Adoptarea în grabă a unor noi criterii de evaluare în vederea încadrării în grad de handicap a copiilor a fost oprită de ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, după ce organizațiile reprezentative au solicitat retragerea proiectului și reluarea procesului de elaborare pe baza unor date, simulări, evaluări de impact și consultări reale.
Proiectul de ordin pentru modificarea și completarea Ordinului nr. 1.306/1.883/2016, care reglementează criteriile biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a generat îngrijorări în rândul organizațiilor de părinți și al celor care reprezintă persoanele cu dizabilități.
Într-un demers comun, Consiliul Național al Dizabilității din România (CNDR), Asociația Help Autism, R.O. TSA – Federația Rețeaua Organizațiilor în Tulburare de Spectru Autist și Federația Sindrom Down din România au susținut solicitarea inițiată de Asociația Părinților cu Copii cu Nevoi Educaționale Speciale din Câmpia Turzii și au cerut retragerea proiectului din procedura de transparență decizională, în forma în care fusese publicat.
Organizațiile au atras atenția că o reformă cu efecte directe asupra copiilor și familiilor acestora trebuie fundamentată printr-o analiză reală a impactului social, teritorial și bugetar, precum și a impactului asupra drepturilor copiilor. În opinia acestora, înainte de reluarea procesului de elaborare sunt necesare date concrete, simulări privind aplicarea noilor criterii, garanții de tranziție și mecanisme care să asigure aplicarea unitară în toate județele.
Un proiect cu modificări de amploare
Potrivit observațiilor transmise de organizații, nu este vorba despre simple ajustări ale criteriilor existente. Proiectul propune modificări de amploare, care vizează criteriile medicale și medico-psihologice, evaluarea copiilor cu tulburare de spectru autist, condițiile privind valabilitatea certificatelor până la împlinirea vârstei de 18 ani, precum și regimul paliației.
Amploarea acestor modificări a determinat organizațiile să solicite o fundamentare proporțională cu efectele pe care noile criterii le-ar putea produce asupra gradului de handicap, duratei de valabilitate a certificatelor, serviciilor și prestațiilor acordate copiilor.
În documentul transmis autorităților la 12 august 2026, organizațiile subliniază că susțin modernizarea sistemului și principiul evaluării biopsihosociale. Acestea precizează că ,,nu solicită blocarea reformei, ci o reformă verificabilă, etapizată și sigură”.
Problema semnalată nu este reforma în sine, ci riscul ca aceasta să fie construită pornind de la presupunerea că serviciile de terapie, recuperare, intervenție timpurie sau sprijin educațional sunt disponibile în mod egal pentru toți copiii, indiferent de localitatea în care trăiesc.
„O nevoie identificată prin evaluare trebuie să poată primi un răspuns efectiv din partea statului”, se arată în documentul transmis autorităților.
Lipsesc datele care ar putea arăta efectele concrete ale schimbării
Unul dintre principalele argumente formulate de organizații privește lipsa, în documentația publicată, a unor informații care să permită evaluarea efectelor concrete ale noilor criterii.
Printre datele solicitate se numără numărul și profilul copiilor care ar putea fi afectați, distribuția teritorială, comparații între încadrările realizate potrivit criteriilor actuale și cele propuse, impactul asupra drepturilor copiilor și accesului la servicii, costurile care ar putea fi transferate familiilor, efectele bugetare, măsurile tranzitorii și planul de implementare.
Organizațiile solicită, de asemenea, date statistice agregate și anonimizate relevante pentru evaluarea impactului noilor criterii, inclusiv informații privind gradele de handicap, grupele de vârstă, principalele categorii de afecțiuni și durata certificatelor, în măsura în care acestea sunt disponibile și pot fi furnizate cu respectarea legislației privind protecția datelor.
La fel de importantă este evaluarea accesului efectiv la servicii: capacitatea serviciilor publice de terapie și recuperare, intervenție timpurie și sprijin specializat, existența listelor de așteptare, distanța până la servicii și diferențele dintre județe.
„Progresul copilului nu înseamnă dispariția nevoii de sprijin”
Un punct important al memoriului îl reprezintă situația copiilor care înregistrează progrese în urma terapiilor și a intervențiilor susținute, de multe ori, din resursele financiare ale familiei.
Organizațiile avertizează că progresul obținut prin terapie nu poate fi interpretat automat drept dispariție a dizabilității sau a nevoii de sprijin. În multe situații, tocmai intervenția constantă, intensă și costisitoare face posibilă dezvoltarea unor anumite abilități.
Documentul subliniază că terapia, medierea adultului și adaptările reprezintă facilitatori externi. O performanță obținută într-un mediu controlat sau cu sprijin nu este echivalentă cu autonomia constantă și sigură în mediul obișnuit. În cazul copiilor cu tulburare de spectru autist, de exemplu, faptul că interacțiunea socială este posibilă în familie sau cu sprijinul unui adult trebuie analizat în raport cu nivelul real de autonomie și cu nevoia de sprijin, nu doar prin prisma rezultatului obținut într-un context asistat.
Ce garanții au fost solicitate
Pentru ca o eventuală reformă să nu genereze pierderi de drepturi sau diferențe de tratament între copii, organizațiile au propus mai multe garanții înainte de aplicarea noilor criterii.
Printre acestea se află:
- adoptarea și publicarea unei metodologii și a unui ghid național cu exemple concrete de aplicare;
- formarea unitară a evaluatorilor înainte de intrarea în vigoare a noilor reguli;
- menținerea valabilității certificatelor existente până la expirarea acestora și interzicerea reevaluării din oficiu doar ca urmare a schimbării criteriilor;
- evitarea reducerii gradului de handicap, a suprimării asistentului personal sau a diminuării duratei certificatului exclusiv pe baza progresului obținut prin terapie;
- consemnarea în evaluare a accesului efectiv la servicii, a sursei de finanțare a terapiei, a intensității și continuității intervenției, precum și a barierelor teritoriale;
- instituirea unui mecanism național de monitorizare a practicilor neunitare;
- realizarea unei perioade-pilot și a unei evaluări publice înainte de generalizarea efectelor.
Organizațiile cer o dezbatere publică reală
În memoriu este solicitată și organizarea unei dezbateri publice cu participarea organizațiilor de părinți, a organizațiilor persoanelor cu dizabilități, a specialiștilor și a instituțiilor care urmează să aplice noile criterii.
Organizațiile consideră că o consultare nu poate fi doar o etapă formală, ci trebuie să permită analiza documentelor de fundamentare și formularea unor observații în cunoștință de cauză. Totodată, acestea solicită publicarea modului în care recomandările primite au fost analizate și, în cazul în care nu sunt preluate, motivarea deciziei.
Demersul organizațiilor a dus la retragerea proiectului din transparență
Demersul organizațiilor a primit un răspuns din partea cabinetului ministrului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Dragoș Pîslaru. Potrivit răspunsului transmis acestora, ordinul, inițiat în luna aprilie, prezintă „carențe majore”, iar forma publicată nu reflectă poziția ministrului Muncii și nici pe cea a președintei ANPDPD, Ana Rădulescu.
În urma analizei, ministrul Dragoș Pîslaru i-a solicitat ministrului Sănătății, Attila Cseke, retragerea ordinului din procedura de transparență decizională.
Reprezentanții cabinetului au transmis, de asemenea, că etapa următoare a procesului de elaborare va fi una transparentă și participativă. Prin intermediul ANPDPD urmează să fie organizate noi consultări și dezbateri cu reprezentanții organizațiilor și ai tuturor părților interesate.
Obiectivul declarat este ca forma finală a actului normativ să răspundă în mod real nevoilor beneficiarilor și cerințelor din domeniu.
O reformă necesară, dar care trebuie construită împreună cu cei afectați
Organizațiile nu contestă necesitatea modernizării sistemului de evaluare. Dimpotrivă, susțin că o reformă a criteriilor biopsihosociale poate fi necesară, însă aceasta trebuie să fie fundamentată, predictibilă, etapizată și sigură pentru copii și familiile lor.
În acest context, una dintre ideile centrale ale memoriului este simplă: un copil nu poate fi evaluat raportându-se la un sistem ideal de servicii, dacă acel sistem nu există în realitate.
Lipsa unui serviciu public într-o anumită localitate nu înseamnă că nevoia copilului a dispărut. Iar faptul că familia a reușit să asigure, din resurse proprii, terapii și intervenții care au produs progrese nu ar trebui să devină, în sine, un motiv pentru diminuarea sprijinului de care copilul are în continuare nevoie.
Retragerea proiectului din transparență oferă, astfel, posibilitatea ca procesul să fie reluat într-o manieră care să includă date verificabile, simulări, evaluări de impact, reguli clare de tranziție și consultarea reală a părinților, organizațiilor și a specialiștilor.
Pentru familiile copiilor cu dizabilități, miza nu este doar schimbarea unor criterii administrative. Este vorba despre accesul la servicii, terapii, prestații și măsuri de sprijin care pot influența direct dezvoltarea și calitatea vieții copilului.
O reformă care privește drepturile copiilor trebuie construită împreună cu cei care vor trăi efectele ei. Pentru că, atunci când vorbim despre dizabilitate, „nimic despre noi fără noi” trebuie să fie mai mult decât un principiu – trebuie să fie modul în care se iau deciziile.
