentru îndeplinirea criteriilor de eligibilitate, în condițiile în care anterior era suficientă afectarea unuia sau a mai multor organe. În opinia CNDR, această modificare exclude de la protecție tocmai persoanele care ar putea beneficia cel mai mult de sprijin pentru a preveni agravarea bolii.
CNDR contestă, de asemenea, excluderea tulburărilor vestibulare periferice de la eligibilitatea pentru acordarea certificatului cu termen permanent, susținând că persoanele cu afecțiuni cronice și ireversibile sunt obligate să se prezinte periodic la reevaluări, deși starea lor de sănătate este ireversibilă.
Invocarea legislației naționale și internaționale
România a ratificat Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități în 2010. Această convenție, care are rang supralegislativ conform Constituției, obligă statul român să adopte modelul social al dizabilității și să consulte organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități în elaborarea oricărei legislații care le privește.
CNDR invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia diferențele de tratament aplicate persoanelor cu dizabilități trebuie să fie justificate în mod obiectiv și rezonabil. Este menționată cauza Glor contra Elveției, în care Curtea a subliniat existența unui consens european și universal privind necesitatea protejării persoanelor cu dizabilități împotriva tratamentului discriminatoriu. Totodată, în cauza Thlimmenos contra Greciei, Curtea a stabilit că discriminarea poate rezulta și din aplicarea aceluiași tratament unor situații semnificativ diferite.
În opinia CNDR, exact acest lucru face Ordinul nr. 2300/1457/2025: tratează în mod egal persoane cu nevoi diferite și elimină protecția tocmai pentru cei care au cea mai mare nevoie de ea.
,,Nu cerem privilegii. Cerem dreptate. Persoanele cu dizabilități din România nu cer nimic în plus. Cer doar să nu li se ia ceea ce au câștigat prin decenii de luptă: recunoașterea faptului că viața cu o dizabilitate este mai grea și că această realitate merită un minim de sprijin din partea comunității.
Certificatul de handicap nu este un beneficiu, ci recunoașterea faptului că unii dintre noi pornesc în viață cu un dezavantaj pe care nu l-au ales și pe care nu îl pot schimba.
Indemnizația de handicap nu este o pomană. Este un drept care compensează, parțial, costurile suplimentare pe care le implică viața cu o dizabilitate: medicamente, transport adaptat, echipamente speciale și alte cheltuieli necesare.
Asistentul personal nu este un lux. Este singura modalitate prin care multe persoane cu dizabilități grave pot trăi în comunitate, alături de familiile lor, în loc să fie instituționalizate în centre unde statul plătește de trei ori mai mult pentru îngrijirea lor”, a mai declarat Daniela Tontsch.
Reprezentare juridică și stadiul procesului
Consiliul Național al Dizabilității din România este reprezentat în acest demers juridic de avocatul Enciu.
Datele dosarului:
- Dosar nr. 2290/2/2026
- Curtea de Apel București — Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal
- Reclamant: Consiliul Național al Dizabilității din România
- Pârâți: Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale; Ministerul Sănătății
- Obiect: Anulare parțială act administrativ — Ordinul nr. 2300/1457/2025
- Stadiu: Fond
CNDR transmite că va continua demersurile juridice pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități și solicită menținerea unui sistem de evaluare care să reflecte nevoile reale ale acestora.
,,Împreună suntem mai puternici. Împreună vom fi auziți.”
